Territorial jurisdiction in enforcement proceedings involving judicial assistants as creditors and a court as debtor under Art. 127 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 05.11.2021 sub nr. x/2021, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Tribunalul Galaţi, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1713/30.10.2018 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, la cererea creditorilor B., C., D. şi E..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin încheierea nr. 6206/18.11.2021, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., faţă de calitatea de asistenţi judiciari ai Tribunalului Galaţi a creditorilor din dosarul de faţă.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3393 din 10 decembrie 2021, Judecătoria Tulcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, Judecătoria Tulcea a arătat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţa de faţă, având în vedere că în procedura necontencioasă a încuviinţării silite calitatea de reclamant o are biroul executorului judecătoreşti, iar nu creditorii titulari ai cererii de executare silită.

În raport cu prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., reţinând că debitorul are sediul în circumscripţia Judecătoriei Galaţi, aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Tribunalul Galaţi, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1713/30.10.2018 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, la cererea creditorilor B., C., D., E..

Dispoziţiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "În maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare", iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza 1 şi alin. (3) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale evocate că, în procedura executării silite, cererile de încuviinţare a executării silite sunt de competenţa instanţei de executare, în speţă Judecătoria Galaţi, instanţa de la sediul debitorului Tribunalul Galaţi.

În prezenta cauză, Înalta Curte reţine însă că creditorii B., C., D., E. au calitatea de asistenţi judiciari la Tribunalul Galaţi, instanţa superioară în grad competentă să soluţioneze calea de atac în cazul respingerii cererii de încuviinţare a executării silite, iar debitorul este o instanţă de judecată, respectiv Tribunalul Galaţi.

În această situaţie, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. care stipulează că, (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. au o dublă semnificaţie, întrucât, pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar, pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

În situaţia în care reclamantul ce are calitatea de judecător se adresează instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, necompetenţa teritorială de ordine publică instituită de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., excepţie absolută, trebuie invocată de părţi sau de instanţă la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În prezentul dosar Judecătoria Galaţi, la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă de acelaşi grad, situată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.

Pe de-o parte, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate aprecia că reclamantul este Biroul executorului judecătoresc ce a solicitat încuviinţarea executării silite, o atare concluzie având caracter formal şi ignorând prevederile art. 666 C. proc. civ.

Rezultă din economia acestei dispoziţii legale că executorul judecătoresc solicită instanţei încuviinţarea executării silite cerute de creditor (a cărui cerere de executare silită este ataşată cererii de încuviinţare a executării). Prin urmare, adresându-se instanţei de executare executorul judecătoresc acţionează pentru şi în numele creditorului, care este în fapt cel care declanşează şi demersul judiciar necontencios reglementat de art. 666 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reţine ca fiind lipsit de relevanţă caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, şi anume apărarea prestigiului şi imparţialităţii justiţiei, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparţialităţii instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. vizează (fără a distinge după caracterul contencios sau necontencios) cererile adresate instanţei de judecată, printre acestea enumerându-se şi cererile de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, se apreciază că aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. încă de la momentul sesizării instanţei de executare cu cererea de încuviinţare a executării are drept consecinţă directă şi respectarea principiului general al unicităţii instanţei de executare, principiu ce guvernează în mod explicit şi implicit materia în discuţie.

Astfel, notând că nu este posibil a anticipa dacă va exista în cadrul executării silite începute vreo cerere contencioasă (sau mai multe) cărora să i (li) se aplice prevederile art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că alin. (3) al art. 651 din Cod dă în sarcina instanţei de executare toate cererile de contestaţie la executare sau alte incidente apărute în cursul executării silite (inclusiv, e.g., validarea popririi).

Or, a primi teza aplicării art. 127 C. proc. civ. abia la momentul formulării uneia sau mai multor cereri dintre cele contencioase date în competenţa instanţei de executare ar implica stabilirea pentru fiecare dintre acestea a unei instanţe de executare distincte (şi diferită de instanţa de executare determinată conform art. 651 C. proc. civ. la momentul încuviinţării executării silite), ceea ce reprezintă o abatere nejustificată legal şi insuficient argumentată juridic de la principiul unicităţii instanţei de executare.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate şi ţinând seama deopotrivă de calitatea creditorilor de asistenţi judiciari la Tribunalul Galaţi şi de faptul că o instanţă de judecată - Tribunalul Galaţi - are calitatea de debitor, în cauză Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2022.