Recusal appeal held inadmissible; prior appellate ruling on recusal stands as final.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de recuzare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la data de 02 februarie 2021, în dosarul nr. x/2017, petenta A. şi A. "Teişanca", prin preşedinte şi reprezentant legal B., a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor C. şi E., membri ai completului de judecată în dosarul anterior menţionat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 42 şi art. 44 C. proc. civ.

2. Încheierea pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa

Prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petenta A. şi A. "Teişanca", prin preşedinte şi reprezentant legal B., prin care a recuzat membrii completului de judecată A6+m.fam.+ff constituit din magistraţii C. şi E..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti

Prin decizia nr. 167 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu; a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, sectia I civilă în dosarul nr. x/2017.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva decizia nr. 167 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs petenta A., prin preşedinte şi reprezentant legal B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2017/a2, fiind repartizat aleatoriu spre soluţionare completului filtru nr. 2.

Recurenta-petentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa rejudecării cauzei pe fond.

În motivarea căii de atac, a criticat circumstanţele în care a fost respinsă cererea de abţinere de către Tribunalul Dâmboviţa în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut admiterea acesteia în totalitate, iar judecata a avut cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Aceeaşi nelegalitate s-a produs cu ocazia judecării recuzării de către Curtea de Apel Ploieşti când unul dintre judecătorii recuzaţi a fost detaşat la această instanţă, iar cauza a fost repartizată aleatoriu spre a fi judecată de acesta.

A apreciat că sunt suficiente probe la dosar pentru ca acţiunea să fie admisă, iar decizia luată de doamna judecător D. de a se abţine de la soluţionarea cererii de recuzare, prin înlocuirea sa de către un alt judecător, reprezintă o umiliţă adusă propriei persoane prin credinţa sa de a considera că judecătorul, care a înlocuit-o, va da dovadă de obiectivitate.

5. Procedura de filtru

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a reţinut că decizia atacată este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport.

Recurenta-petentă a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului, în raport de 6 din C.E.D.O., art. 483 alin. (1) şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluţia din 10 ianuarie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 22 februarie 2022, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a recursului declarat de petenta A., prin preşedinte şi reprezentant legal B., împotriva deciziei nr. 167 din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul în condiţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului."

Potrivit dispoziţiilor art. 634 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."

Dispoziţiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că:

"O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac."

În litigiul supus analizei, decizia nr. 167 din 19 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de petenta A. şi A. "Teişanca" împotriva încheierii de şedinţă din 12 februarie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale precitate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.

Cum hotărârea atacată a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs (respins ca inadmisibil, în considerarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui nou alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunţată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de petenta A. şi A. "Teişanca" împotriva încheierii de şedinţă din 12 februarie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., prin preşedinte şi reprezentant legal B., împotriva deciziei nr. 167 din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., prin preşedinte şi reprezentant legal B., împotriva deciziei nr. 167 din 19 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.