Competence for provisional suspension of forced execution: execution court retains jurisdiction despite institutional conflict-of-interest rules

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad sub nr. x/2022, petenta Curtea de Apel Oradea, în contradictoriu cu intimaţii creditori A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT. şi UU., a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite de VV. în dosarul execuţional nr. x/2021, la cererea creditorilor, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite aflate pe rolul Judecătoriei Arad.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1 Prin încheierea nr. 342 din 1 februarie 2022, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că instanţa de executare este Judecătoria Oradea, care a încuviinţat executarea silită, conform statuărilor cuprinse în Decizia nr. 20/2021 pronunţată de instanţa supremă în recurs în interesul legii.

2.2 Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 596 din 14 februarie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Arad, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Aceasta a statuat că Decizia nr. 20/2021, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu vizează situaţia din prezenta speţă. Întrucât contestatoare este Curtea de Apel Oradea, în cauză îşi găsesc aplicabilitate dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ. care au caracter special în raport de cele ale art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, iar aceste dispoziţii nu au făcut obiectul interpretării instanţei supreme în decizia amintită, ci însăşi Înalta Curte a atras atenţia asupra faptului că pot exista cazuri în care legea ar dispune altfel, cum este ipoteza în prezenta speţă.

Astfel, în acord cu prevederile art. 127 C. proc. civ.,,(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.’’

Aceste dispoziţii sunt de ordine publică, iar Judecătoria Oradea nu este competentă să judece o cerere precum cea dedusă judecăţii, în care contestatoare este Curtea de Apel Oradea, instanţă ierarhic superioară prezentei instanţe.

Prin urmare, Judecătoria Arad este competentă să soluţioneze prezenta cauză, întrucât contestatoarea este cea care are alegerea dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, alegând să sesizeze Judecătoria Arad.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Obiectul litigiului în legătură cu care s-a ivit prezentul conflict de competenţă îl constituie cererea de suspendare provizorie a executării silite declanşată în dosarul execuţional nr. x/2021 al VV., formulată de contestatoarea Curtea de Apel Oradea.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

De asemenea, potrivit art. 719 alin. (1) şi (7) din acelaşi cod, până la soluţionarea contestaţiei la executare sau al altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată. Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune prin încheiere şi fără citarea părţilor suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.

Rezultă, din dispoziţiile legale evocate, că în procedura executării silite suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare a aceleiaşi executări promovate în cadrul unei contestaţii la executare, este de competenţa instanţei de executare, care, potrivit statuărilor cuprinse în Decizia nr. 20/2021 este judecătoria care a încuviinţat executarea silită.

Este de amintit, în acest context, că prin încheierea nr. 6232 din 23 decembrie 2021, Judecătoria Oradea a încuviinţat executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2021 al VV., având ca obiect cererea iniţiată de mai mulţi creditori, personal auxiliar şi conex din cadrul Tribunalului Satu Mare, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 1471/29.07.2020 a Tribunalului Cluj şi decizia civilă nr. 250A/25.02.2021, în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ. s-a stabilit "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.’’

În considerentele deciziei s-a statuat că "încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel."

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Oradea prin încheierea menţionată în precedent, faţă de argumentele expuse şi de prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie se va fixa în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 februarie 2022.