Revision motion inadmissible in procedural delay dispute; prior jurisdiction declination stands.

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, petentul A. a solicitat, pe calea contestaţiei privind tergiversarea procesului, să se constate că instanţa ce a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de completare a deciziei civile nr. 34/R din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2020, şi-a nesocotit obligaţia prevăzută de art. 154 alin. (7) C. proc. civ. (obligaţiile instanţei de judecată privitoare la efectuarea procedurilor de citare) şi cele privitoare la stabilirea unui nou termen de judecată mai scurt decât cel acordat, de aproape 30 de zile.

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin încheierea de şedinţă din 07 aprilie 2021 pronunţată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

4. Încheierea şi decizia pronunţate de Curtea de Apel Galaţi

Prin încheierea de şedinţă din 14 iulie 2021 pronunţată în dosar nr. x/2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca neîntemeiată, contestaţia privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020

Prin decizia civilă nr. 187/R din 02 august 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetentei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia nr. 1566 din 18 august 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 14 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

6. Calea de atac exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 14 iulie 2021, sub nr. x/2021, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, în condiţiile dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, a arătat că decizia menţionată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ., statuându-se că evaluarea cererii privind tergiversarea procesului se va realiza, în primă şi ultimă instanţă, de către instanţa ierarhic superioară, în speţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, a reţinut că art. 524 alin. (3) C. proc. civ. încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele imediat inferioare (curţile de apel), declinarea competenţei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie către Curtea de Apel Galaţi este neconstituţională, sens în care a solicitat anularea deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pretinsă a fi potrivnică deciziei nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curţii Constituţionale a României.

A mai solicitat soluţionarea cererii de revizure de către un alt complet de judecată al secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi menţinerea încheierii de şedinţă din 07 aprilie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021 de către Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., se observă, pe de o parte, că partea nu a adus argumente în sprijinul acestei excepţii ceea ce echivalează cu o nemotivare a sa, iar, pe de altă parte, intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B. a figurat, în aceeaşi calitate, în decizia a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, cadrul procesual fiind stabilit de către revizuent la momentul promovării contestaţiei privind tergiversarea procesului ce a format obiectul dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi, înregistrată sub nr. x/2021*, pe rolul aceleiaşi instanţe.

Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalităţii căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire, pe care cererea se fundamentează, sens în care în cadrul acestei căi de retractare se analizează în mod prioritar aspecte procedurale ce ţin de îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a căii de atac.

În speţa dedusă judecăţii, revizuentul A. a invocat o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, şi decizia nr. 604 din 16 iulie 2020 a Curţii Constituţionale a României, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 524 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca normă, care în aprecierea revizuentului, deschide părţii posibilitatea exercitării căi extraordinare de atac a revizuirii, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitatea jurisdicţională competent."

Procedura instituită prin textul de lege enunţat nu priveşte judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluţionarea unui incident procedural, de stabilire a instanţei competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanţa îl poate reţine în hotărârea de declinare fiind propria necompetenţă materială sau teritorială.

Astfel, intenţia legiuitorului prin adoptarea acestor prevederi legale a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor, prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti de declinare a competenţei, raţiunea eliminării căilor de atac împotriva hotărârii de declinare a competenţei fiind aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în faţa instanţei competente să soluţioneze litigiul dedus judecăţii.

Cum decizia civilă nr. 1269 din 09 iunie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă reprezintă o hotărâre de declinare a competenţei, neabordând în vreun fel fondul litigiului, care nu este susceptibilă de exerciţiul vreunei căi de atac, cererea de revizuire formulată împotriva acesteia este inadmisibilă.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) şi (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1269 din 09 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 feburarie 2022.