Copyright Integrity Claim Over Commissioned Monograph Modifications Dismissed as Non-Prejudicial

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 decembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Teatrul C.I. Nottara, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să fie obligat pârâtul să înceteze violarea dreptului moral de autor la integritatea operei reclamantelor "Teatrul Nottara file de istorie";

- să retragă din circuitele de distribuţie cartea "În pas de teatru pe Bulevard. O istorie a teatrului Nottara";

- să fie obligat pârâtul la plata daunelor morale în sumă de 5.000 euro, în echivalent RON, cu cheltuieli de judecată.

I.2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1474 din 20 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B..

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 662A din 01 iulie2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele A. şi B..

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 662A din 01 iulie2020, pronunţate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantele A. şi B..

Calea de atac a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 20 aprilie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 2.

II.1. Motivele de recurs

Recurentele-reclamante au solicitat admiterea recursului, cu consecinţa trmiterii cauzei spre rejudecare şi au invocat incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-reclamante au susţinut că motivarea instanţei de apel este contradictorie în sensul în care, pe de o parte, se reţine că reclamantele sunt autoarele lucrării, cu toate prerogativele conferite de lege, iar pe de altă parte, se motivează împotriva dreptului acestora la integritatea operei.

Astfel, instanţa de apel a procedat la interpretarea contractelor de prestaţie artistică (drepturi de autor şi conexe) încheiate între părţi ca fiind contracte de comandă, având ca obiect documentaţia şi redactarea conceptului monografiei teatrului, considerând că recunoaşterea de către pârât a calităţii reclamantelor de autoare ale monografiei nu îi afectează dreptul de a interveni asupra conţinutului lucrării.

Instanţa a prezumat că "reclamantele au autorizat pârâtul la realizarea unor adaptări/modificări/structurări a conţinutului, intervenţii care fac parte din regulile convenite şi fiind rezonabile în raportul dintre părţi", însă, o atare prezumţie nu se justifică cât timp nu există o clauză contractuală de omitere a reclamantelor din munca de realizare a monografiei, cum nu există o clauză conform căreia realizarea monografiei se face de către teatru.

Au mai arătat că instanţa de apel a reţinut că motivarea primei instanţe referitoare la împrejurarea că teatrul a realizat mai multe modificări asupra conţinutului, formei şi titlului lucrării reclamantelor reprezintă o chestiune neapelată şi aflată în puterea lucrului judecat, însă, în mod contradictoriu, motivează că intervenţiile nu ar fi masive şi prezumă, fără nicio justificare, că ar fi fost acceptate de reclamante, iar cu privire la schimbarea titlului, se invocă contractul de comandă.

Instanţa de apel a procedat la evidenţierea unora dintre modificări/alterării, omiţându-le pe cele mai grave, indicate de reclamante prin acţiunea introductivă, cu consecinţa eliminării acestora din analiză şi pronunţării unei hotărârii parţial nemotivate.

Instanţa de apel a afirmat că modificările aduse textului monografiei nu sunt de natură vexatorie şi nici prejudiciabile pentru onoarea sau reputaţia reclamantelor ori pentru calitatea creaţiei acestora, fără a motiva această aserţiune.

Instanţa de apel nu a analizat motivele de apel referitoare la criticile aduse încheierii de şedinţă din data de 19 iunie 2019.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că instanţa de apel, deşi le-a recunoscut calitatea de autoare ale monografiei "Teatrul Nottara file de poveste", arătând că acestea beneficiază de prezumţia prevăzută la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, ulterior, a încalcat dispoziţiile art. 6 bis (1) din Convenţia de la Berna şi ale art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora autorul are dreptul moral de a se opune oricărei deformări, mutilări sau altei modificări a operei sau oricărei alte atingeri a acesteia, păgubitoare onoarei sau reputaţiei sale.

În acest fel, instanţa de apel nu a recunoscut dreptul moral de autor la integritatea operei, hotărârea recurată fiind motivată lacunar, contradictoriu şi eronat.

