Territorial competence for maintenance claim under alternative jurisdiction of creditor's domicile despite temporary foreign residence

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 29.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata unei pensii de întreţinere lunară în favoarea minorei C., în cota maximă permisă de lege în raport cu veniturile pârâtului din Elveţia, de la data de 01.06.2019, iar în subsidiar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, urmând ca pensia de întreţinere să fie indexată trimestrial în funcţie de rata inflaţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 449, art. 525, art. 148-151, art. 110 C. civ., art. 192, art. 194-197, art. 527-536 C. proc. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, stabilirea temporară a locuinţei minorei la mama sa şi stabilirea unui program de vizitare astfel cum a fost indicat în cerere.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 3084/05.05.2021, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

A reţinut instanţa că la momentul formulării prezentei acţiuni, domiciliul pârâtului-reclamant reconvenţional este în Elveţia, iar cel al reclamantei-pârâte şi al minorei este în Republica Moldova. Reclamanta-pârâtă a arătat că lucrează acolo, iar minora este înscrisă la şcoală, or, în aceste condiţii, nu se poate susţine că locuinţa lor este în Cluj-Napoca. Este evident că reclamanta-pârâtă şi minora prezintă la acest moment mai multe legături cu Republica Moldova decât cu România în ceea ce priveşte desfăşurarea vieţii private, astfel încât acolo este de fapt domiciliul lor. Nu prezintă relevanţă faptul că se intenţionează ca în viitor cele două să se mute în Cluj-Napoca, atâta timp cât aceasta este o situaţie probabilă şi incertă din punct de vedere temporal, iar instanţa îşi stabileşte competenţa în funcţie de domiciliul părţilor la momentul sesizării sale, nu raportat la un domiciliu viitor.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acţiunea pentru stabilirea pensiei de întreţinere nu este una privind ocrotirea persoanei fizice.

Drept urmare, după regulile generale ale C. proc. civ. nu se poate determina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, ori a vreunei alte judecătorii de pe teritoriul României. În aceste condiţii, devin incidente prevederile speciale din cuprinsul art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., ce atribuie competenţa exclusivă de soluţionare a acestor litigii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, existând astfel un caz de necompetenţă de ordine publică în ceea ce priveşte prezenta instanţă.

Prin sentinţa nr. 9422/19.10.2021, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, secţia a II a civilă a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că în materia obligaţiei de întreţinere, legiuitorul a stabilit o competenţă alternativă, respectiv instanţa de la domiciliul pârâtului, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. sau instanţa de la domiciliul creditorului reclamant, astfel cum prevede art. 113 alin. (1) pct. 2.

Conform relatărilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, aceasta domiciliază în Cluj-Napoca, aspect confirmat de menţiunile din cartea de identitate a acesteia. Faptul că aceasta, împreună cu minora s-au deplasat pentru o perioadă de timp la locuinţa bunicii materne situată în Republica Moldova, nu poate duce la concluzia că astfel şi-au schimbat domiciliul, această locaţie putând constitui cel mult o reşedinţă a acestora.

Astfel, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care indică în mod expres ca fiind relevant în acest sens domiciliul şi nu reşedinţa creditorului reclamant, instanţa competentă să soluţioneze cererea având ca obiect stabilirea pensiei de întreţinere este Judecătoria Cluj-Napoca. Aceeaşi instanţă este competentă şi cu privire la cererea reconvenţională, prin raportare la dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile incidentale, cum este şi cazul cererii reconvenţionale, se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele argumente:

În materia obligaţiei de întreţinere, există o competenţă teritorială alternativă dată de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care permit reclamantului să învestească cu cererea sa instanţa de la propriul domiciliu.

Întrucât pârâtul are reşedinţa în Elveţia, reclamanta a înţeles să dea eficienţă dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente "instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii".

Astfel, potrivit cărţii de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta are domiciliul în municipiul Cluj-Napoca, iar împrejurarea că, împreună cu minora, au stat o perioadă pe teritoriul Republicii Moldova, nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1072 alin. (2) C. proc. civ. aplicabile în situaţia imposibilităţii determinării competenţei. Aceasta întrucât, în cauză, domiciliul reclamantei este dovedit cu actul de identitate, iar din motivarea cererii de chemare în judecată a rezultat că "locuieşte provizoriu la Chişinău, la mama sa, unde a rămas pentru o vreme din cauza stării de pandemie".

De asemenea, prin precizările făcute cu prilejul dezbaterilor asupra excepţiei necompetenţei teritoriale pusă în discuţie de către Judecătoria Sector 1 Bucureşti la termenul din 05.10.2021, la care părţile au fost prezente personal, reclamanta a arătat că are reşedinţă dublă, în Republica Moldova locuieşte la Chişinău, iar în România în municipiul Cluj-Napoca, aşa cum atestă şi actul de identitate.

În atare situaţie, nu există elemente de îndoială cu privire la identificarea instanţei competente teritorial în soluţionarea pricinii, care este atrasă de domiciliul creditorului reclamant (municipiul Cluj-Napoca) potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind, ca atare, incidente prevederile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.