Recurs la recurs: inadmisibility of extraordinary appeal against a final appellate decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, upholding the Court of Appeal's prior decision that had also rejected the appellant's earlier challenge. The case involved a procedural dispute where the appellant attempted to challenge a final appellate decision that had previously dismissed his own appeal against first-instance judgments. The Court ruled that decisions rendered in the context of an appeal are final and not subject to further appeal under Article 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, establishing that the right to use a specific appellate route is unique and exhausted upon exercise. Consequently, the Court held that filing a second appeal against a decision already issued on appeal constitutes an impermissible "appeal against an appeal," violating the principle of legality and the constitutional guarantee of equality before the law, thereby barring any further procedural remedies outside those expressly provided by statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Recurs la recurs: inadmisibility of extraordinary appeal against a final appellate decision: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia civilă nr. 678 din 9 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018 s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1321/A din 21 octombrie 2019 a Tribunalului Timiş şi a sentinţei civile nr. 4690 din 3 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs recurentul A..
3. Procedura de filtru
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive, pronunţate în calea de atac a recursului.
Completul de filtru C9, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună punct de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
În cauză nu au fost depuse puncte de vedere la raport.
Prin rezoluţia din 3 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 14 decembrie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.
8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, reţinută şi prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.
Coroborând dispoziţiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Prin hotărârea atacată cu prezentul recurs, anume decizia civilă nr. 678 din 9 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de către recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1321/A din 21 octombrie 2019 a Tribunalului Timiş şi a sentinţei civile nr. 4690 din 3 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Astfel, în speţă, recurentul A. supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale mai sus menţionate, rezultă că împotriva deciziei pronunţate în soluţionarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, respectiv cea a recursului, în condiţiile în care dreptul părţii de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exerciţiul său.
Drept urmare, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 678 din 9 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.