Timely substantiation of cassation appeal following termination of legal representation and service to multiple addresses

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sub nr. x/2018, la data de 28 iunie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate neconstituţionalitatea (raportat la art. 17 din Constituţia din 1923) a art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, publicată în Monitorul Oficial nr. 68/23.03.1945; să se constate, în consecinţă, nelegalitatea procesului-verbal nr. x/16.03.1946, întocmit în baza art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, prin care autorului reclamantei, B., i-a fost expropriată o suprafaţă de 243 ha de teren situat în fosta localitate C., actualmente pe raza comunei Coţuşca, judeţ Botoşani; să se constate inexistenţa dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului menţionat anterior, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 8653 din 03 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, invocată de instanţă din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La data de 25 septembrie 2019, reclamanta a depus o precizare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat tribunalului să ia act de faptul că acţiunea introductivă are un singur capăt de cerere, şi anume solicitarea ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate inexistenţa dreptului de proprietate al pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 243 ha de teren situat în fosta localitate C., actualmente pe raza comunei Coţuşca, judeţ Botoşani.

Ulterior, reclamanta a depus o nouă precizare a cererii de chemare în judecată, prin care, în principal, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, tribunalul să dispună obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 243 ha de teren situat în fosta localitate C., actualmente pe raza comunei Coţuşca, judeţ Botoşani; în subsidiar, în situaţia în care, din motive obiective, imobilul nu poate să îi fie lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie, reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, constatând nevalabilitatea titlului Statului asupra terenului în litigiu şi, în consecinţă, existenţa dreptului de proprietate asupra acestui teren în patrimoniul autorului reclamantului şi, implicit, în patrimoniul reclamantei, să fie obligat pârâtul la despăgubirea sa cu echivalentul bănesc al imobilului imposibil de restituit în natură, la valoarea de piaţă.

Tribunalul a pus în discuţia părţilor inadmisibilitatea formulării acţiunii în revendicare în raport de Decizia RIL nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aplicabilă prin similitudine tuturor legilor de restituire, deşi aceasta vizează concursul între acţiunile în revendicare formulate pe dreptul comun şi legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001.

2. Hotărârea pronunţată la fond

Prin sentinţa civilă nr. 115 din 17 februarie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 1500 RON, achitată cu titlu de onorariu expert.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 162 A din 05 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 115 din 17 februarie 2020. pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 162A din 05 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 30 martie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris .

Prin cererea de recurs, transmisă prin poştă electronică, la data de 11 februarie 2021, reprezentantul convenţional al reclamantei A. a arătat că formulează recurs împotriva deciziei nr. 162 din 5 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, arătând că motivele de casare le va depune după comunicarea deciziei la adresa de domiciliu a reclamantei din comuna Şcheia, sat Mihoveni, str. x, jud. Suceava, sau la adresa de reşedinţă din comuna Berceni, sat Cartier Dâmbu nr. 55, jud. Prahova.

Totodată, a solicitat instanţei să ia act că a încetat colaborarea dintre reclamantă şi D., respectiv că nu mai are sediul procesual ales la sediul societăţii de avocatură.

Prin rezoluţia de primire din 31 martie 2021, recurentei i s-a pus în vedere să precizeze dacă îşi însuşeşte recursul formulat de D., fiind citată la reşedinţa în comuna Berceni, sat Cartier Dâmbu nr. 55, jud. Prahova (dovada primirii citaţiei la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), iar până la data întocmirii raportului, recurenta nu a răspuns solicitărilor instanţei.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la data de 13 aprilie 2021, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

Prin cererea de recurs, transmisă prin poştă la data de 17 august 2021, recurenta a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe.

Recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului (reţinută prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului din 20 iulie 2021) şi a solicitat repunerea în termenul de depunere a motivelor de recurs, arătând că nu a fost înştiinţată de apărătorul ales cu privire la denunţarea unilaterală a contractului de asistenţă juridică şi nici de faptul că nu mai are sediul procesual ales la societatea de avocatură; de asemenea, a învederat că, din cauza afecţiunilor de care suferă şi a pandemiei globale, a fost în imposibilitate de a se prezenta la sediul avocatului.

În continuare, recurenta a prezentat situaţia de fapt a litigiului, arătând că prin înscrisurile depuse la dosar a demonstrat că procesul-verbal nr. x din 16 martie 1946, întocmit de Comitetul Local pentru Reforma Agrară a Comunei Adasesti, cât şi titlul statului, invocat de pârât, sunt nelegale, autorului său fiindu-i preluat terenul în anul 1946, în baza Legii Reformei Agrare nr. 187/1945.

A mai arătat că, în opinia sa, cauza de utilitate publică justificativă a exproprierii la care a fost supus autorul său este în contradicţie cu art. 481 din C. civ. şi cu art. 17 alin. (3) din Constituţia României din anul 1923.

