Negatory action over municipality’s boundary plan rejected; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Braşov la 25 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Săcele prin Primar, a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate inexistenţa oricărui drept al pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 9.000 mp, în prezent intravilan agricol, înscris în CF nr. x Săcele, nr. cadastral/topografic x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x, nr. top. x), astfel cum acesta este înscris în baza de date a OCPI Braşov, având amplasamentul din Cartea Funciară; obligarea pârâtului să înceteze orice act de contestare, totală sau parţială, a acestui drept; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 2/S din 12 ianuarie 2021, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Săcele prin Primar, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia civilă

Prin decizia nr. 503/Ap din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a repins apelul formulat de apelanta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 2/S din 12 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov.

4. Calea de atac exercitată în cauză

La 14 iunie 2021, împotriva deciziei nr. 503/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a declarat recurs reclamanta.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta arată că instanţa de apel a reţinut că prima înscriere în cartea funciară s-a făcut în baza unui plan parcelar fără coordonate în sistem de referinţă B., afirmaţie străină de natura cauzei având în vedere că recurenta a depus ca dovadă un extras CF cu amplasamentul parcelei, din care rezultă contrariul.

Susţine că, în aceste condiţii, un nou plan parcelar în aceleaşi sistem de referinţă B. nu se putea efectua decât cu acordul titularului dreptului înscris, în lipsa suprapunerilor terenurilor şi prin neafectarea drepturilor celor înscrişi în Cartea Funciară.

Apreciază ca fiind greşite, străine de natura cauzei şi vădit nelegale considerentele instanţei de apel, potrivit cărora planul parcelar nou întocmit nu aparţine intimatului şi susţine că este realizat prin Comisia Locală de Fond Funciar Săcele, care face parte din UAT Săcele din cadrul Oraşului Săcele, nereprezentând o persoană distinctă de aceasta şi care este o structură organizatorică a UAT Săcele.

Învederează că noul plan parcelar nu a fost întocmit nu din motivul arătat de instanţa de apel, respectiv lipsa coordonatelor B. din planul parcelar, ci pentru realizarea unui interes nelegal al unui consilier local de a suplimenta numărul parcelelor faţă de planul iniţial prin afectarea amplasamentului parcelei recurentei şi a celorlalţi proprietari ai parcelelor iniţiale.

Recurenta susţine încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 555, art. 556, art. 551 pct. 11 C. civ. şi apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile acţiunii negatorii.

Arată că intimatul pretinde a avea drept de dispoziţie cu privire la amplasarea/reamplasarea terenului proprietatea recurentei, dispoziţia (sub oricare din formele sale) fiind o prerogativă a dreptului de proprietate. Învederează că pârâtul evocă dreptul său propriu de a dispune, specific dreptului de proprietate prevăzut de art. 551 pct. 1 C. civ. sau unui alt drept căruia legea îi recunoaşte acest caracter, fiind vorba de teza cuprinsă de art. 551 pct. 11 C. civ.. În susţinerea celor afirmate arată că, deşi înscrierea dreptului de proprietate asupra parcelei recurentei s-a realizat în anul 2006, în temeiul Titlului de proprietate din anul 1998, intimatul evocă un nou plan parcelar, neînscris în evidenţele cadastrale, în justificarea legalităţii încălcării dreptului de proprietate al recurentei. Mai arată că nelegalitatea demersurilor pârâtului şi a prepuşilor acestuia este reţinută de Direcţia Naţională Anticorupţie, în dosarul penal nr. x/2019, fiind menţionată repoziţionarea terenului reclamantei. Afirmă că arogarea unui drept asupra terenului recurentei, prin repoziţionarea acestuia, este evidentă şi necontestată de intimat, operaţiunea având ca scop împroprietărirea unei persoane cu un teren neevidenţiat în lucrarea iniţială, înscrisă în Cartea Funciară.

