Competent enforcement court for objection against execution with multiple debtors: fixed by initial authorization rather than debtor identification

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, la data de 12 martie 2021, sub nr. x/2021, debitorul Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat, în contradictoriu cu creditorul A., suspendarea provizorie a executării silite până la solutionarea cererii de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al BEJ B..

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 622, art. 712 şi urm., art. 719 C. proc. civ.

Prin încheierea civilă nr. 4269 din 17 iunie 2021, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei Române, în contradictoriu cu intimatul A., în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

În motivare, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că instanţa de executare se determină, potrivit art. 651 C. proc. civ., prin raportare la două criterii, respectiv data sesizării organului de executare şi domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, or, analizând titlul executoriu pus în executare, reiese că secţia Regională Cluj a fost obligată prin IGPR, acesta din urmă fiind de fapt şi titularul contestaţiei, care, de altfel, afirmă că are calitatea de debitor în procedura execuţională în dosarul nr. x/2021 al BEJ C., întrucât deţine un patrimoniu susceptibil de executare silită, iar secţia regională de transporturi acţionează doar în calitate de reprezentant la nivelul teritoriului pentru IGPR.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a apreciat că reclamantul contestator IGPR are calitatea de debitor şi, având în vedere că sediul său social se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, aceasta din urmă este instanţa competentă să judece cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 7128 din 08 septembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Cluj-Napoca şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut incidenţa art. 714 alin. (1) şi a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că părţi ale acţiunii soluţionate prin sentinţa civilă nr. 130 din 26 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul cu acelaşi număr, în data de 18 decembrie 2020, ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost demarată procedura execuţională contestată în cauză, sunt intimatul şi secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, în sarcina căreia au fost instituite obligaţiile de a stabili, calcula şi plăti intimatului o serie de drepturi salariale, cea din urmă obligaţie urmând a se realiza, conform dispoziţiilor titlului executoriu, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Sub un alt aspect, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., intimatul creditor a solicitat ca executarea silită să se realizeze faţă de secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, vizând toate obligaţiile instituite prin titlul executoriu, respectiv calcularea, stabilirea şi plata drepturilor salariale.

Astfel, instanţa a apreciat că, potrivit actelor existente la dosarul cauzei, calitatea de debitor în cadrul procedurii execuţionale aparţine secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Cluj, iar împrejurarea că obligaţia de plată a drepturilor salariale urmează a se realiza prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, pe de o parte, întrucât din formularea utilizată în dispozitivul sentinţei civile ce reprezintă titlul executoriu, reiese că această din urmă instituţie execută obligaţia în numele şi pentru cea dintâi, iar pe de altă parte, în considerarea faptului că celelalte două obligaţii stabilite prin titlul executoriu, acelea de a calcula şi de a stabili drepturile salariale se execută de către secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj.

S-a mai arătat că exercitarea contestaţiei la executare nu reprezintă un criteriu în stabilirea calităţii de debitor, atât timp cât prevederile art. 712 alin. (1) C. proc. civ. conferă legitimare procesuală activă într-o astfel de acţiune nu doar debitorului, ci şi oricărei persoane interesate sau vătămate de procedura execuţională, iar, în speţă, contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei Române se poate subsuma acestei categorii de persoane, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor titlului executoriu, are atributul de a aduce al îndeplinire una dintre obligaţiile instituite prin titlul executoriu, nu însă în nume propriu, ci în numele şi pentru secţia de Regională de Poliţie Transporturi Cluj.

Concluzionând, această instanţă a apreciat că, în astfel de cauze, calitatea de debitor al procedurii execuţionale, criteriu în funcţie de care se stabileşte instanţa executare, se determină prin raportare la cererea creditorului privind demararea procedurii execuţionale şi/sau la prevederile titlului executoriu, iar nu în funcţie de titularul contestaţiei la executare, nici de afirmaţiile acestuia invocate în susţinerea contestaţiei la executare. Această concluzie se confirmă nu doar de principiul general în materie de competenţă, potrivit căruia regulile de competenţă au caracter legal, ci şi de principiul disponibilităţii, în virtutea căruia părţile executării silite se determină prin cererea creditorului privind demararea procedurii execuţionale.

II. Soluţia si considerentele Înaltei Curţi

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Totodată, se reţine că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul paragrafelor 70, 71, 79 şi 80 s-au reţinut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

79. Chiar dacă este real faptul că în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că, odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită, aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 din acelaşi cod cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

80. Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

În cauza dedusă judecăţii, se constată că prin încheierea civilă nr. 1435/CC din 08 februarie 2021, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. şi a fost încuviinţată executarea silită la cererea creditorului A. împotriva debitorului secţia Regională de Poliţie Transporturi Cluj, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 130/2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia civilă nr. 1350/2020 pronunţată în acelaşi dosar de Curtea de Apel Cluj.

Or, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând şi caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, anterior evocate, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată astăzi 09 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.