Rejection of Recusal Claim Based on Prior Handling of Distinct Property Dispute; Recourse Dismissed and Unstamped Appeal Upheld

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 27 septembrie 2018, precizată la 17 decembrie 2018, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A., Institutul Naţional de Cercetare şi D. şi E. şi Municipiul Iaşi, prin Primar şi prin Consiliul Local, obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru imobilul în suprafaţă de 679,80 mp, situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, cu nr. cadastral x şi 148520, în cuantum de 3.000 euro/lună, începând cu luna septembrie a anului 2015, până la predarea efectivă a imobilului.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 563 teza a II-a C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Iaşi

Prin sentinţa civilă nr. 10072 din 26 septembrie 2019, Judecătoria Iaşi a respins, ca neîntemeiată, excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâţii Municipiul Iaşi, prin Primar şi S.C. C. S.A.; a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate de aceeaşi pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

3. Hotărârea Tribunalului Iaşi

Prin sentinţa nr. 60 din 15 ianuarie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Iaşi pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

4. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi în regulator de competenţă

Prin sentinţa nr. 10 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, reţinându-se că suma pretinsă de reclamante poate fi cuantificată, la data sesizării Judecătoriei Iaşi, la suma de 517.781,7 RON (echivalentul a 100.000 euro raportat la cursul BNR de la data sesizării instanţei).

5. Hotărârea Tribunalului Iaşi

La 20 noiembrie 2019, respectiv 25 noiembrie 2019, F. S.R.L. şi S.C. G. S.A. au formulat cereri de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei S.C. C. S.A..

Prin sentinţa nr. 981 din 30 iulie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.A., Institutul Naţional de Cercetare şi D. şi E. şi Municipiul Iaşi, prin Primar; a respins, ca rămase fără obiect, cererile intervenientelor F. S.R.L. şi S.C. G. S.A. de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei S.C. C. S.A..

6. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi

Prin decizia nr. 57 din 9 februarie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 981 din 30 iulie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă; a obligat pe apelante să plătească intimatei S.C. C. S.A. suma de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

7. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 57 din 9 februarie 2021, au formulat recurs recurentele A. şi B..

Recurentele, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., au susţinut următoarele:

La 21 martie 2018, Tribunalul Iaşi a fost învestit cu soluţionarea unei cereri de revendicare imobiliară, înregistrată sub nr. x/2018, care a fost respinsă, iar hotărârea pronunţată a fost atacată cu apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi la 9 noiembrie 2018 şi repartizat completului Civil Apel 1, compus din judecătorii H., preşedinte, şi I..

La 2 noiembrie 2019, recurentele au formulat o nouă cerere de chemare în judecată, identică celei anterioare, înregistrată sub nr. x/2019, care a fost respinsă. Arată că au atacat cu apel hotărârea Tribunalului Iaşi, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi la 2 decembrie 2020 şi repartizat completului Civil Apel 7, compus din judecătorii I., preşedinte, H. şi J..

Învederează că, în cazul celui de-al doilea dosar, nr. x/2019, a existat motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ., situaţie în care se impunea abţinerea judecătorilor care s-au pronunţat anterior asupra cauzei, sau a completului, conform art. 43 C. proc. civ., înaintea stabilirii primului termen.

Mai susţin că, deşi taxa judiciară de timbru, achitată la 10 decembrie 2020, ar fi ajuns în timp util la dosarul cauzei, instanţa de apel era obligată să constate situaţia de incompatibilitate, lipsa taxei judiciare de timbru neîmpiedicând instanţa să verifice, din oficiu, acest aspect.

8. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 10 mai 2021, intimatul-pârât Municipiul Iaşi, prin Primar a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La 12 mai 2021, intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Considerente identice pentru respingerea recursului au fost formulate de S.C. F. S.R.L. prin întâmpinarea depusă la 12 mai 2021.

Prin cererea depusă la 13 mai 2021, S.C. G. S.A. a solicitat respingerea recursului.

9. Procedura de filtru

La 2 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înregistrat dosarul ca recurs şi a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a acestuia.

Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 22 iunie 2021, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunţată în camera de consiliu, Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi, formal, a admis în principiu recursul, fiind stabilit termen la 16 decembrie 2021, urmând a supune dezbaterii, în şedinţă publică, excepţia nulităţii căii de atac declarate raportat la soluţia recurată şi încadrarea criticilor invocate de recurente în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. la 13 decembrie 2021, recurentele au depus concluzii scrise prin care au solicitat admiterea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând excepţia nulităţii recursului şi decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Excepţia nulităţii recursului

Recursul reprezintă o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate, această cale de atac nefiind un al treilea grad de jurisdicţie. Întrucât cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă, această nelegalitate trebuie să se încadreze în unul motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenţele au indicat ca motiv de casare dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea hotărârii se poate cere "când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale".