Invocă dispoziţiile art. 555 şi art. 556 C. civ. şi arată că intimatul îşi arogă dreptul de a dispune de amplasamentul terenului recurentei, dorind schimbarea limitelor materiale ale acestuia. Solicită să se constate că tocmai acest drept afirmat de intimat nu există şi, ca o consecinţă, să se dispună ca actele de contestare a limitelor materiale ale dreptului recurentei să înceteze.

Recurenta susţine că, prin hotărârea recurată, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii materiale, conform cărora înscrierile în cartea funciară sunt opozabile terţilor, fiind afectată şi securitatea circuitului civil, drepturile legal dobândite de recurentă fiind puse în pericol prin crearea premizelor modificării limitelor materiale ale terenului deţinut în proprietate.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că nu există motive contradictorii în decizia recurată, precum şi că nu rezultă din dosar că Municipiul Săcele ar pretinde a fi titularul vreunui drept real asupra terenului în litigiu, dintre cele enumerate la art. 551 pct. 2-11 C. civ., fiind reţinută, în mod corect, de instanţa de apel neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 564 C. civ.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 28 iunie 2021, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 8.

Prin rezoluţia din 11 octombrie 2021, a fost fixat termen de judecată la 16 decembrie 2021, în şedinţă publică.

La acest termen de judecată, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra recursului formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recursul reclamantei a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea primului motiv de recurs, recurenta arată că cele reţinute de instanţa de apel, potrivit cărora prima înscriere în cartea funciară s-a făcut în baza unui plan parcelar fără coordonate în sistem de referinţă B., sunt străine de natura cauzei având în vedere că recurenta a depus ca dovadă un extras CF cu amplasamentul parcelei din care rezultă contrariul.

Subsumat aceluiaşi motiv de nelegalitate, apreciază ca fiind greşite, străine de natura cauzei şi vădit nelegale considerentele instanţei de apel, conform cărora planul parcelar nou întocmit nu aparţine intimatului, recurenta susţinând că acest plan este realizat de Comisia Locală de Fond Funciar Săcele care face parte din UAT Săcele din cadrul Oraşului Săcele, nefiind o persoană distinctă de intimat având în vedere că face parte, ca structură organizatorică, din UAT Săcele.

Se constată că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. întrucât, pentru a se reţine incidenţa acestui motiv de casare, este necesar ca hotărârea să nu fie deloc motivată sau să cuprindă motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Or, argumentele invocate vizează reţinerea greşită, din punctul de vedere al recurentei, a unor aspecte de fapt în decizia pronunţată de către instanţa de apel, situaţie ce nu se regăseşte în ipotezele prevăzute de textul legal anterior menţionat.

Recurenta îşi întemeiază recursul şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile încadrabile în acest caz de casare fiind structurate în jurul susţinerii că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile art. 564 C. civ., sens în care învederează că intimatul pretinde a avea drept de dispoziţie cu privire la amplasarea/reamplasarea terenului proprietatea recurentei, dispoziţia (sub oricare din formele sale) fiind o prerogativă a dreptului de proprietate. Învederează că pârâtul evocă dreptul său propriu de a dispune, specific dreptului de proprietate prevăzut de art. 551 pct. 1 C. civ. sau unui alt drept căruia legea îi recunoaşte acest caracter, fiind vorba de teza cuprinsă de art. 551 pct. 11 C. civ.

În susţinerea celor afirmate arată că, deşi înscrierea dreptului de proprietate asupra parcelei recurentei s-a realizat în anul 2006, în temeiul Titlului de proprietate din anul 1998, intimatul evocă un nou plan parcelar, neînscris în evidenţele cadastrale, în justificarea legalităţii încălcării dreptului de proprietate al recurentei. Afirmă că arogarea unui drept asupra terenului recurentei, prin repoziţionarea acestuia, este evidentă şi necontestată de intimat, operaţiunea având ca scop împroprietărirea unei persoane cu un teren neevidenţiat în lucrarea iniţială, înscrisă în Cartea Funciară.

