Land compensation revision: inadmissibility of contradictory judgments where res judicata was already analyzed in the prior appeal
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, confirming the lower courts' decisions that upheld the National Commission for Compensation of Immovables' denial of compensation points for a seized plot of land, leaving the 2018 denial of the initial action and the 2020 dismissal of the revision request in force. The dispute involved a civil revision procedure where the claimants challenged an appellate decision regarding land compensation under Law no. 165/2013, alleging it violated the res judicata effect of a prior civil judgment concerning the land's location. The decisive legal basis was Article 509(1) point 8 of the Code of Civil Procedure, under which the Court ruled that the revision ground of contradictory judgments was inadmissible because the appellate court had already explicitly analyzed and rejected the res judicata argument in the original appeal, thereby failing to meet the procedural condition that such an exception must not have been discussed in the second proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013; Land compensation revision: inadmissibility of contradictory judgments where res judicata was already analyzed in the prior appeal: Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Legea nr. 165/2013 şi Legea nr. 18/1991, reclamantele A., B..
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă la data de 07.05.2018 sub nr. de dosar x/2018, astfel cum a fost precizată la data de 30.05.2018, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei nr. 19056/09.03.2018 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de compensare prin 602.175 puncte, pentru terenul în suprafaţă de 1,865 ha, situat în oraşul Nădlac, judeţul Arad, precum şi la plata unor despăgubiri şi penalităţi în valoare de 10.000 RON.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Prin sentinţa nr. 1809/18.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 1513/20.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelantele-reclamante A. şi B. împotriva sentinţei nr. 1809/18.10.2018, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, la data de 23.12.2019 reclamantele A. şi B. au formulat cerere de revizuire care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2019, solicitând anularea hotărârii atacate, modificarea în tot a deciziei pronunţate de Curtea de Apel în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 1529/13.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Legea nr. 165/2013 şi Legea nr. 18/1991, reclamantele A., B..
Recurentele au arătat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv decizia nr. 1513/20.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2018 încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 354/16.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2016.
Contrar celor reţinute de către instanţa de judecată în sensul că revizuentele ar fi solicitat acesteia să analizeze argumentele referitoare la amplasarea terenului, în cauză s-a invocat autoritatea de lucru judecat şi s-a solicitat anularea deciziei de compensare care nu a respectat hotărârea definitivă nr. 354/2017.
În litigiul de fond instanţa nu s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, ci a invocat clasificări ale terenului fără legătură cu evaluarea reglementată de Legea nr. 165/2013. Instanţa de revizuire a preluat considerentele instanţei de apel pe aspectele încălcării autorităţii de lucru judecat, fără a analiza dacă s-a respectat sau nu autoritatea de lucru judecat, situaţie faţă de care recurentele apreciază că procesul este inechitabil, ilegal şi părtinitor.
Hotărârea nr. 354/2017 a fost dată în conformitate cu art. 124 din Constituţia României şi trebuie respectată ca atare.
Recurentele solicită admiterea recursului, anularea hotărârii potrivnice şi, în conformitate cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, să se dispună ca prin decizia de compensare CNCI să evalueze terenul conform grilei notariale ataşate la dosar şi a calculului făcut.
4. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 06.10.2021 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 19.01.2022.
În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raport.
5. Apărările formulate în cauză
La data de 21.04.2021 (data înregistrării), în termen legal, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi a arătat că instanţa nu a analizat sau nu a stabilit destinaţia ori categoria de folosinţă a terenului, ci doar s-a pronunţat cu privire la preluarea abuzivă a acestuia şi la calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Intimata-pârâtă a încadrat în mod corect terenul în categoria extravilan, potrivit declaraţiei nr. 12289/29.09.2015 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Nădlac, din care rezultă că terenul este extravilan, arabil, situat în tarlaua x, A 385, oraşul Nădlac, judeţul Arad. Prin apelul formulat împotriva sentinţei, reclamantele au invocat faptul că se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 354/16.03.2016 (definitivă prin decizia nr. 1098/A/15.12.2017), iar pe cale de consecinţă, Curtea de Apel a analizat acest motiv şi a reţinut faptul că prin sentinţa sus-menţionată nu a fost stabilit caracterul intravilan al terenului.