Recurenta a mai susţinut că instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că nu a probat, cu înscrisurile depuse, iniţierea unui demers în baza legilor speciale de reparaţie, iar atât instanţa de fond, cât şi cea din apel, au interpretat şi aplicat greşit normele de drept material incidente în speţă.

S-a mai invocat că, deşi instanţa a apreciat că preluarea terenului în baza Legii nr. 187/1945 este o preluare ce putea face obiectul legilor speciale de reparaţie adoptate după anul 1989, reţinând categoria de folosinţă a terenului atât la preluare, cât şi la momentul cererii, totuşi, a conchis că reclamanta avea acces doar la procedura specială a legilor de reparaţie, cenzurând înscrisurile depuse, respectiv sentinta civilă nr. 475/11.05.2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă.

Recurenta a mai învederat că prin Notificarea nr. x/2001 (dosar administrativ x/2001), nesoluţionată până în prezent, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a bunurilor imobile ce au fost confiscate autorului său, B., din care reiese că acestuia i-a fost preluat terenul în anul 1946, în baza Legii Reformei Agrare nr. 187/1945.

Astfel, a demonstrat că a formulat notificare în termenul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, urmând procedura reglementată de legea specială atât sub aspectul respectării termenelor de formulare a notificării, cât şi sub aspectul condiţiilor de fond referitoare la dovada dreptului de proprietate şi caracterul abuziv al preluării imobilelor de către stat, fiind îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de lege.

Or, a da o altă interpretare acestor dispoziţii înseamnă a încălca art. 3 din C. civ., potrivit cu care judecatorului nu îi este îngăduit să refuze a judeca, precum şi dreptul de acces liber la justiţie reglementat prin art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, instanţa de apel a apreciat greşit că reclamanta nu justifică existenţa unui bun actual în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, pentru a determina admisibilitatea acţiunii în revendicare, ignorând înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi încălcând principiul rolului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., cu ignorarea probatoriilor solicitate.

Conchizând, recurenta a susţinut că instanţa a privat-o de dreptul la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind încălcat principiul contradictorialităţii, care constă în posibilitatea părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, de a formula cereri, de a propune şi administra probe, de a formula concluzii, cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde corecta soluţionare a litigiului, fiind incident în cauză art. 60 din Convenţie, potrivit cu care "nicio dispoziţie din prezenta convenţie nu va fi interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părţi contractante sau oricărei alte convenţii la care această parte contractantă este parte".

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la data de 25 august 2021, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul de recurs, care nu a depus întâmpinare.

2. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi să aprecieze cu privire la excepţia nulităţii recursului, pentru lipsa motivelor de recurs.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 04 şi 06 august 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar.

Urmare a cererii de recurs depuse la data de 17 august 2021, prin rezoluţia din 06 septembrie 2021 s-a dispus întocmirea unui supliment la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea de recurs din data de 17 august 2021, repunerea în termenul de depunere a motivelor de recurs, iar raportorul şi-a expus punctul de vedere, în sensul că recursul nu a fost motivat în termenul legal.

Suplimentul la raport a fost comunicat părţilor la 02 noiembrie 2021, iar recurentei i s-a comunicat raportul şi suplimentul la raport şi la domiciliul procesual ales, la data de 02 decembrie 2021 .

Recurenta a depus puncte de vedere la suplimentul la raport, arătând că nu i s-a comunicat decizia atacată la domiciliul din comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu, nr. 55, jud. Prahova, iar o persoană pe care nu o cunoaşte, pe nume E. şi cu care nu are nicio relaţie de rudenie, a primit actele, dar a refuzat să semneze dovada de înmânare.

Astfel, recurenta a susţinut că hotărârea recurată nu i s-a comunicat la data de 22 februarie 2021, sens în care a solicitat admiterea cererii de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 C. proc. civ. care reglementează repunerea în termen prevede că:

(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

În cauză, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de depunere a motivelor de recurs, arătând că nu a fost înştiinţată de apărătorul ales cu privire la denunţarea unilaterală a contractului de asistenţă juridică şi nici de faptul că nu mai are sediul procesual ales la societatea de avocatură; de asemenea, a învederat că, din cauza afecţiunilor de care suferă şi a pandemiei globale, a fost în imposibilitate de a se prezenta la sediul avocatului.

În dosarul de fond şi de apel, recurenta a precizat că sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură este la SCA D. şi F., B-dul x nr. 3, corp B, iar în cererea de repunere în termen susţine că nu a fost înştiinţată de apărătorul ales cu privire la denunţarea unilaterală a contractului de reprezentare juridică şi nici că nu mai are domiciliul ales la sediul societăţii de avocatură.

