Undue Payment Restitution Claim Rejected; Municipal Appeal Dismissed as Unfounded

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 5 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Comuna Târşolţ a solicitat instanţei obligarea pârâtei Şcoala Gimnazială Târşolţ la plata sumei de 213.225,3 RON, la care se adaugă penalităţi de întârziere.

Prin întâmpinarea depusă la 22 ianuarie 2018, pârâta Şcoala Gimnazială Târşolţ a solicitat instanţei să admită cererea de chemare în garanţie a Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare şi Ministerului Educaţiei Naţionale, ordonatori principali de credite care trebuiau să alimenteze contul şcolii pentru plata facturilor emise conform contractului nr. x/25.10.2007, dar nu au procedat în această manieră şi s-a ajuns la situaţia demarării procedurii de executare silită.

La 5 martie 2018, reclamanta a depus precizare de acţiune, în cuprinsul căreia a arătat că temeiul juridic al acţiunii este art. 1341 din C. civ., fiind în discuţie o plată nedatorată rezidând din demersurile efectuate de către UAT Comuna Târşolţ pentru acoperirea datoriilor altei persoane juridice, prin solicitarea unor sume defalcate din TVA, pe baza unor acorduri de stingere a obligaţiilor încheiate cu S.C. A. S.R.L..

Prin sentinţa civilă nr. 791/CA din 4 decembrie 2018, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, atât acţiunea formulată de reclamantă, cât şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.

Prin decizia nr. 405/CA/2019-R din 8 mai 2019, Curtea de Apel Oradea a casat în totalitate hotărârea, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Satu Mare şi a trimis cauza spre rejudecare secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Satu Mare, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanţei competente la 20 mai 2019.

2. Sentinţa Tribunalului Satu Mare, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 233/D din 24 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Comuna Târşolţ, împotriva pârâtei Şcoala Gimnazială Târşolţ.

A fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta Şcoala Gimnazială Târşolţ, împotriva chemaţilor în garanţie Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare şi Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Decizia Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 600/A din 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 233/D din 24 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia civilă.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, reclamanta Comuna Târşolţ a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târşolţ prin Primar a formulat următoarele critici, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

Instanţa de apel a respins proba cu expertiză financiar contabilă, deşi aceasta este utilă cauzei, urmând a lămuri pe deplin întreaga problematică a plăţii sumei solicitate a fi restituită prin acţiunea principală. În acest sens arată că, prin administrarea probei, se determina dacă plata efectuată a fost inclusă într-un buget multianual, dacă Consiliul Local al comunei Târşolţ a alocat prin hotărâre sume strict cu privire la plata de penalităţi sau pentru a se identifica ce destinaţie au avut alocările bugetare, dacă sumele defalcate din cote de TVA pentru acoperirea unor arierate bugetare puteau fi efectuare de pârâtă sau doar de către reclamantă şi dacă suma solicitată prin acţiune reprezintă o datorie a reclamantei către pârâtă.

Instanţele de fond au aplicat greşit prevederile art. 1341 C. civ. reţinând că plăţile transferate s-au făcut cu intenţie şi nu din eroare.

Susţine că reclamanta a demonstrat existenţa celor trei condiţii de admisibilitate ale plăţii nedatorate, respectiv a existat o plată constând în transferurile din bugetul de venituri şi cheltuieli al reclamantei (din cote TVA anterioare) fără a exista convingerea fermă că aceste plăţi reprezintă o datorie; nu a existat o datorie din partea reclamantei către pârâtă, deoarece întreg ciclul financiar pentru investiţie a fost derulat strict din fonduri provenite din bugetul de stat prin bugetul chematului în garanţie Ministerul Educaţiei Naţionale; plata s-a făcut din eroare sau cel puţin nu exista convingerea fermă că din sumele transferate se va achita de către pârâtă doar datoria către executantul lucrării.

Ulterior expunerii situaţiei de fapt cu privire la rectificarea bugetului de venituri şi cheltuieli al UAT comuna Târşolţ, recurenta arată că rectificarea bugetului pe anul 2012 nu s-a făcut strict cu privire la sumele necesare pentru acoperirea datoriei intimatei către executantul S.C. A. S.R.L., cuprinzând şi alte venituri şi cheltuieli, astfel încât nu se poate reţine că reclamanta ar fi datorat vreo sumă de bani pârâtei Şcoala Gimnaziala Târşolţ, chiar şi prin încheierea unor acorduri cu executantul, deoarece sumele nu proveneau din venituri proprii, ci din cote TVA, cote care se cuprind în bugetul de stat, nu în bugetul local. Susţine că sumele care au fost transferate pârâtei din cote de TVA nu erau datorate acesteia de reclamantă, iar rectificarea bugetului de venituri şi cheltuieli al reclamantei nu s-a făcut strict cu intenţia de a plăti datoria pârâtei, ci pentru a asigura finanţarea de bază a acestei unităţi de învăţământ. Prin urmare, nu a existat convingerea fermă a reclamantei că pârâta va stinge datoria din sumele transferate, ci sumele necesare au fost transferate în vederea desfăşurării activităţii pârâtei, reclamanta fiind astfel în eroare.

