Land title comparison: Nullity of cassation for failing to frame grounds within statutory cassation motives

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.02.2017 şi modificată la data de 14.09.2017, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii B., C., Comisia Judeţeană de Fond Funciar a Judeţului Ilfov şi Instituţia Prefectului Ilfov, să dispună compararea de titluri şi să dea întâietate celui mai vechi, cu consecinţa constatării nulităţii titlului de proprietate nr. x emis pe numele B. şi C. (moştenitoare ale defunctului D.) de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor mun. Bucureşti - Sectorul Agricol Ilfov; obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţa de 700 mp situat în Bucureşti, B-dul x nr. 325 (fostă str. x, raionul E.) şi toate construcţiile şi plantaţiile aflate pe el, în situaţia în care aceste proprietăţi se suprapun.

1. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 1128/06.06.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta F., continuatoare în proces a reclamantului decedat A., ca neîntemeiată.

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia civilă nr. 1621A/25.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta F..

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta F., formulând următoarele critici:

A solicitat prin cererea introductivă să se dispună comparaţie de titluri, respectiv să aibă întâietate cel mai vechi titlu de proprietate, iar în acelaşi timp să se dispună nulitatea titlului de proprietate al numitei G. (T.P. nr. x/14.09.1994 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Municipiul Bucureşti - Sectorul Agricol Ilfov) pentru suprafaţa de 700 mp, situată în Bucureşti, Bd. x nr. 325 (fosta stradă H. nr. 57, raionul E.) din Cartea funciară, sola cadastrală x, având următoarele vecinătăţi: la Nord - I., la Est - De 820/2, la Sud - A. şi la Vest- Bd. x, şi toate construcţiile şi plantaţiile aflate pe el, în situaţia în care aceste proprietăţi se suprapun. De asemenea, a solicitat a se dispune să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 700 mp, menţionat mai sus, pe care îl posedă de la autorii săi, care a fost în permanenţă muncit şi lucrat atât de părinţii săi, cât şi de ea, chiar şi pe vechiul regim, având folosinţa asupra acestuia, cultivându-l cu diferite produse pe care le valorifica la piaţă.

Reclamanta arată faptul ca părinţilor săi li s-a confiscat o suprafaţă de 10.200 mp teren, ce nu era acelaşi teren cu cei 900 mp (700 mp), atât cât a solicitat prin această acţiune.

Această suprafaţă de teren a fost în permanenţă deţinută de familia sa şi prin urmare în anii '90, nu putea să facă obiectul unei acţiuni în reconstituire a dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte T.P. emis în 13.03.1931, acesta are un istoric fiscal în care sunt consemnate atât cadastrul, cât faptul ca toate taxele au fost plătite la zi, acesta până la acest moment nefiind incluse în niciun proces care să revendice această suprafaţa de teren.

Prin urmare, motivarea instanţelor de fond, precum că respectivul teren nu mai exista în patrimoniul recurentei, excede solicitării sale, iar aceste aspecte nu fac decât să dovedească ca autorii săi au deţinut acel teren, iar cealaltă suprafaţă de teren pe care a deţinut-o mama sa, J., este cu totul o altă suprafaţă de teren, faţă de cea pe care o solicită.

De asemenea, aşa cum a menţionat şi în cererea introductivă suprafaţa de teren despre care se face vorbire mai sus, se identifică astăzi, conform datelor furnizate de către Serviciul Cadastru şi Fond Funciar, tot cu parcela nr. 70 în zona cadastrala x, doar ca în anul 1993, terenul a primit numărul poştal 325 pe Bd. x, iar la data testamentului acest teren se situa pe str. x, Raion E. (actualul bd. x).

La data de 21.03.1991, mama sa, respectiv, K., a solicitat prin cerere înregistrată cu nr. x să i se restituie pământul cu care a fost înregistrata în L., devenit ulterior C.A.P. Dudeşti Cioplea (terenuri care cuprindeau şi suprafaţa de 700 mp, deşi era o suprafaţă de 900 mp, despre care se face vorbire), această cerere nefiind luată în considerare.

Precizează că demersurile sale au fost inutile, urmând ca în anul 1994, prin Titlul de Proprietate nr. x/14.09.1994, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să pună în posesie cu suprafaţa de teren care se afla în proprietatea sa şi pe care o moştenise de la defunctul său tată, pe numiţii M. şi N..

Instanţele de fond nu au avut în vedere că acel teren era ocupat de autorii săi, care nu puteau să-l înstrăineze în anul 1975, atâta timp cât pe acea chitanţă nu se găseşte semnătura nici unui vânzător, motiv pentru care consideră că nu se putea întocmi un proces-verbal de punere în posesie a unei alte persoane atâta timp cât posesia acestui teren se afla la autorii săi.

Mergând pe această logică, este evident ca titlul de proprietate nu se putea emite pe un teren în care nu se putea face şi punerea în posesie, dacă ne raportăm şi la dispoziţiile art. 33 din H.G. nr. 890/2005 care menţionează ca delimitarea terenurilor se face pe hărţi şi planuri de situaţie actualizate la zi de către Unităţile Administrativ - Teritoriale.

Menţionează faptul ca autorul intimatei-pârâte C. nu a avut şi nici nu a deţinut niciodată teren pe acest amplasament, pentru a fi pus în posesie pe acesta.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat la ÎCCJ la data de 15 aprilie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, care, prin rezoluţia din data de 20 aprilie 2021 a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

6. Apărări formulate în cauză

Intimata Comisia Judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantă, ca nefondat.

Recurenta nu a înţeles să depună răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susţineri care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., şi care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raţionamentului instanţei de apel pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.

Astfel, prin cererea de recurs se deduc judecăţii aceleaşi chestiuni invocate prin cererea de apel, asupra cărora s-a dat deja o dezlegare prin decizia atacată, în sensul că sentinţa apelată nu poate fi schimbată în sensul pretins de reclamantă nici pe capătul de cerere având ca obiect revendicarea prin comparare de titluri, nici pe cel având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului eliberat în baza Legii nr. 18/1991, deoarece aceasta nu este deţinătoarea unui "bun" în sensul art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la CEDO pentru terenul în litigiu, fiind dezlegat cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr. x/2006 al Tribunalului Bucureşti, capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului nr. x/14.09.1994 eliberat în baza Legii nr. 18/1991 în beneficiul final al intimatei pârâte persoane fizice.

Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanţele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă şi restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, determină incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea o astfel de abordare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanta F. împotriva deciziei nr. 1621A din 25 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta F. împotriva deciziei nr. 1621A din 25 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.