Constitutional challenge to judgment pronouncement rule dismissed for lack of nexus with procedural delay complaint

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 15 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 din C. proc. civ., formulată de petenta A..

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 iulie 2021.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta a arătat că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 întrucât dispoziţia criticată este prevăzută de o lege în vigoare, nu a fost declarată neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi are legătură cu soluţionarea cauzei.

Învederează că, pe cale jurisprudenţială, Curtea Constituţională a stabilit două criterii pentru existenţa legăturii dispoziţiei criticate cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată, respectiv ca textul criticat să aibă aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii, condiţie pe care o apreciază ca fiind îndeplinită întrucât instanţa de recurs urmează a pronunţa a hotărâre judecătorească, iar art. 402 C. proc. civ. reglemenzează tocmai această etapă a procesului civil, pronunţarea hotărârii. Referitor la cea de a doua condiţie, arată că excepţia de neconstituţionalitate este absolut necesar a fi ridicată în scopul restabilirii stării de legalitate.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 402 C. proc. civ. neavând legătură cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului.

La 10 noiembrie 2021, B. a depus cerere de intervenţie accesorie în sprijinul recurentei A., cerere respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la termenul din 16 decembrie 2021.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 14 septembrie 2021, a fost fixat termen de judecată la 11 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, termen la care cauza a fost amânată în vederea comunicării către părţi a cererii de intervenţie accesorie, formulate de B..

La termenul din 16 decembrie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului declarat de petenta A..

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

La 8 iunie 2021, pe rolul Curţii de Apel Suceva, secţia I civilă, a fost înregistrată, sub dosar nr. x/2021, contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de contestatoarea A..

În cadrul acestui dosar, la 10 iunie 2021, petenta A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceva, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., reţinând în considerente că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile legale invocate de petentă neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de control constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau 3, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, la constatarea condiţiilor de admisibilitate, respectiv excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, de către părţi, instanţă din oficiu sau de procuror, în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; excepţia să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; prevederile a căror neconstituţionalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi legea sau ordonanţa ori dispoziţia din lege sau din ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanţa va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Suceva a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 C. proc. civ., nefiind întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Astfel, se constată că dispoziţiile legale, pretins a fi lovite de neconstituţionalitate, nu îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei întrucât, în speţă, instanţa analizează incidenţa dispoziţiilor art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., astfel încât să dispună măsurile legale în situaţia încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, în timp ce art. 402 C. proc. civ., sub denumirea marginală Pronunţarea hotărârii, prevede următoarele: Sub rezerva dispoziţiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunţa în şedinţă publică, la locul unde s-au desfăşurat dezbaterile, de către preşedinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii.

Similar instanţei învestite cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, se reţine că petenta este nemulţumită de modul de pronunţare a încheierii din 12 martie 2019 a Judecătoriei Suceava, prin care a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 septembrie 2007, însă această încheiere nu face obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheirii recurate cu privire la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii din 15 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2021.