Jurisdiction over administrative concession fee disputes: primacy of Law 101/2016 civil appeal court competence over general administrative litigation rules

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01 septembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamanta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 125.427,7 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei neachitate, a unor penalităţi în cuantum de 1% pe zi de întârziere, calculate asupra debitului principal, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă a debitului, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea introductivă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Constituţia României, art. 1 şi 2 alin. (1) lit. c)1 teza finală din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Hotărârea Guvernului nr. 682/1994 privind aprobarea Metodologiei pentru concesionarea de terenuri şi construcţii din zonele libere, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Hotărârea nr. 449/1999 privind înfiinţarea Regiei Autonome Administraţia Zonei Libere Curtici Arad.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 629/16.09.2020, Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat incidente în cauză dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, conform cărora instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze orice litigii care apar în legătură cu încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

De asemenea, a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

2.2. Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 759/10.11.2020, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cât şi art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) din C. proc. civ., întrucât aceste prevederi stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de drept civil, iar potrivit criteriului valoric, cauza este de competenţa judecătoriei.

2.3. Învestită prin declinare, Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 6977/27.04.2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c)1), art. 8 alin. (2) teza a II-a şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, reţinând că sunt competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor administrative instanţele civile de drept comun.

A mai arătat că determinarea instanţei competente material şi teritorial, în cazul litigiilor privind executarea contractelor administrative, se face potrivit dispoziţiilor din C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială, a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, care prevăd că este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei, reclamantul având, potrivit art. 116 din C. proc. civ., posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente.

2.4. Învestită prin declinare, Judecătoria Arad, prin sentinţa civilă nr. 4029 din 5 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă la primul termen de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi tipul contractului de concesiune încheiat între părţi, respectiv concesiune de bunuri, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, ci cele ale art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care atrag competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.:

Înalta Curte reţine că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă materială şi teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., anume a declinărilor succesive în care ultima instanţă învestită, Judecătoria Arad, şi-a declinat, la rându-i, competenţa în favoarea Judecătoriei Buftea, care se declarase anterior necompetentă.

Instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa de soluţionare a cauzei în raport de legea aplicabilă în materia executării unui contract de concesiune.

Litigiul care a generat declinările de competenţă şi crearea conflictului negativ constă în solicitarea formulată de reclamanta Regia Autonomă Administraţia Zonei Libere Curtici-Arad, de obligare a pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 125.427,7 RON, reprezentând contravaloarea redevenţei neachitate, conform facturilor emise în baza contractului de concesiune nr. x/07.03.2002, şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 1% din valoarea facturilor scadente, pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă a debitului, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Aşadar, pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de concesiune care, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este asimilat actelor administrative.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004, "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative".

Referitor la competenţa de soluţionare a litigiilor ce decurg din astfel de contracte, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004 "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun."

Pe de altă parte, Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 1 septembrie 2020, prevede în cuprinsul art. 53 alin. (1)1 că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Din perspectiva domeniului de reglementare al legii speciale, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), potrivit cărora "(1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. (2) Prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor."

Rezultă, aşadar, din dispoziţiile legale sus-redate, că Legea nr. 554/2004 constituie dreptul comun în materia litigiilor privind executarea contractelor administrative, instituind regula generală conform căreia aceste litigii sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun, iar Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la 1 septembrie 2020, este o lege specială şi derogatorie în raport cu C. proc. civ. şi Legea nr. 554/2004, instituind o derogare de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în sensul că stabileşte în privinţa litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative competenţa de soluţionare în primă instanţă de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul.

Or, în litigiul pendinte, pretenţiile deduse judecăţii derivă din contractul de concesiune încheiat de părţi, având ca obiect terenul proprietate publică a statului, în suprafaţă totală de 9000 mp, amplasat în incinta Zonei Libere Curtici Arad, aflat în administrarea reclamantei, potrivit Legii nr. 84/1992, a H.G. nr. 449/1999 şi a H.G. nr. 682/1994.

Pe cale de consecinţă, întrucât acesta intră în sfera de aplicare a contractului administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei civile a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, şi anume Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c)1) din Legea nr. 554/2004.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reţine că Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă este competent să soluţioneze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.