II.2 Apărările formulate în cauză

II.2.1. Întâmpinarea

La data de 08 iulie 2021, cu depăşirea termenului legal, intimatul-pârât Teatrul C.I. Nottara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că hotărârea atacată este temeinică şi legală, fiind în mod corect şi suficient motivată, cu respectarea tuturor normelor de drept material.

A susţinut că a încheiat cu intimatele-reclamante două contracte de prestaţie artistică, respectiv contractul nr. x/14.07.2015, încheiat cu intimata-reclamantă B., ce avea ca obiect realizarea de către aceasta a docunentaţiei pentru perioada cuprinsă între anii 1990-2015, precum şi realizarea de interviuri cu personalităţi culturale în legatură cu viaţa Teatrului C.I. Nottara, şi contractul nr. x/30.07.2015, încheiat cu intimata-reclamantă A., ce avea ca obiect realizarea conceptului monografiei, precum şi a documentaţiei în legătură cu viaţa Teatrului C.I. Nottara pentru perioada istorică cuprinsă între data înfiinţării acestuia până în anul 1990, ambele contracte fiind încheiate în scopul realizării şi publicării monografiei de către Teatrul C.I. Nottara.

Astfel, prestaţia reclamantelor a fost prevăzută la Obiectul contractului, în art. I, în sensul în care intimata-reclamantă A. şi-a asumat obligaţia de a realiza doar conceptul monografiei (cuprinsul/scheletul şi eventual idei) şi de a pune la dispoziţia teatrului documentaţia în legătură cu viaţa Teatrului Nottara pentru perioada istorică cuprinsă între data înfiinţării Teatrului până în anul 1990, iar intimata-reclamantă B. de a realiza documentaţia pentru perioada cuprinsă între anii 1990-2015 şi o seamă de interviuri cu personalităţile teatrului (interviuri pe care oricum aceasta nu le-a predat niciodată teatrului), urmând ca teatrul să realizeze şi să definitiveze monografia, fapt reţinut în mod corect de instanţa de apel.

Prin urmare, recurentele-reclamante aveau doar obligaţia contractuală de a realiza documentaţia şi conceptul monografiei, chiar dacă menţionarea acestora pe coperta monografiei ar conduce la prezumţia relativă că sunt autoarele monografiei, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, însă nu se poate face abstracţie de conţinutul celor două contracte.

Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa faptul că cele două contracte de comandă nu prevedeau realizarea unei opere definitive, ci a unui concept, astfel că partea finală, redactarea şi conceptarea textului a aparţinut Teatrului care, în aceeaşi măsură, a avut o libertate deplină de alegere a titlului de a opera adaptări, modificări de formă sau de conţinut.

Astfel, în opinia intimatului-reclamant, considerentele deciziei criticate sunt clare şi concise şi nicidecum contradictorii, instanţa argumentând temeinic motivele pentru care a hotărât că sentinţa de fond este temeinică şi legală, respingând apelul reclamantelor, ca nefondat.

Contrar susţinerilor recurentelor-reclamante, prevederilor art. 4.2. pct. 1 stipulează că acestea aveau obligaţia de a presta activitatea la termenul convenit în contract, în condiţiile şi la calitatea cerute de Teatru. Or, neefectuarea modificărilor solicitate reclamantelor, care au încălcat flagrant prevederile acestei clauze, multe dintre frazele textului semnalat de către acestea ca fiind formulări inadecvate unui stil literar, au condus la necesitatea realizării de adaptări/modificări de redactare ale textului.

Ca atare, s-a arătat că motivul de recurs invocat de recurentele-reclamante, în sensul că decizia recurată cuprinde motive contradictorii nu poate fi reţinut atâta vreme cât obiectul contractelor este clar şi neechivoc, instanţa întemeindu-şi motivarea în mod corect şi cuprinzător pe existenţa, obiectul şi cuprinsul acestora.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că acesta este nemotivat.

