Stamp duty notification deficiency justified quashing dismissal of enforcement suspension and remanding for retrial
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate court's order, and remanded the case for retrial, resulting in a procedural victory for the applicant. The dispute involved an application for the suspension of enforcement of a judicial decision, which the Court of Appeal Oradea had dismissed as untimely stamped under Law No. 146/1997. The High Court found the lower court's dismissal unjustified because the application was processed in closed chamber without the parties being summoned or the applicant being formally notified of the legal obligation to pay the judicial stamp duty. Relying on the principle that a party cannot be sanctioned for an omission they were not explicitly required to perform via proper notification, the Court held that the failure to inform the applicant of the stamp duty amount precluded the application of the dismissal sanction.
Legislator headnote
AI generatedStamp duty notification deficiency justified quashing dismissal of enforcement suspension and remanding for retrial: Cererea formulată de petentul B.I. a fost judecată de către Curtea de Apel Oradea în camera de consiliu, fără citarea părților și fără ca petentului să i se pună în vedere obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru aferentă.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2003 pe rolul Curții de Apel Oradea, petentul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul L.I.Ș., să se dispună, pe calea unei ordonanțe președințiale, suspendarea executării încheierii nr. 1369/2003 dată în dosarul nr. 1853/2003 al Judecătoriei Carei, cerere nemotivată în fapt și în drept.
Prin ordonanța președințială nr. 93 dată în camera de consiliu la 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a anulat ca netimbrată cererea, reținând că petentul nu s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 146/1997, în sensul achitării taxei de timbru aferente, motiv pentru care nu s-a mai putut analiza cererea sub aspectul fondului.
Împotriva acestei ordonanțe președințiale a declarat recurs petentul B.I., arătând că nu a cunoscut dispozițiile Legii nr. 146/1997 și nici faptul că cererea sa se va judeca în camera de consiliu, fără citarea părților și fără să i se aducă la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru.
Recursul este fondat.
Cererea formulată de petentul B.I. a fost judecată de către Curtea de Apel Oradea în camera de consiliu, fără citarea părților și fără ca petentului să i se pună în vedere obligația legală de a achita taxa judiciară de timbru aferentă.
În această situație, instanța avea obligația de a emite către petent o adresă prin care să i se pună în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru datorat pentru cererea sa.
Întrucât curtea de apel nu a uzat de această modalitate de încunoștiințare a petentului cu privire la obligația de timbrare ce îi revine în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997, nu i se putea aplica sancțiunea anulării cererii.
Față de considerentele ce preced, recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petentul B.I. împotriva ordonanței președințiale nr. 93 din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.