Cassation appeal annulled for late filing: fax submission after court closing hours in final deadline day

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2022

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca şi analiza motivelor de casare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, la data de 25 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata sumei de 4.500.000 RON, reprezentând daune materiale şi morale, având în vedere că a fost privat nelegal de libertate, pe o durată de 48 de zile, ulterior executării celor 1090 de zile de pedeapsă reţinute în sarcina sa, conform mandatului de executare a pedepsei nr. 150/27.03.2014.

În drept, reclamantul a invocat art. 539 şi următoarele C. proc. pen., art. 23 şi 53 din Constituţia României şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin cererea completatoare din data de 16 februarie 2017, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâţi, a Penitenciarului Craiova şi a Penitenciarului Craiova - Pelendava, iar în temeiul art. 1349 şi art. 1357 C. civ., precum şi a art. 22 alin. (2) din Constituţia României şi a art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Craiova la plata sumei de 4600 RON şi a Penitenciarului Craiova Pelendava la plata sumei de 80.500 RON, cu titlu de daune morale aferente condiţiilor precare de detenţie şi a tratamentelor inumane la care a fost suspus pe perioada executării pedepsei în cele două locuri de detenţie.

Prin sentinţa civilă nr. 272 din 28 aprilie 2017, Tribunalul Dolj, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, ridicată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect daune materiale şi daune morale.

A respins cererea privind daunele morale formulată de reclamant împotriva pârâţilor Penitenciarul Pelendava şi Penitenciarul Craiova, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia civilă nr. 437 din 07 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 272 din 28 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul Pelandava.

A fost anulată, în parte, sentinţa şi a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, numai cu privire la cererea privind daunele morale formulată de reclamant împotriva pârâtelor Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul Pelendava.

Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, la data de 18 aprilie 2018, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea pronunţată la fond - rejudecare

La 18 mai 2018, pârâtul Penitenciarul Craiova a formulat cerere de chemare în garanţie a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj.

La termenul din 11 iulie 2018 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova şi s-a dispus scoaterea acestui pârât din proces.

Prin sentinţa civilă nr. 829 din 20 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea în pretenţii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova având ca obiect pretenţii.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2000 RON, cu titlul de daune morale.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 900 RON cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată în apel

Prin încheierea din 16 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a dispus rectificarea citativului în sensul că nu trebuie să figureze în această etapă procesuală Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, având în vedere că prin decizia 437/07.02.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2016, s-a menţinut soluţia primei instanţe în primul ciclu procesual prin care acţiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, faţă de acest pârât, iar în privinţa Penitenciarului de Maximă Siguranţă Craiova pentru pretenţiile formulate în contradictoriu cu acesta, prin încheierea de la 11.07.2018 a fost admisă excepţia prescripţiei şi nu sunt critici cu privire la această soluţie.

Prin decizia civilă nr. 46 din 02 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost respins apelul apelantului-pârât Penitenciarul Pelendava Craiova, ca nefondat; a fost admis apelul apelantului-reclamant A.; a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 82 din 20 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, în sensul că a fost obligat pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova să plătească reclamantului A. suma de 10 000 RON cu titlu de daune morale; au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile apelante; a fost obligat intimatul-pârât să plătească apelantului-reclamant cheltuieli de judecată în cuantum de 50 RON.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 46 din 02 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova, cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 29 aprilie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa B. (dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată.

În dezvoltarea recursului, recurentul a învederat că instanţa de apel a aplicat în mod gresit normele de drept material care reglementează răspunderea delictuală atunci când a menţinut soluţia instanţei de fond cu privire la persoana ţinută să răspundă în situatia în care se constată încălcarea condiţiilor minime de detenţie.

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispoziţiile art. 1357 C. civ., din care rezultă cele patru condiţii ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru angajarea acestui tip de răspundere.

Presupusa fapta prejudiciabilă a Penitenciarului Pelendava de nerespectare a unor drepturi prevazute de Legea nr. 254/2013, privind cazarea în penitenciar, s-a realizat în temeiul unor dispoziţii legale ce au impus această conduită, respectiv încarcerarea reclamantului în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, faţă de care nu se permite vreo acţiune contrară, Penitenciarul Pelendava fiind obligat să o aducă la îndeplinire şi neavând vreo culpă proprie în săvârşirea faptei prejudiciabile, indiferent de condiţiile de cazare existente în cadrul penitenciarului.