Intimatul Municipiul Iaşi, prin Primar a invocat, însă, că acest motiv de casare nu este incident în cauză, context în care recursul ar fi nul, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora sancţiunea nulităţii intervine şi "în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Se constată că recurentele au formulat critici vizând încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ., susţinând existenţa unui motiv de incompatibilitate a doi membri ai completului de judecată care au pronunţat soluţia în apel, critici încadrabile în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, instanţa de apel a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 981 din 30 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.

Critica de nelegalitate susţinută de recurente are în vedere faptul că instanţa de judecată nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, ipoteză ce vizează încălcarea unor norme de ordine publică.

În consecinţă, sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reţinută cât timp motivul de nelegalitate invocat priveşte respectarea regulilor de compunere a instanţei de judecată, prin raportare la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ., iar criticile formulate pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acestea urmând a fi analizată pe fondul cererii de recurs.

2. Recursul

Recurentele reclamante susţin încălcarea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ. deoarece doi dintre membrii completului de judecată din apel s-au aflat într-o situaţie de incompatibilitate prin faptul că au soluţionat anterior, în apel, dosarul nr. x/2018 având ca obiect cererea de revendicare imobiliară, identică cu cea care face obiectul prezentului dosar.

Această critică este încadrabilă în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale", situaţia invocată în speţă fiind cea a alcătuirii greşite a instanţei prin participarea la judecată a unui judecător incompatibil.

Potrivit art. 45 teza I C. proc. civ., "În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat".

Art. 41 C. proc. civ. stabileşte că "(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţiei în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare. (2) De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat asistent sau mediator în aceeaşi cauză."

Din interpretarea textelor procedurale precitate rezultă că, doar în situaţia incompatibilităţii absolute, afectarea aparenţei de imparţialitate a judecătorului aflat în această situaţie este prezumată legal, fără posibilitate de apreciere.

Per a contrario, în ceea ce priveşte celelalte cazuri de incompatibilitate, precum cele descrise de art. 42 C. proc. civ., partea interesată are posibilitatea de a formula cerere de recuzare, iar împotriva încheierii prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de recuzare se poate formula cale de atac, în condiţiile prevăzute de art. 53 C. proc. civ.

Analizând înscrisurile anexate prezentului recurs, se reţine că prin decizia nr. 168/2019 din 9 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect revendicare imobiliară, a fost respins apelul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1511 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, prin care a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Institutul Naţional de Cercetare şi D. şi E. şi Municipiul Iaşi prin Primar şi prin Consiliul Local.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantele A. şi B. au solicitat obligarea pârâţilor Institutul Naţional de Cercetare şi D. şi E., Municipiul Iaşi prin Primar şi prin Consiliul Local la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru imobilul în suprafaţă de 679,80 mp, situat în Iaşi, str. x, jud. Iaşi, cu nr. cadastral x şi y, în cuantum de 3.000 euro/lună, începând cu luna septembrie a anului 2015, până la predarea efectivă a imobilului, iar apelul formulat împotriva sentinţei nr. 981 din 30 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost anulat, ca netimbrat.

Se constată că ceea ce invocă recurentele este pronunţarea de către instanţa de apel asupra excepţiei netimbrării acestei căi de atac, completul de judecată având, cu privire la doi dintre membrii săi, aceeaşi compunere ca şi completul de judecată ce a soluţionat apelul în dosarul nr. x/2018, situaţie care, potrivit recurentelor, ar atrage incidenţa motivului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., 1) "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca (...) când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil"; 13) "(...) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".

Se reţine că, până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de apel, care au avut loc la 9 februarie 2021, recurentele nu au invocat incompatibilitatea ca incident procedural şi nu au formulat cerere de recuzare împotriva întregului complet sau împotriva celor doi membrii ai completului de judecată în privinţa cărora susţin incompatibilitatea.

De asemenea, în speţă, instanţa de apel nu şi-a exprimat opinia cu privire la soluţia din prezentul dosar şi nu există alte elemente de fapt şi de drept de natură să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1/pct. 13 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentelor, doi dintre membrii completului de judecată din apel nu s-au pronunţat în aceeaşi cauză întrucât dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect revendicare imobiliară, în timp ce prezentul dosar are ca obiect pretenţii, iar chestiunea timbrajului este analizată distinct, faţă de obiectul celor două litigii.

În raport de cele expuse, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei nr. 57 din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva deciziei nr. 57 din 9 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2021.