Expropriation compensation raise upheld; appeal inadmissible under statutory bar on recourse

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 16 octombrie 2018, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 9171/28.0.2018 emisă de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., solicitând anularea în parte a acesteia, în sensul recalculării cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat în suprafaţă de 20228 mp, teren arabil situat în extravilanul loc. Peştera, jud. Constanţa, parcela x, având nr. cadastral x şi nr. CF x, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi urm. din Legea nr. 255/2010.

Prin încheierea din 20.02.2019, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Transporturilor, prin CNAIR SA- D.R.D.P. Constanţa.

1. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa:

Prin sentinţa civilă nr. 158 din 28 ianuarie 2020, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantei şi a anulat în parte Hotărârea nr. 9171/28.09.2018 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 7.163 RON cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului-teren în suprafaţă de 20.228 mp situat în extravilanul localităţii Peştera, jud. Constanţa, precum şi la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu expertiză parţial).

2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa:

Prin decizia civilă nr. 184/C din 5 noiembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, împotriva încheierii de şedinţă din 20.02.2019 şi a sentinţei civile nr. 158/28.01.2010, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018.

A admis apelul reclamantei A. împotriva sentinţei civile nr. 158 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7835 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 20.228 mp situat în extravilanul localităţii Peştera, judeţul Constanţa, identificat în parcela x, nr. cadastral x, înscris în CF nr. x.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

3. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În raport s-a reţinut şi faptul că urmează a se aprecia asupra admisibilităţii recursului raportat la natura litigiului, în raport de temeiul de drept al acţiunii şi de obiectul cererii de chemare în judecată, anume o cerere în materie de expropriere.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

I. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

În speţă, hotărârea atacată cu recurs, anume decizia civilă 184/C din 5 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost pronunţată în soluţionarea apelurilor declarate de părţi împotriva sentinţei civile nr. 158 din 28 ianuarie 2020, pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018, cauza având ca obiect "expropriere".

Dispoziţiile reglementate de art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. dispun în sensul că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Excepţiile de la regula înscrisă în art. 483 alin. (1) C. proc. civ. sunt reglementate de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, care prevede la art. III pct. 3 că "În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017 şi până la 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în materie de expropriere, nu sunt supuse recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie nici o încălcare a legislaţiei europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în repetate rânduri, că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenţie, nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie, care să verifice rezultatul unei proceduri administrative, este efectiv.

Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, cauza se circumscrie dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale redate rezultă că decizia nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă este definitivă şi nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 184/C din 5 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.