Critica formulată nu este fondată, în mod just instanţa de apel a aplicat şi interpretat prevederile legale, considerând că acţiunea negatorie, promovată de reclamantă, este neîntemeiată.

Potrivit art. 564 C. civ. "Proprietarul poate intenta acţiunea negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său."

Astfel, acţiunea negatorie este acţiunea prin care reclamantul, care se pretinde proprietarul unui bun, îl cheamă în judecată pe pârâtul care pretinde că are un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv, solicitând instanţei de judecată să îi recunoască dreptul de proprietate şi să constate inexistenţa dezmembrământului.

Acţiunea negatorie este atât o acţiune în constatare pozitivă întrucât presupune constatarea existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantului, cât şi o acţiune în constatare negativă întrucât reclamantul cere să se constate inexistenţa dezmembrământului acelui drept de proprietate în patrimoniul pârâtului.

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt definite a fi drepturi reale principale derivate asupra bunului altuia, care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente din conţinutul juridic al dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă persoană sau prin exercitarea concomitentă a acestor elemente de către proprietarul bunului şi o altă persoană.

Dezmembrămintele propriu-zise ale dreptului de proprietate private sunt dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de servitute şi dreptul de superficie.

Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la situaţia de fapt dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, în speţă, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului în litigiu, în baza contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 3 martie 2016 de C., însă nu a indicat un dezmembrământ al dreptului de proprietate a cărui inexistenţă în patrimoniul pârâtului solicită a fi constatată, ci a invocat dreptul de dispoziţie al acestuia cu privire la amplasarea/reamplasarea terenului proprietatea recurentei, susţinând că UAT Săcele doreşte schimbarea limitelor materiale ale terenului.

Totodată, prin motivele de recurs, se solicită să se constate că tocmai acest drept de dispoziţie, afirmat de intimat, nu există şi, ca o consecinţă, să se dispună ca actele de contestare a limitelor materiale ale dreptului recurentei să înceteze.

Se reţine că reclamanta şi-a justificat calitatea procesuală activă, făcând dovada dreptului său de proprietate, însă nu a dovedit îndeplinirea celorlalte condiţii ale acţiunii negatorii. Astfel, conform situaţiei de fapt reţinută de instanţele de fond, se constată că nu există nicio dovadă la dosar din care să rezulte că pârâtul pretinde a fi titularul vreunui drept real asupra imobilului, dintre cele enumerate la art. 551 pct. 2-6 C. civ., astfel încât, în speţă, să se regăsescă situaţia premiză a aplicării art. 564 C. civ.

Însăşi recurenta susţine că ceea ce solicită să se constate este inexistenţa dreptului de dispoziţie al intimatului, dispoziţia fiind un atribut al dreptului de proprietate, ce constituie, alături de folosinţă şi posesie, conţinutul acestui drept şi nu a unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, astfel încât să se verifice ipoteza prevăzută de art. 564 C. civ.

Argumentele invocate prin recurs cu privire la reţinerea repoziţionării terenului, în cadrul dosarului penal nr. x/2019 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nu prezintă relevanţă în litigiul pendinte, în care instanţa de judecată a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 564 C. civ., caz în care, avea a statua dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile acţiunii negatorii şi nu asupra legalităţii întocmirii celui de-al doilea plan parcelar, în raport de care se susţine că a fost reamplasat terenul proprietatea recurentei.

Pentru acelaşi considerent, al lipsei de pertinenţă în raport de argumentele care au impus soluţia de respingere a acţiunii în negatorii, instanţa de recurs nu poate primi nici criticile reclamantei privind încălcarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii materiale referitoare la opozabilitatea faţă de terţi a înscrierilor în cartea funciară sau cele privind afectarea securităţii circuitului civil.

Pentru aceste motive, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile acţiunii negatorii, prevăzute de art. 564 C. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a normelor de drept material în materie, critica de nelegalitate prevăzută de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. fiind nefondată.

În raport de cele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 503/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 503/Ap din 27 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2021.