A apreciat că hotărârea instanţei de apel nu a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în materie, având în vedere că prin analiza concretă şi punctuală a susţinerilor reclamantelor, instanţa a argumentat în mod temeinic motivele pentru care a apreciat că modificările efectuate de intimatul-reclamant nu se circumscriu celor prevăzute de art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996.

Aşadar, motivul de recurs lacunar motivat de recurentele-reclamante este vădit neîntemeiat, neexistând o încălcare a prevederilor legale în materie, decizia instanţei de apel fiind temeinică şi nelegală.

Mai mult, a apreciat că pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că deşi reclamantele aveau obligaţia de a preda lucrarea până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, acestea nu au respectat termenul de predare, iar la insistenţele intimatului-reclamant, în luna ianuarie 2016, peste termenul prevăzut în contract, reclamantele au predat ceea ce acestea au numit în cererea de chemare în judecată "text nefinisat" cu promisiunea că în cel mai scurt termen acestea vor reveni cu varianta finală, lucru care nu s-a mai întamplat, prezentând contextul în care documentanţiile întocmite de către recurentele-reclamante au fost date spre redactare, întrucât cuprindeau formulări greoaie, exprimări ambigue, greşeli morfologice şi sintactice, precum şi inexactităţi ale surselor bibliografice, aspecte ce pot fi pot fi constatate în versiunea comparativă a formei iniţiale şi a celei redactate.

Deşi reclamantele nu aveau nicio obligaţie în ceea ce priveşte redactarea textului, acestea au fost consultate în ce măsură textul redactat de teatru se plia pe planul de lucrare al acestora, observaţiile intimatului-pârât nefiind analizate, ceea ce a necesitat reformulări, însă având mereu în vedere unitatea cărţii şi reputaţia teatrului.

În speţă, nu se poate discuta de existenţa unei opere consacrate, cunoscută de public şi asupra căreia să se fi intervenit în aşa măsură încât să-i schimbe înţelesul şi astfel să fie prejudiciată onoarea sau reputaţia autorului, ci o elaborare a unui concept schelet al unei lucrări a cărei redactare a revenit intimatului-pârât în calitate de beneficiar al materialului adunat de către reclamante.

Reclamantele au verificat varianta redactată integral cu conceptul propus de către acestea, ca obligaţie contractuală, şi nu s-au opus niciunei modificări.

Mai mult, nu au arătat în concret care ar fi prejudiciile ireparabile aduse onoarei sau reputaţiei lor ca urmare a publicării monografiei, în forma adusă la cunoştinţa acestora. Nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în cuantum de 5.000 euro este vădit neîntemeiat.

În ceea ce priveşte critica recurentelor-reclamante cu privire la lipsa motivării instanţei pentru respingerea prin încheierea menţionată a probelor solicitate de acestea, respectiv proba testimonială şi proba cu expertiză în proprietate intelectuală, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere instanţa de apel a analizat aceste critici, înlăturându-le ca nefondate, pentru considerentul că probele solicitate, în măsura în care erau necesare, puteau fi readministrate în apel, în virtutea efectului devolutiv al căii de atac.

II.2.2. Răspunsul la întâmpinare

La data de 20 iulie 2021, în termenul legal, recurentele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apărărilor intimatului-reclamant, ca nefondate, apreciind că reprezintă o reluare a argumentelor expuse în întampinările depuse la instanţele de fond şi apel, la care au răspuns, menţinându-şi în integralitate argumentele prezentate în cererea de recurs.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea de şedinţă din 07 decembrie 2021, recursul reclamantelor a fost admis în principiu, fixându-se termen de judecată la data de 1 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care cauza a fost amânată pentru motivele consemnate în încheierea de şedinţă, iar la termenul de azi, reţinând concluziile părţilor, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului.