Potrivit art. 1364 C. civ., îndeplinirea unei activităţi impuse de lege ori permise de lege sau de ordinul superiorului nu îl exonerează de răspundere pe cel care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale săvârşită în aceste împrejurări, din acest text de lege rezultând şi excepţiile de la regulă, respectiv atunci când fapta prejudiciabilă este săvârşită în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege sau a unei activităţi permise de lege, ea va avea caracter ilicit doar atunci când persoanei în cauză i se poate reţine şi dovedi o culpă proprie în conduita sa.

Dacă în primul ciclu procesual reclamantul a solicitat acordarea unor daune materiale şi morale ca urmare a prejudiciului suferit pentru presupusa privare nelegală de libertate, situaţie în care Statul Român nu putea avea calitate procesuală pasivă, invocându-se o culpă exclusivă a celor două instituţii penitenciare: Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul Craiova-Pelendava, în cel de-al doilea ciclu procesual, Tribunalul Dolj nu a pus în discuţie cererea de chemare în garanţie formulată de Penitenciarul Craiova. Mai mult, reclamantul a solicitat instanţei de apel ca pronunţarea hotărârii să fie realizată şi în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finantelor, întrucât se invocă acordarea unor despăgubiri ca urmare a nerespectării condiţiilor minime de detenţie.

Recurentul a opinat că, având în vedere că temeiul obligării sale la plata unor daune morale îl constituie normele juridice care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, nu poate fi angajată răspunderea civilă atunci când fapta a fost savârşită în îndeplinirea unei prevederi legale sau cu permisiunea legii, or, în cauză, recurentul nu i-a cauzat reclamantului un prejudiciu.

Obligarea Penitenciarului Craiova Pelendava la plata unor daune morale nu putea fi admisă doar pentru că Statul Român a fost scos din cauză după primul ciclu procesual, instanţa trebuind să verifice îndeplinirea condiţiilor angajării răspunderii civile delictuale pentru pârâţii cărora le-a recunoscut calitate procesuală pasivă, examinând dacă au fost respectate condiţiile minime sub aspectul spaţiilor de cazare şi dimensiunilor celulei, având în acest sens legislaţia în materia executării pedepselor şi cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, în special în Hotărârea pilot Rezmiveş şi alţii contra României.

Neluarea măsurilor pentru asigurarea normelor minime obligatorii privind condiţiile de cazare constituie o faptă ilicită, aşa cum a stabilit Curtea Europeană în cauza Iacov Stanciu împotriva României, în cauza Drăgan împotriva României, în cauza Florea împotriva României, precum şi în hotărârea pilot cauza Rezmiveş şi alţii împotriva României.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că statului îi revine sarcina de a organiza sistemul penitenciar de aşa natură încât să asigure respectarea demnităţii deţinuţilor (cauza Ananyev şi alţii împotriva Rusiei, hotărâre din 10 ianuarie 2021), respectiva obligaţie nefiind doar o obligaţie de mijloace, ci una de rezultat.

Prin urmare, pentru probleme de ordin structural cum este supraaglomerarea, responsabilitatea revine Statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor, care a recunoscut implicit existenţa faptei ilicite, cât şi a prejudiciului produs prin săvârşirea acestuia, precum şi culpa în producerea prejudiciului prin adoptarea Legii nr. 169/2017, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013.

În aceste condiţii, recurentul a opinat că Statului Român îi revine răspunderea pentru eventualul prejudiciu suferit ca urmare a supraaglomerării din penitenciare, acesta fiind răspunzător atât de politica penală, cât şi de găsirea unor remedii de natură preventivă sau compensatorie pentru situaţiile în care o persoană se confruntă sau a fost expusă la suprapopularea în locul în care este sau a fost deţinut, iar Penitenciarului Craiova Pelendava îi revine doar un rol secundar, care constă în aplicarea dispoziţiilor cu caracter normativ privind custodierea persoanelor private de libertate.

În cauză, deşi s-a constatat nerespectarea standardelor minime convenţionale în privinţa suprapopulării, reclamantul nu a făcut dovada unei legături de cauzalitate între prejudiciul moral suferit şi condiţiile de detenţie la care a fost supus, care să determine legatura de cauzalitate dintre măsurile luate de administraţia Penitenciarului Craiova Pelendava şi eventualele consecinţe ale acestor măsuri asupra reclamantului.

A mai arătat recurentul că dacă instanţa de apel considera că prima instanţă (în rejudecare) a procedat greşit soluţionând cererea fără introducerea în cauză a Statului Român (cerere formulată de către Penitenciarul Craiova), avea la îndemână soluţia casării cu trimitere în vederea rejudecării capătului de cerere privind supraaglomerarea din penitenciare şi, în niciun caz, obligarea recurentului la plata daunelor morale.

