Competence for execution contestation: exclusive jurisdiction of the court that authorized the forced execution.

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 08.01.2021 sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a formulat contestaţie la executare împotriva executărilor silite, în ansamblu, începute de către U. în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în dosarele menţionate, precum şi încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării silite începută de către U. până la soluţionarea definitivă a contestaţiei şi anularea executării silite însăşi şi a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate ale U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare anterior menţionat şi să se constate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205, art. 208 şi art. 453 din C. proc. civ.

La termenul din 07 aprilie 2021, raportat la împrejurarea că, în 17 dosare de executare, încuviinţarea executării a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, iar în trei dosare de executare încuviinţarea a fost acordată de Judecătoria Suceava, Judecătoria Sector 5 a dispus disjungerea şi formarea pentru fiecare dosar de executare indicat în contestaţia la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 şi 833/E/2019, a câte unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare, dosarul în care s-a ivit conflictul de competenţă fiind înregistrat sub nr. x/2021.

2 Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5346/2021 din 15 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Instanţa a reţinut că executarea silită a fost pornită împotriva mai multor debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, cu sediul în circumscripţia unor instanţe diferite şi a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în sensul că este criteriu determinant pentru stabilirea instanţei de executare domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, şi nu domiciliul contestatorului.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 10858/2021 din 21 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiţiei, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost făcută după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, respectiv ulterior termenului din 07 aprilie 2021, fiind încălcate dispoziţiile art. 130-131 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina.

Astfel, instanţa de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul paragrafelor 70, 71, 79 şi 80 s-au reţinut următoarele:

"70. În raport cu cele de mai sus se poate observa că, încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

71. Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

79. Chiar dacă este real faptul că în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăseşte o dispoziţie normativă care să statueze expres că, odată ce instanţa de judecată a încuviinţat executarea silită, aceasta devine competentă să soluţioneze contestaţiile la executare, în condiţiile în care există cel puţin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competenţă a unor instanţe diferite, iar art. 651 din acelaşi cod cuprinde o normă de competenţă pentru soluţionarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare.

80. Acest principiu presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare."

În speţă, Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 2243/CS/26.02.2020, pronunţată în data de 26 februarie 2020, în dosarul nr. x/2019, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc U. privind pe creditoarea A. şi pe debitorii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi, în consecinţă, a încuviinţat executarea silită, în conformitate cu dispoziţiile titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 376/2008 din 21 august 2008 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2008.

Or, câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reţinând caracterul obligatoriu al dezlegării date prin decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare anterior evocată, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.