II.4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Un prim motiv de casare indicat prin cererea de recurs este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi este incident atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei", în timp ce motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Având în vedere modalitatea de redactare a memoriului de recurs, Înalta Curte va analiza împreună ambele cazuri de casare, întrucât analiza criticilor recurentelor generează argumente care se întrepătrund.

Subsumat primului motiv de nelegalitate, recurentele invocă ipoteza unor considerente contradictorii ale deciziei recurate, menţionând că instanţa de apel deşi a reţinut că au calitatea de autoare ale lucrării, a decis împotriva dreptului lor moral referitor la respectarea integrităţii operei.

S-a mai arătat că o atare concluzie este susţinută de calificarea dată de instanţa de apel contractelor de prestaţie artistică încheiate între părţi ca fiind contracte de comandă, curtea de apel reţinând că acestea au avut ca obiect realizarea documentaţiei şi redactarea conceptului monografiei teatrului, iar prin prisma acestor constatări, curtea de apel a concluzionat că recunoaşterea de către pârât a calităţii reclamantelor de autoare ale monografiei nu îi afectează dreptul de a interveni asupra conţinutului lucrării.

Totodată, recurentele au contestat prezumţia reţinută de către instanţa de apel, în sensul în care reclamantele au autorizat pe pârât la realizarea unor adaptări/modificări/structurări ale conţinutului, intervenţii care fac parte din regulile convenite şi sunt rezonabile în raporturile contractuale dintre părţi; recurentele pretind că atare prezumţie nu se justifică în absenţa unei clauze contractuale de omitere a reclamantelor din munca de realizare a monografiei ori în a unei clauze din care să rezulte realizarea monografiei de către teatru.

Înalta Curte reţine că, în genere, motivele contradictorii ale unei hotărâri judecătoreşti există atunci când se constată contradicţii între considerente şi dispozitiv, motivarea hotărârii nesusţinând soluţia din dispozitiv sau atunci când, în cuprinsul motivării, se identifică argumente care se exclud unele pe altele, în sensul că în care din unele considerente rezultă netemeinicia acţiunii sau a unor critici din calea de atac, iar din altele faptul că cererea este întemeiată sau caracterul fondat al căii de atac.

Or, din simpla lecturare a considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, într-o manieră clară, concisă, în concordanţă cu probele de la dosar şi cu prevederile legale incidente, a înfăţişat analiza proprie a motivelor invocate prin cererea de apel, examinând judecata realizată de prima instanţă, întrucât a explicitat atât motivele pentru care îşi însuşeşte unele dintre aceste argumente şi le înlătură sau le înlocuieşte pe altele în evaluarea cererii pe fond, dar şi raţiunea pentru care motivele apelantelor au fost înlăturate ca nefondate; de altfel, unele dintre calificările date de prima instanţă au fost schimbate în calea de atac, prin corecta aplicare a prevederilor art. 4 din Legea nr. 8/1996.

Criticile evocate impun evaluarea acestora în baza ambelor temeiuri de casare de care recurentele s-au prevalat - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Astfel, în timp ce prima instanţă a negat calitatea reclamantelor de autoare ale operei, instanţa de apel, în baza unui raţionament propriu, a reţinut că în favoarea reclamantelor operează prezumţia de autorat instituită prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera fost adusă pentru prima dată la cunoştinţa publică.

Într-un atare context, instanţa de apel a luat în considerare faptul că monografia "În pas de teatru pe bulevard. O istorie a Teatrului Nottara" a fost editată sub supravegherea intimatului-pârât, fiind adusă la cunoştinţa publică pentru prima dată sub numele reclamantelor A. şi B..

Atare constatare echivalează cu o recunoaştere de către intimat a acestora drept autoare ale lucrării, cum corect a stabilit curtea de apel.

În ceea ce priveşte calificarea contractelor încheiate între părţi ca fiind contracte de comandă, instanţa de apel a avut în vedere conţinutul clauzelor acestor acte juridice, stabilind această concluzie în mod judicios, printr-o corectă aplicare a regulilor de interpretare a contractelor.