Referitor la condiţia inexistenţei datoriei, precizează că pentru suma de 223.225,33 RON reclamanta nu avea vreo obligaţie de plată către pârâtă, neexistând un raport juridic obligaţional din care să rezulte această sumă.

Arată că toate argumentele instanţei de apel se rezumă doar la condiţia erorii în stabilirea condiţiilor de admisibilitate a plăţii nedatorate, condiţia datoriei fiind aproape neanalizată şi apreciază că cele două condiţii sunt cumulative şi nu alternative. Din considerentele instanţei de apel nu poate fi reţinută ideea că reclamanta era datoare sau nu faţă de pârâta Şcoala Gimnazială Târşolţ, raportat la prevederile bugetare din care a fost realizată investiţia. Susţine că încheierea unor acorduri de stingere a unor arierate cu executantul lucrărilor nu echivalează cu datoria reclamantei de a plăti acestuia debitele care, în esenţă, reveneau pârâtei Şcoala Gimnazială Târşolţ.

Susţine că reclamanta Comuna Târşolţ nu era datoare faţă de pârâta Şcoala Gimnazială Târşolţ, în acoperirea debitelor acesteia în raport cu executantul lucrării, având în vedere sursa de finanţare totală de la bugetul de stat pentru realizarea obiectivului de investiţii, însă, potrivit raţionamentului instanţei de apel, care a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate, reclamanta este datoare faţă de pârâta Şcoală Gimnazială Târşolţ, în raportul obligaţional rezultat din contractul de achiziţie publică, care a avut ca scop realizarea obiectului de investiţii, ceea ce ar duce la concluzia că reclamanta putea fi obligată la plata tuturor datoriilor pe care pârâta le avea faţă de terţi.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului susţinând că reclamanta nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate şi nu a formulat critici care să se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind reluate apărările din cadrul apelului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinare, intimata Şcoala Gimnazială Târşolţ a susţinut că recursul este nemotivat, nefiind arătate motivele de nelegalitate ale deciziei atacate.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

6. Procedura de filtru

La 27 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înregistrat dosarul ca recurs şi a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a acestuia.

Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 28 iunie 2021, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târşolţ, prin Primar a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunţată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în şedinţa publică din 16 decembrie 2021 pentru soluţionarea acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului invocată în cadrul întâmpinării de intimatul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Înalta Curte constată că aceasta a fost analizată în cadrul procedurii de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., considerându-se că există motive de recurs care pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa cum va rezulta din analiza ce urmează.

Recursul recurentei-reclamante Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târşolţ, prin Primar a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, aplicarea greşită a prevederilor art. 1341 C. civ. de către instanţa de apel care a reţinut că plăţile transferate s-au făcut cu intenţie şi nu din eroare.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Textul are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Verificând decizia prin prisma modalităţii de aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză, prevăzute de art. 1341 C. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut că plata sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată nu s-a realizat din eroare, ci cu intenţie, în temeiul unei convenţii încheiate cu executantul lucrării S.C. A. S.R.L. pentru stingerea unei obligaţii de plată care exista, fiind asumată de reclamantă prin acordul de stingere a obligaţiilor de plată încheiate cu executantul.

Potrivit art. 1341 C. civ. "(1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire; (2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri; (3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie."

În lumina normei juridice enunţate, în situaţia acţiunilor în restituire plată nedatorată se cer întrunite următoarele condiţii: să existe o plată, adică prestaţia efectuată de solvens să aibă semnificaţia unei plăţi, fie că aceasta constă în remiterea unei sume de bani, fie în remiterea unui bun material, fiind necesar ca plata să fie efectuată cu voinţa fermă de a stinge o datorie; datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe, din punct de vedere juridic, în raporturile dintre solvens şi accipiens; plata să fi fost făcută din eroare, credinţa existenţei datoriei putând fi rezultatul erorii, de fapt sau de drept, ori a dolului.

