Annulment of donation contract: Nullity of appeal for failure to file memorandum within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursul dedus judecăţii, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la 23 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., anularea contractului de donaţie în valoare de 295.521 RON, autentificat sub nr. x din 17 iulie 2015 de notarul public C., prin care s-a transmis nuda proprietate, sub rezerva dreptului de uzufruct asupra imobilului (teren şi construcţii) situat în Bucureşti, str. x, fie pentru vicierea consimţământului dat în stare de necesitate, fie pentru lipsa cauzei contractului, fie pentru consimţământ dat din eroare ori smuls prin dol; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi revenirea în patrimoniul reclamantei a imobilului donat, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii (la care a renunţat ulterior, la termenul de judecată din 7 iunie 2019); pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, nedovedită şi nelegală.

2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin sentinţa nr. 1398 din 14 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D., în contradictoriu cu pârâtul B..

3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 836 din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1398 din 14 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în contradictoriu cu intimatul-pârât B..

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A. la 16 februarie 2021.

Printr-un memoriu separat, depus la 28 iulie 2021, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinuând că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, curtea omiţând să analizeze şi să se pronunţe asupra primului motiv de apel. În ceea ce priveşte motivele de apel de la pct. 3-8, a arătat că instanţa doar le-a amintit, fără a le examina.

Apreciind că instanţa de fond nu a stăruit în aflarea adevărului prin toate mijloacele legale pe care le avea la dispoziţie, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice, conform art. 22 C. proc. civ., a arătat că, prin primul motiv de apel a criticat sentinţa, invocând Protocolul de colaborare încheiat între Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi E. a Notarilor Publici din România privind modalitatea de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii nr. 7/1996, potrivit căruia notarul nu poate solicita blocarea cărţii funciare decât la cererea proprietarului tabular.

A menţionat că instanţa de apel nu a răspuns criticilor conţinute de primul motiv de apel, pronunţând soluţia fără a examina fondul problemei supuse analizei, punând în imposibilitate instanţa de recurs să exercite controlul judiciar.

Referitor la motivele de apel cuprinse la pct. 3-8, recurenta a susţinut că nu au fost analizate de instanţa de apel, ci doar amintite, astfel că motivarea deciziei este insuficientă.

Menţionând că, din raţiuni pecuniare, nu a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel ar fi putut aplica în mod corect normele de drept în vederea anulării contractului de donaţie, dacă ar fi intrat în cercetarea fondului.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 3 august 2021, sub nr. x/2017, fiind repartizată, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia de primire din 9 septembrie 2021 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 din C. proc. civ.

6. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că decizia civilă nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 483 alin. (1) şi art. 97 C. proc. civ., recursul este declarat în termenul legal, dar nu este motivat în termenul legal.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Recurenta A. a depus punct de vedere la raportul de admisibilitate în principiu, prin care arată că recursul a fost motivat în termenul legal.

La termenul de judecată din 10 februarie 2022, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Aşadar, motivarea recursului se face prin însăşi cererea de recurs sau, în ipoteza în care se depun printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a recursului. Excepţiile prevăzute de textele procedurale precitate vizeză motivele de casare de ordine publică sau situaţia în care termenul de exercitare a căii de atac curge de la alt moment decât cel al comunicării hotărârii.

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Prin urmare, obligaţiei procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 487 alin. (1) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, şi o sancţiune, aceea a nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.,:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel (…)".

Se constată că în cuprinsul declaraţiei de recurs formulate de recurenta A., depus la 16 februarie 2021, se menţionează faptul că motivele de nelegalitate vor fi depuse printr-un memoriu separat, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 487 alin. (1) C. proc. civ., după redactarea şi comunicarea hotărârii recurate. Se reţine că memoriul de recurs cuprinzând criticile formulate împotriva deciziei atacate a fost transmis la 28 iulie 2021.

Conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, decizia nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost comunicată recurentei la 23 iunie 2021.

Raportând dispoziţiile legale menţionate la circumstanţele speţei, se reţine că termenul de 30 zile, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 26 iulie 2021.

Cum motivele de recurs au fost depuse la 28 iulie 2021, cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, instanţa constată că, în cauză, a intervenit sancţiunea nulităţii recursului.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Având în vedere considerentele expuse, se constată că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 836 din 23 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 februarie 2022.