Astfel, la art. 1 - obiectul contractului - s-au prevăzut în mod expres şi prestaţiile la care s-au angajat reclamantele în scopul realizării şi publicării monografiei Teatrului C.I. Notarra, respectiv reclamanta B. şi-a asumat obligaţia de a realiza documentaţia pentru perioada cuprinsă între anii 1990-2015 şi de a realiza interviuri cu personalităţi culturale în legătură cu viaţa Teatrului Nottara (contractul nr. x/14.07.2015), iar reclamanta A. şi-a asumat obligaţia de a realiza conceptul monografiei, precum şi de a realiza documentaţia în legătură cu viaţa Teatrului Nottara pentru perioada istorică cuprinsă între data înfiinţării Teatrului până în anul 1990 (contractul nr. x/30.07.2015).

Aşadar, obligaţia contractuală a recurentelor-reclamante s-a circumscris realizării conceptului monografiei şi documentaţiilor aferente (fiecărei recurente revenindu-i realizarea documentaţiei pentru o anumită perioadă precis determinate şi, în plus, uneia dintre recurente - realizarea conceptului lucrării, iar celeilalte, realizarea unor interviuri cu personalităţi culturale în legătură cu viaţa Teatrului Nottara), astfel încât nu s-a prevăzut în mod expres predarea operei în formă finită. Ca atare, prin aplicarea dispoziţiilor legale incidente, curtea de apel a statuat că intimatul-reclamant a avut opţiunea alegerii titlului lucrării, precum şi posibilitatea de a opera adaptări, modificări de formă sau de conţinut.

Cu toate acestea, având în vedere modalitatea în care intimatul-pârât a înţeles el însuşi să execute contractul (publicarea monografiei având loc sub numele recurentelor), corect s-a reţinut faptul că părţile au convenit ca, în final, autorii lucrării să fie reclamantele.

Aşa fiind, trebuie menţionat că această calitate de autor a unei opere dă naştere atât unor drepturi morale de autor (art. 10 din Legea nr. 8/1996), cât şi unor drepturi patrimoniale de autor (art. 13 din acelaşi act normativ).

Demersul juridic al reclamantelor a avut drept motivaţie pretinsa încălcarea a drepturilor lor morale asupra operei, anume a dreptului prevăzut de art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora:

"d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa."

În acest context, se impune observaţia că instanţa de apel a confirmat cele reţinute de tribunal sub aspectul situaţiei de fapt, în sensul că pârâtul a realizat mai multe modificări asupra conţinutului, formei, notelor de subsol şi titlului lucrării ce i-a fost predată de reclamante.

Or, pentru a decide în sensul caracterului nefondat al pretenţiilor reclamantelor, se constată că instanţa de apel, în mod corect a plecat de la premisa existenţei unei opere comandate recurentelor-reclamante de către intimat.

Pe de altă parte, analizând în concret modificările imputate de către recurente intimatului (aspect de temeinicie, ce nu ar putea fi reapreciat în recurs), curtea de apel în mod legal s-a raportat la conţinutul normativ al art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, concluzionând că modificările constatate nu sunt de natură a aduce vreun prejudiciu onoarei sau reputaţiei reclamantelor, astfel încât corect s-a concluzionat că cerinţele acestei norme nu sunt îndeplinite, motiv pentru care nu s-a putut reţine nesocotirea de către intimat a drepturilor morale de autor ale recurentelor-reclamante.

În sprijinul acestei concluzii, s-a menţionat şi faptul că reclamantele au predat cu întârziere documentaţia şi conceptul monografiei, că nu au răspuns solicitărilor redactorului angajat de pârât pentru a verifica împreună cu acesta intervenţiile necesare asupra textului, astfel încât, acesta a fost nevoit, în vederea respectării termenului contractual stabilit în legătură cu sărbătorirea în luna mai 2017 a 70 de ani de existenţă a Teatrului Nottara, să realizeze el însuşi corecturile pe care le-a găsit necesare pentru ca volumul să fie publicat în timp util.