Plata lucrului nedatorat este un fapt juridic întrucât presupune executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută, aceasta crezând, în mod eronat, că este debitoare, respectiv, un fapt juridic licit, deoarece obligaţia restituirii nu are ca temei o faptă ilicită, ci o manifestare de voinţă care este doar eronată, caz în care culpa părţilor nu este relevantă.

În consecinţă, dreptul la acţiunea în restituire plată nedatorată (acţiunea în repetiţiune) este recunoscut doar persoanei care plăteşte din eroare, în lipsa oricărei înţelegeri, având credinţa că este debitoare şi că datorează plata.

Când însă plata se face în baza unei înţelegeri prealabile intervenite între părţi, cel care plăteşte ştiind că nu este debitor, condiţia referitoare la eroare nu este îndeplinită. În acest caz, acţiunea în repetiţiune nu poate fi primită, părţile având a se desocoti conform acordului lor de voinţă.

Pentru a verifica în ce măsură aplicarea dispoziţiilor art. 1341 C. civ. a fost realizată în mod judicios de către instanţa de apel, Înalta Curte apreciază necesar a expune situaţia de fapt, astfel cum aceasta a fost reţinută de instanţele de fond, ce nu mai poate fi repusă în discuţie în calea de atac a recursului care vizează aspecte de nelegalitate şi nu de netemeinicie.

Astfel, prin HCL Târşolţ nr. 13/2006 s-a aprobat finanţarea studiului de fezabilitate şi a proiectelor tehnice pentru construirea unei şcoli noi în loc. Târşolţ.

Ulterior, prin H.G. nr. 300/28.03.2007 s-a aprobat repartizarea unor sume de bani din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării pe anul 2007 pentru finanţarea unor cheltuieli de capital ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat. În acest sens, pentru finanţarea obiectivului de investiţii Şcoala cu clasele I-VIII Târşolţ a fost repartizată suma de 105 mii RON (anexa 1, poz. 1632). Conform art. 3 din H.G. nr. 300/2007, sumele se transferă către bugetele locale, prin intermediul inspectoratelor şcolare judeţene.

Această sumă a fost transferată integral de chematul în garanţie Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare către Consiliul Local Târşolţ, aşa cum reiese din OP nr. x/15.05.2007

În vederea realizării obiectivului de investiţii Şcoala cu clasele I-VIII Târşolţ, între Şcoala de Arte şi Meserii Târşolţ, în calitate de achizitor, şi S.C. A. S.R.L., în calitate de executant, s-a încheiat contractul de lucrări nr. x/25.10.2007, preţul stipulat al lucrării fiind de 1.091.899,23 RON, iar durata contractului de 7 luni, începând cu 25 octombrie 2007. Conform clauzelor contractului (art. 19.1) plăţile pentru lucrările efectuate vor fi onorate în funcţie de ritmul de alimentare a contului de către ISJ Satu Mare. Totodată, potrivit art. 13.2 din contract, în cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta datorează penalităţi de 0,1% pe zi.

Contractul a fost completat prin patru acte adiţionale, prin care au fost prevăzute lucrări suplimentare, fiind suplimentată şi valoarea contractului, iar termenul de execuţie a lucrărilor a fost prelungit până la 15 februarie 2010.

Pentru finanţarea acestui obiectiv de investiţii au mai fost alocate prin H.G. nr. 1285/2007, suma de 150 mii RON, prin H.G. nr. 94/2008, H.G. nr. 370/2008 şi H.G. nr. 962/2008, suma totală de 620 mii RON, prin H.G. nr. 377/2011 şi H.G. nr. 1250/2011 suma totală de 450 mii RON. Aceste sume au fost transferate integral de către chematul în garanţie Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare, beneficiar fiind Şcoala de Arte şi Meserii Târşolţ, conform dispoziţiilor bugetare depuse la dosar .

Prin sentinţa civilă nr. 358/03.03.2011, pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. x/2011, debitoarea Şcoala de Arte şi Meserii Târşolţ a fost obligată să plătească creditoarei S.C. A. S.R.L. suma de 563.866 RON, cu titlu de capital şi suma de 207.025,33 RON, penalităţi contractuale de întârziere calculate până la 20 ianuarie 2011, precum şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.

În baza acestui titlu executoriu, creditoarea S.C. A. S.R.L. a iniţiat executarea silită împotriva debitoarei Şcoala de Arte şi Meserii Târşolţ, în dosarul execuţional nr. x/2011 al BEJ B., executorul procedând la indisponibilizarea conturilor debitoarei.

Conform facturii fiscale nr. x/30.12.2011, onorariul executorului judecătoresc în sumă de 6.200 RON a fost achitat prin virament bancar.

