Trademark cancellation appeal annulled for non-payment of mandatory judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a Civilă la data de 03.01.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecata pe pârâţii B. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, solicitând:

- anularea mărcii înregistrate la OSIM sub nr. x din data de 21.01.2015 pentru clasa de produse şi/sau servicii x, respectiv clasele x A.;

- obligarea pârâtului de rând 1 la plata în favoarea reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul prevederilor art. 453 C. proc. civ.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti:

Prin sentinţa civilă nr. 1096 din 31 mai 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului B. şi în contradictoriu cu Oficiul de Stat Pentru Invenţii şi Mărci, a dispus anularea mărcii nr. x/21.01.2015 A., numărul de depozit x şi a obligat pârâtul B. la 6588,59 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 868A din 23 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a hotărât următoarele:

A admis apelul declarat de apelantul-pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 1096/31.05.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci

A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea, ca neîntemeiată;

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului sumele de 2770,70 RON cheltuieli de judecată în primă instanţă şi 2054 RON cheltuieli de judecată în apel.

3. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În raport s-a reţinut şi aspectul că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, arătându-se că se pune problema nulităţii recursului, în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în situaţia în care nu se va face dovada achitării sumei de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru datorată pentru recurs.

În procedura de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate aspectul referitor la netimbrarea cererii de recurs, întrucât acesta priveşte legalitatea învestirii instanţei, astfel că nu se pot analiza alte probleme legate de judecarea litigiului dedus spre soluţionare înainte de satisfacerea cerinţei de achitare a taxei de timbru.

Prin rezoluţia din data de 10 martie 2021, s-a stabilit în sarcina recurentei obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Conform actelor de procedură aflate la dosarul de recurs, comunicate la data de 19 martie 2021 s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar dovada achitării sumei de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin urmare, recurenta a avut ştiinţă despre obligaţia ce îi incumbă, dar nu a înţeles să timbreze.

Faţă de împrejurarea că recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanţă, în raport de prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 868 A din 23 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.