Limits of challenge to executive title: inability to annul judgment based on voided inheritance certificates under res judicata

Şedinţa publică din data de 09 februarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. 1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020, contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) a formulat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B., contestaţie la executare privind aplicarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, solicitând anularea titlului executoriu faţă de efectele încheierilor nr. 1454/07.09.2018 şi nr. 85/03.04.2019, pronunţate de Judecătoria Ploieşti, respectiv Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr. x/2018

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin decizia menţionată, instanţa a admis apelul declarat de apelanţii-contestatori A. şi B., a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 791/24.04.2008, a admis contestaţia, a dispus anularea deciziei AVAS nr. 408/29.11.2007 şi a obligat pe AVAS să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 2049,55 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert C.. Totodată, a obligat AVAS să trimită notificarea formulată de contestatori Primăriei Municipiului Bucureşti pentru soluţionarea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 682,53 mp şi construcţia demolată.

Contestatoarea a arătat că, în dosarul penal nr. x/2018, au fost desfiinţate înscrisurile reprezentate de certificatele de moştenitor nr. x/25.09.2001 şi nr. y/29.10.2001, cerere formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, astfel că efect al acestor încheieri, în prezent, nu mai este dovedită calitatea de moştenitori a contestatorilor.

Prin urmare, contestatoarea a susţinut că titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012 nu mai produce efecte juridice în ceea ce priveşte dovada calităţii de moştenitor, respectiv de persoane îndreptăţite să beneficieze de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 165/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 3774 din 08 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 712 alin. (2) şi art. 714 alin. (3) din noul C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiei la titlu în favoarea instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă dosarul a fost înregistrat la data de 20 august 2020, sub nr. x/2010.

Intimaţii au formulat întâmpinare, solicitând suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2020, respingerea cererii, ca tardivă, respingerea solicitării referitoare la întoarcerea executării, ca lipsită de interes, iar, pe fond, respingerea cererii, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 03 decembrie 2020, Curtea a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluţionarea dosarului nr. x/2020 şi a luat act că nu se mai susţine excepţia tardivităţii formulării cererii.

Prin decizia civilă nr. 1692 A din 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă contestaţia la titlu împotriva deciziei civile nr. 128A/22.03.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimaţii B. şi A., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii nu se circumscriu prevederilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestaţia la titlu fiind destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu atunci când acesta nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăţi la executare, această formă de contestaţie la executare nefiind un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, o asemenea finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.

Or, ceea ce pretinde contestatoarea este anularea titlului executoriu pe considerentul că intimaţii nu mai justifică în cauză calitatea de persoane îndreptăţite ca efect al desfiinţării certificatelor de moştenitor în dosarul penal nr. x/2018, valorificarea unor asemenea susţineri neputându-se realiza în procedura contestaţiei la titlu faţă de specificul acestei reglementări.

Concluzionând, instanţa a apreciat că motivele invocate de contestatoare pot face obiectul analizei în cadrul unei cereri de revizuire, aceasta exercitând, de altfel, această cale extraordinară de atac de retractare împotriva deciziei în discuţie.

2. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel, întrucât instanţa, în mod nelegal, a respins contestaţia la titlu formulată împotriva deciziei civile nr. 128 A din 22 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, fiind încălcate dispoziţiile art. 712 C. proc. civ.

Recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa a reţinut că motivele invocate de contestatoare în susţinerea cererii nu se circumscriu prevederilor art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi că această formă de contestaţie la executare nu este un mijloc procedural destinat a anula sau a modifica titlul executoriu, o asemenea finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac.

În continuare, recurenta a prezentat, pe larg, situaţia de fapt a litigiului, după care a solicitat instanţei să constate că, la data pronunţării deciziei civile nr. 128A din 22 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2010, prin care instanţa a stabilit calitatea de persoane îndreptăţite a numiţilor B. şi A., iar AAAS a fost obligată să emită decizii, nu erau desfiinţate certificatele de moştenitor sau de calitate de moştenitor nr. 99/25.09.2001 şi nr. 111/29.10.2001.