Conchizând, recurentul a învederat că, în ceea ce priveşte suma acordată cu titlu de daune morale, referitor la prejudiciu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa că daunele materiale cerute de reclamanţi pot fi acordate numai în măsura dovedirii lor, iar cuantificarea prejudiciului moral "nesupusă unor criterii legale de determinare, se stabileşte, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a unor criterii referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială..." iar împrejurarea ca reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate, nesusţinută de dovezi din care să rezulte că i s-ar fi încălcat vreun drept ca urmare a acţiunii sau inacţiunii Penitenciarului Craiova Pelendava, nu este de natură să atragă răspunderea recurentului.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 14 mai 2021, intimatul a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la primul motiv de recurs, privind lipsa calităţii procesuale pasive, intimatul a arătat că este nefondat şi tardiv formulat, în condiţiile în care împotriva deciziei nr. 437/2018 a Curţii de Apel Craiova (pronunţată în primul ciclu procesual) nu s-a declarat recurs, iar în cuprinsul motivelor de apel formulate împotriva sentinţei nr. 829/2019 a Tribunalului Dolj, în rejudecare, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să vizeze lipsa calităţii procesuale pasive. În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, intimatul a opinat că recurentul a prezentat doar critici de netemeinicie care vizează cuantumul daunelor morale, sens în care a solicitat respingerea acestui motiv, ca inadmisibil.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, la data de 29 iunie 2021.

6. Procedura de filtru

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 20 septembrie 2021, respectiv la 22 septembrie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar.

Recurentul-pârât Penitenciarul Pelendava a depus punct de vedere la raport la data de 30 septembrie 2021, arătând că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de tardivitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că data comunicării hotărârii recurate, respectiv a deciziei civile nr. 46 din 02 martie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, este 15 martie 2021, astfel cum rezultă din dovada de comunicare se află la dosarul curţii de apel.

În ceea ce priveşte data declarării şi motivării recursului, se constată că recursul a fost transmis prin fax la data de 15 aprilie 2021, ora 16:28, fiind înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, la data de 16 aprilie 2021, conform menţiunilor de la dosarul de recurs.

Recursul a fost transmis şi prin poştă la data de 16 aprilie 2021, astfel cum reiese din ştampila aflată pe plicul de la fila x.

Raportat la data comunicării deciziei recurate, 15 martie 2021, termenul pentru declararea recursului, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 15 aprilie 2021 (joi).

Aşadar, cererea de recurs a fost înaintată prin fax, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, după ora la care activitatea încetează la instanţă, respectiv la data de 15 aprilie 2021, ora 16:28.

Potrivit art. 182 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., termenul care se socoteşte pe zile se împlineşte la ora 2400 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile (aceste ultime prevederi legale prevăzând că actele de procedură depuse înăuntrul termenului prin scrisoare recomandată la oficiul poştal ori depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, la unitatea militară ori la administraţia de deţinere unde se află partea, se socotesc a fi făcute în termen).

Programul de lucru al instanţelor este de 8 ore zilnic şi începe, de regulă, la ora 800 şi se încheiere la ora 1600, conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Prin urmare, cum nu s-a susţinut şi nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curţii de Apel Craiova nu s-ar desfăşura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispoziţiile anterior menţionate, depunerea la această instanţă a recursului, prin fax, în ultima zi a termenului, după ora 1600, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că cererea de recurs a fost înregistrată în evidenţa instanţei a doua zi, respectiv pe data de 16 aprilie 2021, când a primit dată certă.

În acest sens, se reţine că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acţiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen".

Faţă de dispoziţiile art. 24 şi 25 C. proc. civ., care prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, şi raportat la data începerii prezentului proces, 25 octombrie 2016, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Aşadar, în cazul proceselor iniţiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele statuate în cuprinsul deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar în cazul proceselor pornite după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele stabilite prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ca atare, din perspectiva excepţiei tardivităţii, relevanţă în prezenta cauză o au dispoziţiile art. 182 şi art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu [dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse şi actele de procedură trimise prin fax sau e-mail], astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul fax-ului în ultima zi a termenului (15 aprilie 2021, ora 16:28), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, cerere care a primit dată certă pe data de 16 aprilie 2021, determină concluzia că această cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii recurentului-pârât Penitenciarul Pelendava din exercitarea dreptului la recurs, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova împotriva deciziei nr. 46 din 02 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Pelendava Craiova împotriva deciziei nr. 46 din 02 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 februarie 2022.