Conflicting Jurisdiction Between Fiscal Enforcement and Administrative Litigation; Negative Conflict Inadmissible Under Art. 480(4) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra sesizării privind conflictul negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti, obligarea acesteia să emită deciziile de ridicare a măsurilor asigurătorii.

Prin sentinţa civilă nr. 4460 din 14 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sinaia.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 352 alin. (1), (2) şi 9 Codul de procedură fiscală, că sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 130, art. 129 alin. (11) şi art. 172 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 92/2003. A mai reţinut că, în viziunea legiuitorului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este supusă căii de atac a contestaţiei la executare, în condiţiile art. 172 din O.U.G. nr. 92/2003, care reprezintă norma de drept comun în materia executării silite a creanţelor fiscale, iar din interpretarea logico-gramaticală şi sistemică, în absenţa unei reglementări distincte şi derogatorii, rezultă că aceleiaşi căi de atac este supusă şi decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii, precum şi refuzul organelor de executare de a emite o astfel de decizie.

Instanţa a constatat că cererea dedusă judecăţii nu este una de contencios administrativ care să determine competenţa materială funcţională şi procesuală a secţiei de contencios administrativ a tribunalului, conform art. 28 alin. (2) Codul de procedură fiscală, raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci o contestaţie la executare cu privire la creanţele fiscale, care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere şi cele reţinute în Decizia RIL nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, precum şi dispoziţiile art. 136 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003, s-a reţinut că Judecătoria Sinaia este instanţa competentă să soluţioneze cauza, ca instanţă de executare de la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sinaia, prin încheierea din 20 decembrie 2019, a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale a acestei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 269 din 19 iunie 2020, Judecătoria Sinaia a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi DGRFP Bucureşti Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.

Prin încheierea din 11 august 2020, pronunţată de Judecătoria Sinaia, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de îndreptare eroare materială, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi DGRFP Bucureşti Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.

Prin sentinţa civilă nr. 446 din 11 august 2020, Judecătoria Sinaia a respins, ca neîntemeiată, cererea de completare a sentinţei civile nr. 269 din 19 iunie 2020, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi DGRFP Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.

Prin decizia civilă nr. 1364 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, au fost respinse apelurile declarate de apenaltul contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 446 din 11 august 2020 şi a încheierii din 11 august 2020, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 269 din 19 iunie 2020 şi a încheierii de şedinţă din 20 decembrie 2019, pronunţate de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu DGRFP Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi DGRFP Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.

Prin decizia civilă nr. 684A din 20 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1364 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă; a fost anulată decizia civilă supusă revizuirii şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în rejudecare, a pronunţat decizia civilă nr. 448 din 8 decembrie 2021, în dosarul nr. x/2019, prin care a admis apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 269/19.06.2020, a sentinţei civile nr. 446/11.08.2020 şi a încheierii din 11 august 2020, pronunţate de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu intimatele D.G.R.F.P. Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi D.G.R.F.P. Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice; a anulat încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Sinaia, în sensul admiterii excepţiei de necompetenţă materială şi, pe cale de consecinţă, a anulat sentinţa civilă nr. 269 din 19 iunie 2020; a declinat cauza Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea deciziei pronunţate, s-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 52 din Constituţia României, art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu ANAF - D.G.R.F.P. Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti, obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de ridicare a măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea codevălmaşă a reclamantului având în vedere că a formulat cerere în acest sens, însă pârâta nu a soluţionat cererea în termenul prevăzut de art. 77 din Legea nr. 207/2015, apreciind nejustificat acest refuz al pârâtei de soluţionare a cererii sale.

Cu referire la motivarea cererii de chemare în judecată şi la notele scrise depuse la Judecătoria Sinaia de reclamant, prin care acesta a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei a Judecătoriei Sinaia, arătând că Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal este competent să soluţioneze cauza, s-a reţinut că intenţia reală a reclamantului a fost aceea de a învesti instanţa de judecată cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, respectiv de a formula o cerere privind obligarea la emiterea unui act administrativ.

Tribunalul Prahova, secţia I civilă a constatat că excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sinaia a fost invocată de reclamant, cu respectarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi a apreciat fondat motivul de apel privind necompetenţa materială a Judecătoriei Sinaia, iar în temeiul art. 480 alin. (4) C. proc. civ., a admis apelul, a anulat încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sinaia, în sensul admiterii excepţiei de necompetenţă materială iar, pe cale de consecinţă, a anulat sentinţa civilă nr. 269 din 19 iunie 2020 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

În raport de dispoziţiile art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, învestită în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constată inexistenţa unui conflict negativ de competenţă pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 133 C. proc. civ., "Există conflict de competenţă: 1) când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces;2) când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente".

Pentru a se reţine existenţa conflictului negativ de competenţă este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanţe să se fi dezînvestit de soluţionarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ.

În speţă, ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Se reţine că prin sentinţa civilă nr. 4460 din 14 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sinaia, prin încheierea din 20 decembrie 2019, a respins excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale a acestei instanţe, iar prin sentinţa civilă nr. 269 din 19 iunie 2020 a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele DGRFP Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi DGRFP Bucureşti Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice.

Apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 446 din 11 august 2020, a încheierii din 11 august 2020, a sentinţei civile nr. 269 din 19 iunie 2020 şi a încheierii de şedinţă din 20 decembrie 2019, pronunţate de Judecătoria Sinaia, a fost soluţionat de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 448 din 8 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, îndreptată prin încheierea din 5 ianuarie 2022, prin care a fost admis apelul declarat de apelantul-contestator A. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 19 iunie 2020 şi a încheierii din 11 august 2020, pronunţate de Judecătoria Sinaia, în contradictoriu cu intimatele D.G.R.F.P. Bucureşti - Direcţia Regională Vamală Bucureşti şi D.G.R.F.P. Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, a fost anulată încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Sinaia, în sensul admiterii excepţiei de necompetenţă materială şi, pe cale de consecinţă, a fost anulată sentinţa civilă nr. 269 din 19 iunie 2020, cauza fiind declinată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., deoarece Tribunalul Prahova, secţia I civilă, ca instanţă de control judiciar, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (4) C. proc. civ., determinând instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă în urma admiterii apelului promovat cu reţinerea necompetenţei materiale a Judecătoriei Sinaia ca unic motiv de anulare a sentinţei.

Or, dispoziţiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ. sunt incompatibile cu cele care reglementează conflictul de competenţă, neputând fi reţinută dezînvestirea Tribunalului Prahova, secţia I civilă în favoarea primei instanţe învestite, respectiv a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă şi trimite pe cale administrativă dosarul, spre soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.

Trimite pe cale administrativă dosarul, spre soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2022.