Territorial jurisdiction for garnishment validation in civil execution: exclusive competence of the court of execution based on debtor’s domicile at the time the execution authority was seized

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. x/2020, petenta A. pentru creditorul B., prin C. S.R.L., în contradictoriu cu debitorul D. şi cu terţul poprit S.C. E. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună validarea popririi pentru suma de 2.668,86 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 618 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Judecătoriei Moreni.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 790 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care determină o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, respectiv a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Ca situaţie de fapt, instanţa a reţinut că executarea silită a început în anul 2016, iar domiciliul debitorului, la data sesizării organului de executare, era în jud. Dâmboviţa.

Învestită prin declinare, Judecătoria Moreni a pronunţat sentinţa civilă nr. 951 din 25 noiembrie 2021, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 790 alin. (1), coroborat cu art. 651 C. proc. civ., care stabilesc o competenţă exclusivă în favoarea instanţei de executare.

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că domiciliul activ al debitorului, din 31 martie 2000, este în Bucureşti, precum şi că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti la 21 iunie 2016.

Având în vedere dispoziţiile legale invocate, aplicate la situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, sub nr. x/2020, petenta A. pentru creditorul B., prin C. S.R.L., în contradictoriu cu debitorul D. şi cu terţul poprit S.C. E. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună validarea popririi pentru suma de 2.668,86 RON.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 790 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar art. 790 alin. (1) din acelaşi act normativ stabileşte că cererea de validare a popririi este de competenţa instanţei de executare.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Moreni şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de stabilirea diferită a instanţei de executare, ca instanţă competentă teritorial să soluţioneze cauza, în raport de domiciliul debitorului.

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Se reţine că, potrivit procesului-verbal din 13 ianuarie 2021, debitorul D. are domiciliul activ din 31 martie 2000 în Bucureşti str. x, iar executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din 21 iunie 2016 de Judecătoria Sector 4, în dosarul nr. x/2016.

Astfel, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în Bucureşti, dovadă fiind şi faptul că Judecătoria Sectorului 4 a încuviinţat executarea silită.

În raport de situaţia de fapt reţinută, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., se constată că instanţa competentă a soluţiona prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2022.