Lawfulness of suspension of proceedings after statutory service to a party's originally indicated address following an unnotified prison transfer

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea Curţii de Apel Craiova

Prin încheierea de şedinţă din 14.07.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de strămutare formulată de petentul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor la termenul de judecată şi faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă.

2. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., petentul A., arătând că este o persoană aflată în stare de privare de libertate, care nu îşi poate exercita drepturile procesuale decât cu bunăvoinţa unităţii de detenţie şi că a luat cunoştinţă de citaţia pentru termenul de judecată, respectiv de obligaţia de a timbra, prin intermediul familiei, situaţie faţă de care apreciază că la termenul de judecată la care s-a dispus suspendarea procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, fiind încălcate dispoziţiile art. 153 C. proc. civ.

Recurentul a învederat că la data depunerii cererii de strămutare (05.07.2021) era încarcerat în Penitenciarul Craiova, însă în aceeaşi zi, din motive necunoscute şi neimputabile acestuia, a fost transferat la Pentenciarul Arad, unitate de deţinere care i-a comunicat citaţia la data de 15.07.2021, orele 9:53. Astfel, la data de 14.07.2021, recurentul nu cunoştea numărul dosarului, termenul sau obligaţia de a timbra. De altfel, imediat cum a luat cunoştinţă de dosar, la 24 de ore de la data suspendării judecăţii, a achitat taxa de timbru cu ajutorul familiei şi a depus-o la dosar.

În aceste condiţii, arată recurentul, au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii iar instanţa, în virtutea rolului activ reglementat de art. 22 C. proc. civ., nu trebuia să suspende judecata.

În susţinerea recursului, solicită încuviinţarea probe cu înscrisuri, respectiv chitanţa de plată a taxei de timbru şi dovezile privind îndeplinirea procedurii de citare.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi reluarea judecăţii în cauza respectivă.

3. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Dispoziţiile art. 411 alin. (1) C. proc. civ. reglementează două cazuri de suspendare voluntară a judecăţii procesului, respectiv atunci când părţile solicită acest lucru sau când, deşi legal citate, niciuna din părţi nu se prezintă la termenul de judecată. În acest din urmă caz, suspendarea nu va opera, doar dacă la dosar există o cerere de judecată în lipsă formulată de oricare dintre părţi.

Prin încheierea recurată s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de judecată constatând lipsa părţilor la termenul de judecată şi faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă. De asemenea, instanţa a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită, motiv pentru care a făcut aplicarea textului legal şi a dispus suspendarea.

Recurentul apreciază însă că suspendarea judecăţii s-a realizat în condiţiile unui pretins viciu de procedură privind citarea sa la termenul de judecată, în condiţiile în care cererea de strămutare a fost formulată la un moment când acesta era încarcerat la Penitenciarul Craiova, apoi a fost transferat la Penitenciarul Arad, unitate de deţinere care i-a comunicat citaţia ulterior termenului la care s-a dispus suspendarea judecăţii. Recurentul circumscrie această situaţie unei încălcări a dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., de natură să determine încadrarea apărărilor formulate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Art. 153 C. proc. civ. a cărui încălcare se pretinde de către recurent prevede în alin. (1) că "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel". Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că "Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege".

Contrar susţinerilor recurentului, textul legal menţionat nu a fost încălcat, iar la termenul de judecată la care s-a dispus măsura suspendării procedura de citare nu a fost viciată.

Astfel, corelativ obligaţiei instanţei de a hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori au fost reprezentate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., există obligaţia părţii care învesteşte instanţa cu pretenţiile sale să indice locul unde poate fi citată.

În cererea de strămutare formulată, a cărei judecată a fost suspendată prin încheierea atacată, recurentul a arătat că este deţinut în Penitenciarul Craiova, iar instanţa a întocmit procedura de citare conform celor indicate prin cererea cu care a fost învestită, la dosar existând dovada de îndeplinire a procedurii de citare la respectiva unitate de deţinere, în condiţiile legii.

Împrejurarea că la un interval scurt de timp recurentul a fost transferat într-un alt penitenciar, iar datorită acestui transfer citaţia i-a parvenit la un moment ulterior termenului de judecată la care s-a dispus suspendarea nu determină existenţa unui viciu de procedură care să contureze un aspect de nelegalitate în ceea ce priveşte măsura suspendării dispusă de către instanţă, câtă vreme condiţiile obligatorii în care poate opera suspendarea reglementată de art. 411 C. proc. civ. (lipsa părţilor, lipsa cererii de judecată în lipsă, legalitatea procedurii de citare) sunt îndeplinite în cauza de faţă.

Întrucât la momentul suspendării judecăţii la dosar nu exista indicată o altă adresă la care să fie efectuată procedura de citare cu recurentul, decât cea menţionată iniţial în cererea de strămutare, iar citarea s-a făcut la locul indicat de către recurent, în speţă Penitenciarul Craiova, nu se poate imputa instanţei că nu a cunoscut faptul că recurentul a fost transferat la un alt penitenciar, câtă vreme nu a fost informată cu privire la această schimbare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.