A mai susţinut recurenta că, în speţă, la acest moment, nu mai este dovedită calitatea de persoane îndreptăţite în ceea ce priveşte dovedirea calităţii de moştenitor faţă de efectele juridice ale încheierilor penale nr. 1454/07.09.2018 şi nr. 85/03.04.2019. Intimaţii au fost şi sunt în continuare de rea-credinţă şi au indus în eroare autorităţile statului în ceea ce priveşte dovedirea calităţii de peroane îndreptăţite în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată, deoarece din noile înscrisuri depuse se constată că nu mai fac doveda calităţii de moştenitori după defunctul D., ci este necesar ca aceştia să dovedească calitatea de persoane îndreptăţite şi să solicite notarului public emiterea unor noi certificate de moştenitori prin care să îşi dovedească această calitate.

Recurenta a mai arătat că, prin notificarea nr. x/2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, intimaţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparţinut autorului lor, E., situat în Ploieşti, iar prin decizia AAAS nr. 408/29.11.2007, Autoritatea a respins notificarea formulată întrucât intimaţii nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de moştenitor, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi nici acte privind preluarea abuzivă a imobilului de către stat, conform art. 2 din lege.

Concluzionând, recurenta a solicitat să se constate că, faţă de efectele juridice ale încheierilor penale nr. 1454/07.09.2018 şi nr. 85/03.04.2019, prin care au fost anulate certificatele de moştenitor ale intimaţilor, titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, nu mai produce niciun efect juridic în ceea ce priveşte dovada calităţii de moştenitori, respectiv de persoane îndreptăţite să beneficieze de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013.

3. Apărările formulate în cauză

La data de 4 noiembrie 2021, intimatul A. şi numiţii F. şi G. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu titlu prealabil, intimaţii au arătat că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile vechiul C. proc. civ., iar nu cele ale noului Cod de procedură, invocate de recurentă.

Referitor la motivul de recurs invocat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., corespondentul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, intimaţii au susţinut că sunt corecte considerentele instanţei de apel în sensul că prin contestaţia la titlu trebuie să se clarifice înţelesul/întinderea sau aplicarea titlului executoriu, iar nu desfiinţarea sau anularea sa. Însă, recurenta a urmărit exact contrariul normelor legale şi să desfiinţeze titlul executoriu prin promovarea contestaţiei la titlu, astfel că dispoziţiile art. 399 C. proc. civ. nu sunt incidenţe în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că, deşi recurenta-contestatoare şi-a fundamentat criticile pe dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, litigiul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ. din 1865.

Concluzia se impune în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestaţie la titlu, cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din noul C. proc. civ. şi cu cele ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., întrucât contestaţia la titlu prin care s-a declanşat procesul vizează decizia nr. 128A/22.03.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, într-un litigiu pornit sub imperiul C. proc. civ. de la 1865.

Conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, rezultând astfel că, în cauză, relativ la normele de drept procesual, în acord cu cele reţinute de către curtea de apel prin decizia atacată, sunt incidente prevederile vechiul C. proc. civ., care era în vigoare la data la care a fost pornit litigiul în care a fost pronunţat titlul executoriu a cărui lămurire s-a solicitat prin contestaţia la titlu ce face obiectul prezentului dosar.

Asupra recursului dedus judecăţii, principala critică invocată de recurentă vizează interpretarea greşită dată de curtea de apel dispoziţiilor art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 (echivalentul art. 712 din noul C. proc. civ. invocat de recurentă).

Critica este nefondată.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., cei interesaţi sau vătămaţi prin executare pot face contestaţie împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare şi pot face, de asemenea, contestaţie la titlul executoriu, dacă sunt necesare lămuriri privind înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia.

