Territorial jurisdiction for partition of inherited real estate: exclusive competence of the last domicile of the original decedent

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la 19 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii E., F., G., H. şi I., ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit şi suprafeţele de teren de 500 m.p. şi 1.054 m.p., situate pe raza com. Tisău, jud. Buzău, bunuri rămase de pe urma def. J..

Prin sentinţa civilă nr. 3378 din 30 iunie 2021, Judecătoria Buzău, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte cererea de ieşire din indiviziune atunci când indiviziunea este rezultată din moştenire, competenţa de soluţionare a acesteia este guvernată de art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ca situaţie de fapt, a reţinut că reclamanta a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile ce formează masa succesorală a defunctului J., al cărui ultim domiciliu, astfel cum rezultă din certificatul de deces, a fost în Bucureşti, str. x, localitate aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3.

Reţinând invocarea în termen procedural a excepţiei necompetenţei teritoriale, conform dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 12228 din 18 noiembrie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat partajarea imobilului casă de locuit, în suprafaţă de 45,9 mp, terenului curţi construcţii, în suprafaţă de 500 mp şi suprafeţei de 1054 mp teren arabil intravilan, bunuri imobile situate în com. Grajdana, comuna Tisău, jud. Buzău, susţinându-se că aceste bunuri imobile au rămas de pe urma defunctului J., decedat la 6 august 1984, cu ultim domiciliu în Bucureşti.

S-a constatat că bunurile sunt cuprinse în certificatul de moştenitor nr. x din 20 ianuarie 1960, emis de Notariatul de Stat judeţean Buzău fac parte din masa succesorală a defunctei K., zisă J., decedată la 3 noiembrie 1957, cu ultim domiciliu în comuna Grajdana, jud. Buzău.

S-a reţinut că, potrivit certificatului de moştenitor, masa succesorală a fost transmisă celor patru succesori ai defunctei, respectiv către J., L., M., N., fiecare dintre aceştia având o cotă de 1/4 din moştenire, iar, în certificatul de moştenitor nr. x din 17 august 1993, emis de Notariatul de Stat Buzău ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului J., în masa succesorală este inclusă cota de 1/4 din aceste bunuri, cotă moştenită de la autoarea sa, K., zisă J., ceea ce înseamnă că până la decesul acestuia nu s-a realizat partajul averii succesorale a defunctei K. zisă J..

În raport de cele reţinute anterior, s-a apreciat că starea de coproprietate asupra acestor bunuri s-a născut prin decesul defunctei K. zisă J., bunurile transmiţându-se din patrimoniul acesteia în patrimoniile celor patru succesori, J. fiind coproprietar doar asupra unei cote de 1/4 din bunuri, astfel încât partajarea acestor bunuri reprezintă, de fapt, partajul succesoral al defunctei K. zisă J., iar nu al defunctului J..

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a constatat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Buzău, în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu al defunctei K. zisă J., iar nu cel al defunctului J..

Sub un ultim aspect, s-a reţinut că şi în cazul în care s-ar aprecia că cererea de chemare în judecată priveşte atât moştenirea defunctei K. zisă J. cât şi pe cea a defunctului J., competenţa aparţine tot Judecătoriei Buzău, în temeiul art. 118 alin. (2) C. proc. civ. care stabileşte o competenţă alternativă, competente fiind deopotrivă Judecătoria Buzău şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Întrucât reclamanta şi-a manifestat dreptul de opţiune, în temeiul art. 116 C. proc. civ., prin sesizarea Judecătoriei Buzău, s-a apreciat că această instanţă a devenit competentă absolut să soluţioneze prezenta cauză, cu excluderea competenţei altei instanţe, inclusiv a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat partajarea următoarelor bunuri: imobil casă de locuit, în suprafaţă de 45,9 mp, teren curţi construcţii, în suprafaţă de 500 mp şi suprafaţa de 1054 mp, teren arabil intravilan, bunuri imobile situate în com. Grajdana, comuna Tisău, jud. Buzău, bunuri imobile rămase de pe urma defunctului J., decedat la 6 august 1984, cu ultim domiciliu în Bucureşti.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia."

Înalta Curte constată că Judecătoria Buzău şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de stabilirea diferită a instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului, în funcţie de defunctul a cărui masă suucesorală este supusă partajului.

Înalta Curte reţine că bunurile supuse partajului fac parte din masa succesorală a defunctei K., astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. x din 20 ianuarie 1960, emis de Notariatul de Stat judeţean Buzău. Potrivit aceluiaşi certificat de moştenitor, masa succesorală a fost transmisă celor patru succesori ai defunctei, J., L., M., N., fiecare dintre aceştia având o cotă de 1/4 din moştenire.

Se constată că de pe urma defunctului J. a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. x din 17 august 1993, emis de Notariatul de Stat judeţean Buzău, în masa succesorală fiind inclusă cota de 1/4 din aceste bunuri, cotă moştenită de la autoarea sa, K., zisă J.. În raport de menţiunile din acest certificat de moştenitor se reţine că starea de indiviziune existentă la momentul decesului defunctului J., s-a născut prin decesul defunctei K. zisă J., astfel încât obiectul dosarului îl reprezintă partajarea bunurilor dobândite de pe urma acestei defuncte.

Aplicând dispoziţiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. la situaţia reţinută, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău, în circumscripţia căreia se află ultimul domiciliu al defunctei K. zisă J., din comuna Grajdana, jud. Buzău, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2022.