Prin adresa nr. x/27.08.2012, pârâta Şcoala cu clasele I-VIII Tîrşolţ a adus la cunoştinţa Primăriei Târşolţ că mai are debite faţă de executantul lucrării S.C. A. S.R.L., astfel: 134.893,07 RON plăţi restante şi 207.025,33 RON penalităţi la facturi achitate cu întârziere (total 341.918,4 RON), solicitând sprijin financiar pentru achitarea debitelor.

La 10 septembrie 2012, între Comuna Târşolţ reprezentată prin Primar şi S.C. A. S.R.L. s-a încheiat Acordul nr. 195 privind stingerea obligaţiei de plată în sumă totală de 341.918,4 RON, în condiţiile art. 7 din O.G. nr. 13/2012 (respectiv din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012).

Prin cererea nr. x/10.09.2012, Primarul Comunei Târşolţ a solicitat DGFP Satu Mare, alocarea sumei de 341.918,4 RON, conform art. 7 alin. (3) din O.G. nr. 13/2012, în vederea stingerii obligaţiei de plată a comunei către S.C. A. S.R.L., anexând la cerere Acordul nr. 195/10.09.2012 încheiat cu S.C. A. S.R.L. şi situaţia obligaţiei de plată către acest operator economic nr. 194/10.09.2012, din care rezultă datoria menţionată.

Prin dispoziţia bugetară nr. 200/12.09.2012, Comuna Târşolţ a pus la dispoziţia pârâtei această sumă, iar cu OP nr. x/13.09.2012, suma de 341.918 RON a fost achitată de Şcoala cu clasele I-VIII Târşolţ către executantul S.C. A. S.R.L. .

Instanţa de apel mai constată că, pentru penalităţile datorate după data de 20.01.2011 la facturi achitate cu întârziere, S.C. A. S.R.L. a emis factura nr. x/04.09.2012, în valoare de 170.376,10 RON.

Pentru stingerea acestei obligaţii de plată în sumă de 170.376,10 RON, între Comuna Târşolţ reprezentată prin Primar şi S.C. A. S.R.L. s-a încheiat Acordul nr. 315/15.11.2012, în condiţiile art. 35 alin. (12) lit. a) din O.U.G. nr. 61/2012 (respectiv din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale pe anul 2012).

Prin cererea nr. x/15.11.2012, Primarul Comunei Târşolţ a solicitat alocarea de sume din taxa pe valoarea adăugată în vederea stingerii acestei obligaţii de plată. Prin dispoziţia bugetară nr. 340/21.11.2012, Comuna Târşolţ a pus la dispoziţia pârâtei această sumă, iar cu OP nr. x/21.11.2012, suma de 170.376 RON a fost achitată de Şcoala cu clasele I-VIII Târşolţ către executantul S.C. A. S.R.L. .

În urma unei misiuni de audit la care a fost supusă unitatea apelantă, prin Decizia nr. 1/2013 dată de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Satu Mare, la punctul 7 se reţine că entitatea auditată a încălcat prevederile Legii nr. 500/2002, Legii nr. 273/2006 şi ale Ordinului nr. 1792/2002, prin plata penalităţilor de întârziere pentru lucrări de construcţie care la data demarării procedurii de achiziţie nu au avut asigurată şi aprobată sursa de finanţare, precum şi prin plata onorariului executorului judecătoresc. Valoarea estimată a prejudiciului a fost stabilită la suma de 213.225,33 RON, ce cuprinde penalităţile de întârziere de 207.025,33 RON (stabilite prin sentinţa civilă nr. 358/03.03.2011, pronunţată de Tribunalul Satu Mare până la data de 20.01.2011) şi 6.200 RON onorariul executorului judecătoresc. Nu s-a observat, aşadar, că au mai fost achitate penalităţi în sumă de 170.376,10 RON, calculate de executantul lucrării după data de 20 ianuarie 2011.

Contestaţia formulată de U.A.T. Comuna Târşolţ împotriva deciziei nr. 1/2013 a fost respinsă prin încheierea nr. 404 din 25 februarie 2013 dată de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Satu Mare, iar contestaţia împotriva acestei încheieri a fost respinsă de Tribunalul Satu Mare prin sentinţa nr. 9/CA din 13 ianuarie 2015, definitivă prin decizia nr. 2337/CA/2015-R, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013

Instanţa de contencios administrativ a reţinut că lucrarea de investiţii ce a făcut obiectul contractului de lucrări nr. x/25.10.2007, încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Şcoala de Arte şi Meserii Târşolţ, a fost finanţată din bugetul ordonatorului principal Ministerul Educaţiei şi Cercetării prin I.S.J. Satu Mare, astfel că ordonatorul principal U.A.T. Comuna Târşolţ nu a avut temei legal pentru a achita penalităţile de întârziere aferente unor lucrări de investiţii finanţate din bugetul altui ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