Or, faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că recurentele-reclamante se fundamentează pe o situaţie (efectuarea unor corecturi şi modificări - neprejudiciabile - fără participarea acestora) la care au contribuit în mod culpabil, având în vedere nerespectarea termenului contractual stabilit în considerarea unui eveniment important pentru existenţa artistică a Teatrului.

Ca atare, Înalta Curte reţine că nu se verifică ipoteza normativă a considerentelor contradictorii şi nici încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material din Legea nr. 8/1996, întrucât curtea de apel, plecând de la premisa constatării calităţii recurentelor de autori ai operei, a demonstrat argumentat neîncălcarea dreptului moral de la art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996, întrucât în cauză nu s-au reţinut a fi întrunite cerinţele intrinseci ale acestei norme.

Din perspectiva aceloraşi modificări/intervenţii asupra lucrării lor, recurentele-reclamante au susţinut că instanţa de apel nu a evidenţiat toate modificările/alterările indicate de acestea prin cererea introductivă.

Înalta Curte apreciază că această critică deghizează susţineri prin care se tinde la reaprecierea situaţiei de fapt, nefiind aptă a susţine în mod veritabil motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv o cenzură de legalitate a hotărârii atacate, pentru motivele expres şi limitativ prevăzute prin norme cu caracter imperativ; drept urmare, în această etapă procesuală nu este permis a se reaprecia asupra situaţiei de fapt şi nici a se verifica temeinicia hotărârii supuse recursului.

Printr-o altă critică, circumscrisă aceluiaşi motiv de casare, recurentele-reclamante susţin nelegalitatea deciziei recurate prin raportare la o pretinsă neanalizare a motivelor de apel cu privire la încheierea de şedinţă din 19 iunie 2019.

Se cuvine a se menţiona că prin considerentele unei hotărâri, instanţa nu este datoare să răspundă punctual fiecărei susţineri a părţilor, având posibilitatea de a grupa mai multe argumente şi de a oferi o motivare comună acestora adecvată, clară şi concisă, din care să rezulte, însă, că toate argumentele părţilor au fost ascultate şi analizate înainte de luarea hotărârii.

Drept urmare, Înalta Curte nu va reţine că o atare operaţiune de abordare sistematizată a argumentelor recurentelor-reclamante ce se refectă în considerentele deciziei recurate echivalează cu omisiunea instanţei de apel a analiza motivele deduse judecăţii apelului.

Obiectul concret al încheierii menţionate (cu referire la care instanţa de apel nu ar fi analizat criticile reclamantelor) viza respingerea unor probe solicitate tribunalului (martori şi expertiză în specialitatea proprietate intelectuală), însă, critica formulată nu poate fi primită, întrucât raţionamentul curţii de apel de validare a soluţiei reclamate s-a circumscris propriei evaluări a probaţiunii deja administrate în faţa primei instanţe, în virtutea efectului devolutiv al apelului exprimat în regulile tantum devolutum quantum apellatum şi tantum devolutum quantum judicatum, înscrise în dispoziţiile art. 477 şi art. 478 C. proc. civ.

În acest sens, se constată că instanţa de apel a luat în considerare manifestarea de voinţă a apelantelor-reclamante în ceea ce priveşte renunţarea la administrarea probei cu expertiză în proprietate intelectuală, motivată de necontestarea intervenirii modificărilor asupra conţinutului lucrării, consemnată în cuprinsul încheierii de şedinţă din 03 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, curtea de apel s-a raportat la această critică şi în cadrul unui considerent din cuprinsul deciziei recurate din care reiese că apelantele reclamante aveau posibilitatea complinirii probatoriului în calea devolutivă de atac, ceea ce acestea nu au făcut.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, reţinând că în speţă nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante, intimatul-pârât arătând ca îşi rezervă dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 662A din 01 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 februarie 2022.