Compensation claim under Law No. 165/2013 assigned to Bacău Tribunal civil section as exclusive jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă, contencios administrativ, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei B., jud. Bacău, Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar şi Prefectul Judeţului Bacău - Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar nr. 165/2013 - Prefectura Bacău, obligarea pârâţilor Primarul Comunei B., jud. Bacău şi Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar să emită acte pentru compensarea în echivalent bănesc a suprafeţei de 1680 mp intravilan B., iar Prefectul Jud. Bacău şi Comisia Judeţeană de fond funciar Bacău să le contrasemneze; obligarea pârâţilor Primarul Comunei B., jud. Bacău şi Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar la plata de penalităţi de întârziere de 10 RON/zi, începând cu 1 iulie 2020.

Prin sentinţa civilă nr. 546/2021 din 23 iunie 2021, Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ a admis excepţiile de necompetenţă materială procesuală şi teritorială, invocate de pârâta Comisia Judeţeană de fond funciar Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, prin decizia nr. 299 din 30 iunie 2020, pronunţată în apel de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2018 având ca obiect fond funciar, a fost admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 1152/2019 a Judecătoriei Moineşti şi a fost obligată pârâta Comisia Locală B. să întocmească documentaţia pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra suprafeţei de 1680 mp, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 165/2013, iar în cazul în care nu este posibil, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013, acordarea de măsuri compensatorii în favoarea reclamantei A. şi să o înainteze Comisiei Judeţene Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

A mai reţinut că, prin capătul de cerere principal, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor Primarul Comunei B., jud. Bacău şi Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar să emită acte pentru compensarea în echivalent bănesc a suprafeţei de 1680 mp intravilan B., iar Prefectul Jud. Bacău şi Comisia Judeţeană de fond funciar Bacău să le contrasemneze, petit în raport de care este evident scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acţiunii, acela de a finaliza procesul de restituire, în natură sau echivalent, a imobilului situat în com. B., jud. Bacău, prin acordarea de măsuri compensatorii, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013. Instanţa de judecată a arătat că acest obiect al acţiunii civile a fost clar exprimat de reclamantă şi la termenul de judecată la care au fost puse în discuţie excepţiile privind competenţa.

Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ a constatat că art. 11 din Legea nr. 165/2013 a stabilit, pentru acţiunile de genul celor din speţă, o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia se află imobilul, în timp ce art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede o procedură specială.

În ceea ce priveşte felul competenţei ce revine unei anumite secţii specializate, s-a reţinut că, prin decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunţată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că este vorba despre o competenţă materială procesuală (specializată) a secţiei/completului.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 1058/2021 din 17 decembrie 2021, prin care a admis excepţiile de necompetenţă teritorială şi material procesuală, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că nemulţumirea reclamantei faţă de modul de executare a deciziei civile nr. 199/2020 a Tribunalului Bacău poate fi cenzurată judiciar, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, text de lege în baza căruia pot fi atacate atât dispoziţiile/deciziile emise de entităţile învestite cu soluţionarea cererilor ce fac obiectul acestei legi, cât şi refuzul emiterii acestor acte juridice, însă calificarea prezentei cereri ca fiind litigiu civil, întemeiat pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, nu poate fi făcută fără acordul reclamantei, care a invocat, în mod expres, dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu motivarea că refuzul pârâtului de a executa corespunzător decizia Tribunalului Bacău trebuie cenzurată pe calea contenciosului administrativ.

A constatat că, în urma solicitării Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ, reclamanta a precizat că doreşte obţinerea unei compensaţii băneşti pentru terenul pe care se află situat dispensarul din comuna B., însă, cu ocazia formulării concluziilor cu privire la excepţia necompetenţei materiale şi procesuale, aceasta a invocat dispoziţiile Legii contenciosului administrativ. Tribunalul Bacău, secţia I civilă a reţinut că aceleaşi concluzii, cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, au fost reiterate de reclamantă şi în faţa acestei instanţe, după declinarea de competenţă, iar dezacordul reclamantei faţă de soluţionarea acţiunii, în alt cadru decât cel propus de aceasta, rezultă şi din faptul că a formulat contestaţie în anulare prin care a solicitat reţinerea cauzei spre soluţionare de către instanţa iniţial învestită.

În contextul în care reclamanta a invocat două temeiuri de drept alternative, care se exclud reciproc din perspectiva atribuirii de competenţă unor instanţe cu specializări diferite, s-a apreciat că soluţionarea cererii doar pe un temei de drept, cu înlăturarea celuilalt, fără acordul reclamantei, ar echivala cu schimbarea cauzei cererii şi încălcarea principiului disponibilităţii. Astfel, deşi art. 22 alin. (4) C. proc. civ. permite judecătorului să dea sau să restabilească calificarea juridică exactă a faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă, în speţă, acest lucru reprezentând obligaţia instanţei de a arăta reclamantei că, după aprecierea sa, finalitatea acţiunii nu poate fi atinsă decât în cadrul unui litigiu civil şi nu printr-o acţiune în contencios administrativ.

Reţinând că reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu un litigiu de contencios administrativ, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ, în raport şi de domiciliul reclamantei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi, secţia a II a civilă, contencios administrativ, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei B., jud. Bacău, Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar şi Prefectul Judeţului Bacău - Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar nr. 165/2013 - Prefectura Bacău, obligarea pârâţilor Primarul Comunei B., jud. Bacău şi Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar să emită acte pentru compensarea în echivalent bănesc a suprafeţei de 1680 mp intravilan B., iar Prefectul Jud. Bacău şi Comisia Judeţeană de fond funciar Bacău să le contrasemneze; obligarea pârâţilor Primarul Comunei B., jud. Bacău şi Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar la plata de penalităţi de întârziere de 10 RON/zi, începând cu 1 iulie 2020.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 18/1991, Legii nr. 165/2013 şi Legii nr. 76/2012.

Cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, prin demersul său judiciar, reclamanta tinde la finalizarea procesului de restituire prin echivalent a imobilului situat în com. B., jud. Bacău, prin acordarea de măsuri compensatorii, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013, text de lege invocat, de altfel, şi de reclamantă în acţiune.

Se reţine că, la solicitarea Tribunalului Iaşi, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal de a preciza obiectul cererii, reclamanta a arătat că acesta este reprezentat de obţinerea unei compensaţii băneşti pentru terenul pe care se află amplasat Dispensarul din com. B., jud. Bacău întrucât a câştigat dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate prin decizia nr. 229 din 30 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi. Astfel, deşi a indicat ca temei de drept şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004, scopul urmărit de reclamantă este obţinerea compensaţiilor băneşti, potrivit Legii nr. 165/2013.

Raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit acestor prevederi legale, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Se mai reţine că, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară", text legal din interpretarea căruia rezultă că procedura specială prevăzută de Legea nr. 165/2013 exclude aplicarea dispoziţiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ şi soluţionarea cauzei de către o instanţă de contencios administrativ.

În raport de cele expuse, reţinând că imobilul este situat în jud. Bacău, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Tribunalul Bacău, secţia civilă, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2022.