Prin contestaţia la executarea propriu-zisă sau prin contestaţia la titlu executoriu nu se poate urmări modificarea sau desfiinţarea hotărârii puse în executare, în caz contrar, aducându-se atingere autorităţii de lucru judecat a acestei hotărâri. În oricare situaţie, pe calea contestaţiei nu se poate ajunge la schimbarea fondului soluţiei cuprinse în titlul executoriu, deoarece este o cale de atac împotriva urmărilor derivate din valorificarea titlului executoriu.

Prin contestaţia la titlu, se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea sa, neputând fi modificată, pe această cale, situaţia reţinută definitiv şi irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt care au primit o dezlegare în procesul de fond, deci, dreptul supus deja judecăţii nu poate fi reanalizat, întrucât s-ar aduce atingere principiului autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.

Altfel spus, pe calea acestei contestaţii se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înţelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanţa emitentă a titlului să facă lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăţi a hotărârii pronunţate şi nicidecum modificarea acesteia, contestaţia la titlu nefiind un mijloc procedural creat pentru a anula sau modifica însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se obţine doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.

În cauză, prin contestaţia la titlu, recurenta-contestatoare a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 128A/22.03.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, faţă de efectele încheierilor penale nr. 1454/07.09.2018 şi nr. 85/03.04.2019, pronunţate de Judecătoria Ploieşti, respectiv de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr. x/2018, prin care au fost desfiinţate certificatele de moştenitor nr. x/25.09.2001 şi nr. y/29.10.2001. Astfel, recurenta a susţinut că, efect al acestor încheieri, în prezent nu mai este dovedită calitatea de moştenitori a intimaţilor, iar titlul executoriu nu mai produce efecte juridice în ceea ce priveşte dovada calităţii de moştenitor, respectiv de persoane îndreptăţite să beneficieze de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013.

În acest context factual, în acord cu soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, se constată că recurenta, în cuprinsul contestaţiei formulate, a invocat susţineri prin care tinde la modificarea soluţiei pronunţate, care însă nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la titlu, în raport cu prevederile art. 399 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin criticile astfel formulate, deşi recurenta-contestatoare a invocat temeiul de drept al unei contestaţii la titlu, în realitate, aceasta urmăreşte modificarea titlului executoriu în sensul ca intimaţii să nu mai aibă calitatea de persoane îndreptăţiţe să beneficieze de despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv, ceea ce presupune repunerea în discuţie a fondului litigiului, un astfel de demers fiind incompatibil cu natura procedurii alese, depăşindu-se limitele judecăţii unei contestaţii la titlu, care presupune doar lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, potrivit celor enunţate mai sus.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a reţinut că motivele invocate de contestatoare pot face obiectul unei analize în cadrul unei cereri de revizuire, contestatoarea exercitând această cale de atac împotriva deciziei în discuţie, respinsă prin decizia nr. 1754A/10.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a reţinut, în esenţă, că înscrisurile pe care s-a întemeiat cererea de revizuire au anulat certificatele de calitate de moştenitor, fără a produce efecte asupra calităţii de moştenitor în sine, iar calitatea de persoane îndreptăţite a intimaţilor nu se justifică numai prin certificatele de calitate de moştenitor desfiinţate, ci şi pe baza actelor de stare civilă admise ca instrumentum probationes de lege.

Aşadar, contrar criticilor recurentei, prin cele două încheieri penale invocate în cauză nu s-a adus atingere calităţii de moştenitor a intimaţilor A. şi B., după defunctul D., tatăl acestora, ci aceştia îşi pot dovedi calitatea de moştenitori, respectiv de persoane îndreptăţite prin actele de stare civilă, în considerarea art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Faţă ce cele ce preced, constatând că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, iar decizia atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 1692 A din 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Cu privire la cererea formulată de intimaţii G. şi F. şi de intimatul A. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 4000 RON, respectiv 3000 RON, potrivit chitanţelor nr. 11 din 05 ianuarie 2022 şi din 10 ianuarie 2022, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 RON, către intimaţii G. şi F. şi în sumă de 3000 RON, către intimatul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 1692 A din 03 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 RON către intimaţii G. şi F. şi în sumă de 3000 RON către intimatul A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 februarie 2022.