Jurisdiction conflict resolved: Satu Mare Court retains sole competence over execution challenge despite prosecutors' special venue rule.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin contestatia înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 16 octombrie 2020 sub nr. x/2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite, obiect al dosarului execuţional nr. x/2020 al B.E.J. F., până la soluţionarea petitului de suspendare a executării silite, suspendarea executării silite din acelaşi dosar execuţional până la soluţionarea contestatiei la executare, anularea încheierii de încuviinţare nr. 2990/2020 din 20.08.2020 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. x/2020, anularea somaţiei din data de 21.09.2020 precum şi a tuturor actelor de executare silită emise de executorul judecătoresc F., în dosarul execuţional sus menţionat.

S-au invocat prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 656/2021 din 25 februarie 2021, Judecătoria Satu Mare, secţia civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Satu Mare, invocată de intimaţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., cererea fiind introdusă împotriva unor procurori, contestatoarea fiind obligată să sesizeze altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 7223/2021 din 17 noiembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca. A declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Instanţa a apreciat că art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ. nu este aplicabil în cauză, iar alegerea instanţei în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedutra de executare silită, potrivit art. 127 alin. (2) şi (3) raportat la art. 116 din C. proc. civ., s-a realizat la momentul investirii Judecătoriei Satu Mare cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, respectiv cu reţinerea de către instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul contestaţiei la executare îl constituie solicitarea contestatorului, în contradictoriu cu intimaţii, de anulare a executării silite şi a tuturor actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc F. în dosarul execuţional nr. x/2020

Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) şi art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 127 din acelaşi cod, având în vedere calitatea de procurori a intimaţilor, precum şi calitatea de contestator a unităţii de parchet.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul paragrafelor 70, 71, 79 şi 80 s-au reţinut următoarele:,,70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

79. Chiar dacă este real faptul că în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că, odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită, aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 din acelaşi cod cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

80. Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

În speţă, Judecătoria Satu Mate, prin încheierea nr. 2990/2020, pronunţată în data de 20 august 2020, în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc F. privind pe creditorii A., B., C., D., E. şi pe debitorii Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în conformitate cu dispoziţiile titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 447/LM/2020/17.07.2020 a Tribunalului Bihor, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Or, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.