Din verificările efectuate în dosarul Curţii de Apel Bucureşti, se constată că decizia atacată a fost comunicată recurentei, la sediul procesual ales la Cabinet de avocat G., din B-dul x nr. 3 bl. Corp B et. 1, Bucureşti, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel, şi la adresa din Comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, judeţul Prahova, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel, din care rezultă că o persoană majoră din familie, respectiv E., a primit actele, dar a refuzat semnarea dovezii de înmânare.

Înalta Curte constată că adresa din Comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, judeţul Prahova, unde instanţa de apel a efectuat comunicarea deciziei recurate, coincide cu adresa indicată chiar de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs depuse la data de 17 august 2021.

Astfel, se observă că instanţa de apel a dispus comunicarea hotărârii civile la cele două adrese indicate de avocat G., care sunt aceleaşi cu cele arătate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs formulate la 17 august 2021, respectiv în comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, jud. Prahova şi în Com. Şcheia, sat Mihoveni, judeţul Suceava .

De asemenea, decizia recurată a fost comunicată recurentei şi la sediul apărătorului ales din etapa procesuală a apelului, care, la data de 24 februarie 2021, a restituit, prin poştă, la dosarul de apel, plicul având ca destinatar pe reclamanta A., arătând că nu o mai reprezintă şi că aceasta nu mai are domiciliul procesual ales în B-dul x nr. 3 bl. Corp B et. 1, Bucureşti. Cererea transmisă de avocat G. a primit dată certă la data de 26 februarie 2021 .

În acest context factual, Înalta Curte apreciază că cererea de repunere în termen nu poate fi primită, întrucât recurenta nu invocă existenţa unor motive temeinic justificate care să o fi împiedicat să motiveze cererea de recurs în termenul de 30 zile prevăzut de art. 487 C. proc. civ.

Ceea ce susţine recurenta este că împiedicarea a constat în faptul că nu a avut cunoştinţă despre denunţarea unilaterală a contractului de asistenţă juridică şi nici că nu mai are domiciliul procesual ales la sediul apărătorului ales.

Or, prin rezoluţia de primire din 31 martie 2021, completul de filtru a dispus emiterea unei adrese către recurenta-reclamantă să precizeze dacă îşi însuşeşte cererea de recurs formulată şi semnată de SCA D..

Adresa emisă de instanţă la data de 08 aprilie 2021 a fost comunicată recurentei la cele două adrese din comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, jud. Prahova (dosarul de recurs) şi în Com. Şcheia, sat Mihoveni, judeţul Suceava .

Potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, procedura de comunicare a fost legal îndeplinită cu recurenta la data de 14 aprilie 2021, la cutia poştală, la adresa din comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, jud. Prahova.

După efectuarea procedurilor de comunicare, în cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu, comunicat recurentei la data de 06 august 2021, la adresa din comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, jud. Prahova, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs. Ulterior, la data de 17 august 2021, recurenta a transmis, prin poştă, cererea de recurs, în cuprinsul căreia a formulat şi cerere de repunere în termenul de motivare a recursului, primind dată certă la data de 19 august 2021.

Prin urmare, având în vedere că prin cererea de repunere în termen, recurenta nu a indicat motive temeinic justificate şi nici nu a indicat data la care a încetat împidicarea sa în motivarea recursului, dată de la care să poată fi calculat termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de repunere în termenul de motivare a recursului, formulată de reclamanta A..

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În prezenta cauză, prin cererea de recurs formulată la data de 11 februarie 2021, apărătorul recurentei din etapa procesuală a apelului, a arătat că formulează recurs împotriva deciziei nr. 162 din 5 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, arătând că motivele de casare le va depune după comunicarea deciziei la adresa de domiciliu a reclamantei din comuna Şcheia, sat Mihoveni, str. x, jud. Suceava, sau la adresa de reşedinţă din comuna Berceni, sat Cartier Dâmbu nr. 55, jud. Prahova.

Totodată, a solicitat instanţei să ia act că a încetat colaborarea dintre reclamantă şi D., respectiv că nu mai are sediul procesual ales la sediul societăţii de avocatură.

Din analiza actelor dosarului, se constată că decizia recurată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 22 februarie 2021, la domiciliul din Comuna Berceni, sat Cartierul Dâmbu nr. 55, judeţul Prahova, conform dovezii aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În ceea ce priveşte termenul pentru motivarea recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs ".

Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel (…).".

Or, raportat la data comunicării deciziei atacate, termenul de motivare a recursului a fost de 30 zile de la comunicare, termen care a început să curgă la data de 22 februarie 2021 şi s-a împlinit la 25 martie 2021, în aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., aceasta fiind data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună motivele de recurs.

Aşadar, cererea de recurs depusă de recurentă la data de 17 august 2021 este formulată cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 485 alin. (1) din acelaşi cod, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că nu a fost legal învestită pentru a o putea analiza.

Pentru aceste considerente, având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul legal, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior, Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 162A din 05 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de reclamanta A..

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 162A din 05 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 februarie 2022.