La data de 10.05.2021 (data poştei), în termen legal, recurentele au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat înlăturarea apărărilor din actul procedural. Au precizat că terenul în litigiu face parte din categoria de folosinţă intravilan, iar o interpretare contrară este de natură să adauge la lege.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prin cererea de revizuire obiect al hotărârii atacate în prezentul recurs, recurentele au supus cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. decizia nr. 1513/A/20.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă în dosar nr. x/2018, despre care au arătat că încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 354/16.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. x/2016.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispoziţiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil şi în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăseşte doar parţial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunţate în acelaşi proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Or, prin decizia nr. 1513/A/20.11.2019 a cărei revizuire s-a solicitat, soluţionând apelul recurentelor-revizuente împotriva hotărârii de fond, instanţa a reţinut, în justificarea soluţiei, că "...nici în considerentele, nici în dispozitivul sentinţei civile nr. 354/16.03.2017 sau al deciziei civile nr. 1098A/15.12.2017 nu se analizează şi nu se stabileşte categoria de utilizare, destinaţia sau categoria de folosinţă a terenului în litigiu (intravilan/extravilan), ci doar aspectele privind preluarea abuzivă a terenului de către Stat şi calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, cu consecinţa admiterii în parte a contestaţiei, anulării deciziei de invalidare nr. 8097/31.03.2016 şi obligării pârâtei C.. să emită în favoarea reclamantelor decizie de validare a hotărârii Comisiei Judeţene Arad nr. 64/2001 şi de stabilire a măsurilor compensatorii prin puncte pentru terenul în suprafaţă de 1,85 ha, situat în oraşul Nădlac."
A mai reţinut instanţa că "Faptul că în dispozitivul sentinţei civile nr. 354/16.03.2017 se menţionează că terenul este situat în oraşul Nădlac nu înseamnă că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat categoria de utilizare, destinaţia sau categoria de folosinţă, în sensul că terenul ar fi intravilan, astfel cum greşit susţin apelantele-reclamante. Aceasta, întrucât, în raport cu obiectul şi cauza contestaţiei ce a constituit dosarul nr. x/2016, precum şi faţă de considerentele sentinţei civile nr. 354/16.03.2017, rezultă că menţiunea din dispozitivul acesteia are rolul doar de a identifica locaţia terenului, în sensul că acesta este situat în Nădlac, iar nu categoria de utilizare, destinaţia sau categoria de folosinţă."
Aceste statuări au răspuns motivelor de apel deduse judecăţii, în cadrul cărora apelantele respective (recurentele-revizuente din prezenta cauză) au susţinut încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 354/16.03.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosar nr. x/2016, adică exact hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată şi în cererea de revizuire a cărei soluţionare face obiectul prezentului recurs.
Împrejurarea că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 1513/A/20.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie) s-a analizat dacă s-a încălcat sau nu autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 354/16.03.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă, ajungându-se la concluzia că o astfel de nesocotire a lucrului judecat nu s-a realizat, împiedică reluarea unei astfel de analize prin intermediul revizuirii, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, una dintre condiţiile de admisibilitate ale acesteia este ca în al doilea proces să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să nu se fi pronunţat asupra ei.
În cauză însă, această condiţie nu este respectată, întrucât în al doilea proces, în care s-a pronunţat hotărârea despre care se pretinde că a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei date în litigiul anterior şi care se tinde a fi revizuită, a existat o astfel de dezbatere, determinată de înseşi motivele de apel deduse judecăţii, iar o astfel de situaţie închide calea revizuirii din perspectiva condiţiei de admisibilitate menţionate.
Susţinerile recurentelor din cadrul prezentului recurs în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, ci a invocat clasificări ale terenului fără legătură cu evaluarea reglementată de Legea nr. 165/2013 şi că instanţa de revizuire a preluat considerentele instanţei de apel pe aspectele încălcării autorităţii de lucru judecat, fără a analiza dacă s-a respectat sau nu autoritatea de lucru judecat, nu pot fi primite, întrucât sunt contrazise de propriile lor demersuri judiciare (motivele de apel în cadrul cărora au invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 354/16.03.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV a civilă) şi de considerentele deciziei nr. 1513/A/20.11.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie (supusă revizuirii).
Pe cale de consecinţă, hotărârea recurată nu comportă aspecte de nelegalitate, iar argumentele învederate nu susţin motivul de recurs invocat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele B. şi A. împotriva deciziei nr. 1529 din 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentele B. şi A. împotriva deciziei nr. 1529 din 13 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2022.