Land restoration and artificial accession dispute: specialized civil section competence in appeal bound by unchallenged first-instance professional jurisdiction

Şedinţa publică din data de 02 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 septembrie 2017, pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L la restituirea terenului în suprafaţă de 19.653 m.p., deţinut de aceasta fără drept, din suprafaţa totală de 32.980 m.p., aflat în proprietatea reclamantei; obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, iar în ipoteza în care pârâta nu va executa de bunăvoie această obligaţie, autorizarea reclamantei să ridice ea însăşi construcţiile, pe cheltuiala pârâtei. În subsidiar, a solicitat ca, în situaţia respingerii capătului al doilea al cererii, să se constate dobândit de către reclamantă, prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcţiilor identificate pe teren, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosinţă asupra imobilului, calculate de la 25.12.2014 până la data eliberării imobilului.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 550, art. 555, art. 563-566, art. 582 alin. (2), art. 900 alin. (1), art. 919 alin. (3) C. civ., art. 482 raportat la art. 480, art. 494 C. civ. de la 1864, art. 192 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1198 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Prin sentinţa civilă nr. 580 din 04 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 64F din 14 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a Civilă, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 672 din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost calificată excepţia nulităţii absolute a facturilor nr. x/01.10.1998 şi nr. y/30.12.1999, invocată de reclamanta-pârâtă A. S.A., ca apărare de fond, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. împotriva pârâtei reclamante B. S.R.L., fiind respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea terenului în suprafaţă totală de 19.495 mp situat în intravilanul Municipiului Călăraşi şi, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul reclamantei de 19.495 mp şi la plata despăgubirilor rezultând din lipsa de folosinţă pentru acelaşi teren; a fost admis capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamanta pârâtă a dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară artificială asupra construcţiilor identificate pe terenul proprietatea sa, ce au făcut obiectul facturilor nr. x/1998 şi nr. y/1999. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată conexă formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L. împotriva reclamantei-pârâte A. S.A., fiind respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenţie şi fiind obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă B. S.A. a sumei de 594.353 RON, reprezentând creşterea valorii terenului de 19.495 mp cu valoarea construcţiilor identificate pe teren, a fost respinsă în rest cererea conexă şi obligată reclamanta-pârâtă A. S.A. la plata către pârâta-reclamantă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată de 9548,5 RON reprezentând taxă de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta pârâtă A. S.A.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea civilă nr. 36 din 29 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare către o secţie civilă nespecializată în litigiile cu profesionişti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, pentru stabilirea competenţei funcţionale, criteriul relevant priveşte natura sau obiectul litigiului, iar cum soluţionarea litigiului pendinte nu impune aplicarea unor dispoziţii speciale incidente în materia raporturilor dintre profesionişti, care să reclame specializarea completului, ci aplicarea dispoziţiilor de drept comun care reglementează dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv a dispoziţiilor care reglementează modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate şi răspunderea delictuală, a trimis cauza spre competentă soluţionare către o secţie civilă nespecializată în litigiile cu profesionişti.

2.2. Învestită prin declinare, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 100A din 28 ianuarie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 18/2016 pronunţată în recurs în interesul legii, competenţa materială procesuală se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii. La rândul său, competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Instanţa a reţinut că, dacă la nivelul unei instanţe există secţii/completuri specializate, o cauză ce intră în competenţa de soluţionare a acestora trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac, această concluzie fiind subliniată explicit în paragraful 164 din decizia Înaltei Curţi menţionată anterior.

Plecând de la acest considerent, instanţa a constatat că litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de un complet specializat în litigii cu profesionişti, din cadrul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, iar apelul a fost în mod corect repartizat secţiei a V-a civilă din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, faţă de împrejurarea că în primă instanţă nu a fost ridicată problema competenţei materiale procesuale, pricina fiind soluţionată de un complet specializat în litigii cu profesionişti, iar nu de instanţa civilă de drept comun, competenţa materială procesuală a rămas consolidată în vederea soluţionării căilor de atac, fiind necesar ca principiul specializării secţiilor/completurilor de judecată din cadrul unei instanţe să fie respectat.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa supremă este sesizată cu un conflict negativ de competenţă materială procesuală, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între secţia a V-a civilă şi secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie ale Curţii de Apel Bucureşti.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâtă B. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L la restituirea terenului în suprafaţă de 19.653 m.p., deţinut fără drept, din suprafaţa totală de 32.980 m.p., aflat în proprietatea reclamantei; obligarea pârâtei la ridicarea construcţiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, iar în ipoteza în care pârâta nu va executa de bunăvoie această obligaţie, autorizarea reclamantei să ridice ea însăşi construcţiile, pe cheltuiala pârâtei; în subsidiar, s-a solicitat, în ipoteza respingerii capătului al doilea al cererii, să se constate dobândit de către reclamantă, prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra construcţiilor identificate pe teren, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosinţă asupra imobilului, calculate de la 25.12.2014, până la data eliberării imobilului.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 550, art. 555, art. 563-566, art. 582 alin. (2), art. 900 alin. (1), art. 919 alin. (3) C. civ., art. 482 raportat la art. 480, art. 494 C. civ. de la 1864, art. 192 C. proc. civ.

Cauza a fost soluţionată, în fond, prin sentinţa civilă nr. 672 din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Călăraşi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta-pârâtă A. S.A.

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere.

În speţă, condiţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secţii ale Curţii de Apel Bucureşti, respectiv între secţia a V-a civilă şi secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, aceasta din urmă fiind secţia în faţa căreia s-a ivit conflictul de competenţă.

Este vorba, aşadar, de competenţa materială procesuală (specializată), astfel cum în mod consecvent instanţa supremă - în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudenţială (cu titlu de exemplu, deciziile RIL nr. 18/2016 şi 17/2018) - a statuat asupra distincţiei între competenţa materială funcţională, stabilită după felul atribuţiilor jurisdicţionale ce revin fiecărei categorii de instanţe, şi competenţa materială procesuală, care se stabileşte în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii şi căreia i se subsumează şi competenţa specializată.

Prin decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a statuat în sensul în care:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu completările şi modificările ulterioare."

La paragraful 164 din decizia anterior menţionată, s-a stabilit că, în căile de atac, se păstrează în mod corespunzător competenţa materială procesuală a instanţei care a judecat litigiul în fond.

Înalta Curte constată că, în primă instanţă, cererea de chemare în judecată a fost soluţionată de un complet specializat în litigii cu profesionişti din cadrul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, fără ca în faţa acestei instanţe să fie ridicată problema competenţei materiale procesuale.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii introductive, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi sau de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Pe de altă parte, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Regula enunţată privind invocarea necompetenţei primei instanţe operează în ceea ce priveşte competenţa materială, indiferent de criteriul de stabilire, respectiv după materie şi/sau după valoarea sau obiectul cererii.

Pe acest temei, dacă necompetenţa materială nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţa rămâne competentă să soluţioneze cauza, iar invocarea ulterioară a excepţiei necompetenţei nu mai este posibilă în calea de atac.

În acest sens sunt şi dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 31/2019, în considerentele căreia s-a statuat în sensul că dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

Totodată, este de reţinut că în calea de atac nu poate fi infirmat criteriul pe baza căruia a fost determinată competenţa materială a primei instanţe, nici măcar pentru a fi stabilită competenţa de soluţionare a căii de atac respective.

Făcând aplicarea celor menţionate anterior, la situaţia din speţă, rezultă că soluţionarea pe fond a cauzei, în primă instanţă, de către un complet specializat în litigii cu profesionişti atrage competenţa unei secţii specializate în calea de atac a apelului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că secţia a V-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti este competentă să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 martie 2022.