Territorial competence for suspension of forced execution when the enforcement court coincides with a debtor instance

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, sub nr. x/2021, petenta Curtea de Apel Oradea, în contradictoriu cu intimaţii-creditori A., B., Legian Laura Maria şi C., a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite de D. în dosarul execuţional nr. x/2021 la cererea creditorilor până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite, aflată pe rolul Judecătoriei Arad.

Prin încheierea nr. 5471 din 23 decembrie 2021, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ., care determină o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situaţie de fapt, a reţinut că, prin încheierea nr. 5813 din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021 a fost încuviinţată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021, având ca obiect cererea formulată de intimaţii-creditori, specialişti IT în cadrul Tribunalul Bihor şi a Curţii de Apel Oradea, în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.

A apreciat că aparţine Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare, competenţa de soluţionare a cererii, conform Deciziei RIL nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerentele căreia s-a reţinut că, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea a pronunţat sentinţa civilă nr. 233 din 21 ianuarie 2022, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că Decizia nr. 20/2021, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu vizează situaţia din prezenta speţă, având în vedere calitatea de contestatoare a Curţii de Apel Oradea, aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2)1 C. proc. civ. care au caracter special în raport de dispoziţiile art. 714 alin. (1) şi 651 alin. (1) C. proc. civ.

Reţinând caracterul de ordine publică a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., a apreciat că nu este competentă să soluţioneze cauza întrucât contestatoare este Curtea de Apel Oradea, instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Oradea.

Având în vedere că alegerea dintre mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine contestatoarei, care a înţeles să sesizeze Judecătoria Arad, a apreciat că această ultimă instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă cererea de suspendare provizorie a executării silite, formulată de petenta Curtea de Apel Oradea prin care aceasta a solicitat să se dispună suspendarea executării silite pornite de BEJ D., în dosarul execuţional nr. x/2021 la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite aflată pe rolul Judecătoriei Arad.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Arad şi Judecătoria Oradea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima dintre instanţe reţinând incidenţa deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, iar cea de a doua instanţă reţinând incidenţa dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 C. proc. civ.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1), coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte cereri sau incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Potrivit dispoziţiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Din analiza textelor de lege anterior menţionate, rezultă că atât suspendarea executării silite, cât şi suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către completul învestit cu soluţionarea contestaţiei, având în vedere caracterul accesoriu al acestor cereri faţă de acţiunea principală reprezentată de contestaţia la executare, care la rândul său este dată în competenţa instanţei de executare.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5813 din 25 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2021 a fost încuviinţată executarea silită demarată în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021, având ca obiect cererea formulată de intimaţii-creditori, specialişti IT în cadrul Tribunalul Bihor şi a Curţii de Apel Oradea, în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor, Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Acest principiu al unicităţii instanţei de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenţei teritoriale a instanţei care încuviinţează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenţei art. 127 C. proc. civ., încă din această fază.

Drept urmare, stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, potrivit art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1, raportat la art. 116 din C. proc. civ., s-a realizat la momentul investirii Judecătoriei Oradea cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv odată cu reţinerea de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Oradea, instanţă care a încuviinţat executarea silită.

Pe de altă parte, conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii", aceste dispoziţii aplicându-se în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de parte, conform art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

Or, creditorii, la momentul stabilirii instanţei de executare care a încuviinţat cererea de executare silită, nu au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile legale citate anterior, facultative, deşi Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea aveau calitatea de debitori, conform titlului executoriu în discuţie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Oradea, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2022.