În atare condiţii de fapt, instanţa de apel a statuat că suma de 213.225,33 RON a fost plătită de reclamantă către pârâta Şcoala Gimnazială Târşolţ, în baza Acordului de stingere a obligaţiilor, încheiat de reclamantă cu executantul S.C. A. S.R.L. la 10 septembrie 2012, în considerarea faptului că, în lipsa asigurării sumei necesare stingerii obligaţiilor de plată executate silit în dosarul execuţional nr. x/2011 al BEJ B., activitatea şcolii ar fi fost blocată.

Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a acţiunii în repetiţiune, respectiv ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic întrucât suma solicitată prin cererea de chemare în judecată a fost plătită de reclamantă în baza unei convenţii încheiate cu executantul lucrării, cu privire la obligaţiile pârâtei faţă de acesta din urmă.

Deşi este real că obligaţia achitării debitelor constând în penalităţi de întârziere aferente unor lucrări de investiţii revenea pârâtei Şcoala Gimnazială Târşolt, semnatară a contractului de lucrări nr. x din 25 octombrie 2007 încheiat cu executantul lucrării S.C. A. S.R.L., se constată că, prin Acordului de stingere a obligaţiilor, încheiat la 10 septembrie 2012, reclamanta şi-a asumat stingerea prin plată a acestor obligaţii. Or, din moment ce suma a fost achitată în baza unui raport juridic contractual, singura soluţie posibilă este aceea a respingerii acţiunii în restituire a plăţii nedatorate deoarece existenţa raporturilor contractuale înlătură incidenţa dispoziţiilor art. 1341 C. proc. civ.

Argumentele invocate prin recurs vizând utilitatea probei cu expertiză financiar contabilă, care ar fi tranşat aspectul cu privire la existenţa datoriei, nu pot fi primite.

Proba cu expertiză este necesară, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 330 alin. (1) C. proc. civ., atunci când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră că trebuie să cunoască părerea unor specialişti.

Prin obiectivele propuse la termenul din 11 septembrie 2020, consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, recurenta-reclamantă a arătat că doreşte să dovedească dacă plata efectuată a fost inclusă într-un buget multianual, dacă Consiliul Local al comunei Târşolţ a alocat prin hotărâre sume strict cu privire la plata de penalităţi sau pentru a se identifica ce destinaţie au avut alocările bugetare, dacă sumele defalcate din cote de TVA pentru acoperirea unor arierate bugetare puteau fi efectuare de pârâtă sau doar de către reclamantă şi dacă suma de 213.225,13 RON reprezintă o datorie a Comunei Târşolţ.

În raport de dispoziţiile art. 255 şi art. 258 C. proc. civ., instanţa de apel a stabilit că proba cu expertiză apare ca nefiind utilă şi concludentă, în raport de obiectul cererii şi teza probatorie, în cauză fiind administrată proba cu înscrisuri, elocventă sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor plăţii nedatorate.

Înalta Curte reţine că aprecierea asupra utilităţii şi concludenţei probei cu expertiză era apanajul instanţei de apel în aplicarea dispoziţiilor legale în materia probelor, iar orice critică formulată sub acest aspect excedează atribuţiilor instanţei de control judiciar în recurs, unde analiza se limitează la cercetarea legalităţii soluţiei în condiţiile expres şi limitativ reglementate prin prevederile art. 488 C. proc. civ.

O altă critică formulată vizează îndeplinirea condiţiei ca plata să fie făcută din eroare, sens în care recurenta arată că nu a existat convingerea fermă a acesteia că pârâta va stinge datoria din sumele transferate, scopul transferului fiind de a asigura desfăşurarea activităţii pârâtei.

Similar instanţei de apel, se reţine că plata a fost efectuată cu intenţie, cu scopul de a stinge obligaţia pe care pârâta o avea de faţă de executantul lucrării, în considerarea faptului că, dacă nu ar fi efectuat aceste demers, nu s-ar fi putut asigura finanţarea de bază a unităţii de învăţământ întrucât sumele ce ar fi fost virate din bugetul local în contul pârâtei ar fi fost consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile popririi conturilor unităţii de învăţământ.

Ca atare, cu respectarea prevederilor legale incidente speţei, examinate în cele ce preced, curtea de apel a confirmat soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 1341 C. civ., astfel încât criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târşolţ, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 600 A din 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Târşolţ, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 600 A din 30 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2021.