Territorial jurisdiction for presidential orders on minor's residence: domicile stability vs. unilateral relocation

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 10.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea provizorie a locuinţei minorilor C. şi D. la tată, până la soluţionarea definitivă a litigiului asupra fondului; obligarea pârâtei la returnarea copiilor în Timişoara, pentru a putea urma în continuare cursurile grădiniţei la care sunt înscrişi; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 13765/17.11.2021, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei de declinare s-a reţinut că, atât timp cât minorii se află în sat Tomeşti, jud. Iaşi, iar mama şi-a manifestat intenţia de a locui cu aceştia în mod statornic, rezultă fără putinţă de tăgadă din interpretarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 92 alin. (1) C. civ. că în prezent domiciliul minorilor se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, motiv pentru care se impune declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 13765 din 17 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe în soluţionarea prezentei cauze, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Timişoara. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii instanţa a reţinut că, la data de 10.11.2021 reclamantul a introdus pe rolul Judecătoriei Timişoara cererea prin care solicită, pe calea dreptului comun, stabilirea locuinţei minorilor la tată şi stabilirea modului de exercitare a autorităţii părinteşti, precum şi un program de vizită pentru pârâta B..

Astfel, în raport de prevederile art. 998 C. proc. civ. s-a apreciat că Judecătoria Timişoara este instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 998 din C. proc. civ., "cererea de ordonanţă preşedinţială se introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

În raport de aceste prevederi, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială, competenta de soluţionare este aceeaşi cu cea determinată pentru soluţionarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanţa învestită în procedura ordonanţei preşedinţiale (în cazul în care nu este promovată şi o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanţei cererea pe fondul dreptului), situaţie în care competenţa se stabileşte în funcţie de instanţa învestită cu soluţionarea fondului dreptului.

Or, din verificările efectuate în programul de evidenţă informatizată a instanţelor rezultă că dosarul nr. x/2021, în care instanţa urmează a se pronunţa asupra fondului dreptului dedus judecăţii pe calea prezentei ordonanţe preşedinţiale - stabilire domiciliu minor, se află pe rolul Judecătoriei Timişoara, fiind înregistrat în data de 10 noiembrie 2021, aflându-se în procedura de regularizare, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., aceleiaşi instanţe îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială.

În acelaşi timp, Înalta Curte observă că în cauză instanţa este învestită cu o cerere privind stabilirea domiciliului minorului la tată, formulată în contradictoriu cu mama copiilor, despre care se afirmă că a schimbat locuinţa copiilor minori în altă localitate decât cea unde locuiau ei în mod obişnuit, fără acordul tatălui; faţă de dispoziţiile art. 486 C. civ., această cerere revine spre competentă soluţionare instanţei de tutelă, care este, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Nu se poate considera, cum a apreciat Judecătoria Timişoara, că domiciliul sau reşedinţa copiilor este acum în judeţul Iaşi, faţă de elementele probatorii disponibile până acum în dosar, întrucât rezultă că minorii au locuit până de curând în Timişoara, unde erau înscrişi la grădiniţă, acesta fiind domiciliul lor în sensul avut în vedere de norma evocată; în plus, a considera că domiciliul sau reşedinţa copiilor este acolo unde decide un părinte a se stabili împreună cu aceştia, temporar sau definitiv, ar conduce la stabilirea în mod arbitrar a competenţei instanţei, iar acţiunea mamei pârâte (pretinsă de tatăl reclamant a fi abuzivă) este tocmai cea care a generat litigiul, astfel încât ea nu poate produce efectul avut în vedere la prima declinare.

În raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.