Civil nullity of corporate sale contract distinguished from commercial professional dispute for jurisdictional allocation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the First Civil Section of the Pitești Court of Appeal, rejecting the assignment to the Second Civil Section, and affirmed that the lower court's civil ruling on the merits remains subject to appeal before the competent civil section. The dispute centered on a claim by a municipality to declare absolute nullity of a sale-purchase agreement, challenging whether the case constituted a "dispute with professionals" under Romanian law. Relying on the mandatory interpretation from Supreme Court Decision No. 18/2016 in a recourt of law, the court held that material jurisdiction is determined by the nature and object of the litigation, not merely the professional status of the parties; because the core issue was a civil nullity claim unrelated to the specifics of commercial activity, it did not fall under the specialized jurisdiction for professional disputes. Furthermore, the court noted that a prior appellate order had already established the jurisdiction of the civil section at the first-instance level, creating a binding authority that precluded the specialized section from claiming competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 1254 C. civ, art. 194 C. proc. civ, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, art. 130 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011; Civil nullity of corporate sale contract distinguished from commercial professional dispute for jurisdictional allocation: , reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1247, art. 1250, art. 1254 C. civ., art. 194 C. proc. civ. şi H.G. nr. 1280/1996.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la data de 16.04.2018, în urma declinării competenţei de la Judecătoria Piteşti, reclamantul Municipiul Piteşti, prin Primar, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 09.02.2018 la B., încheiat între S.C. C. S.A., în calitate de vânzător, şi pârâta S.C. A. S.R.L., în calitate de cumpărător, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1247, art. 1250, art. 1254 C. civ., art. 194 C. proc. civ. şi H.G. nr. 1280/1996.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 11 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Argeş la 04 iulie 2019, iar la termenul din data de 17 octombrie 2019, intervenientul S.C. C. S.A., prin reprezentant, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Argeş.
Prin decizia nr. 873 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Specializat Argeş a declinat în favoarea Tribunalului Argeş competenţa de soluţionare a cauzei, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Piteşti, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa nr. 375/F- C. civ. din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel Piteşti a stabilit în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă competenţa de soluţionare a cauzei, dispunând înaintarea dosarului pentru continuarea judecăţii, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe, sub nr. x/2018*.
Prin sentinţa civilă nr. 444 din 2 decembrie 2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâtă, respingând acţiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de S.C. C. S.A..
Împotriva acestei sentinţei, a formulat apel reclamantul Municipiul Piteşti prin Primar, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 350/A-Cont din 16 iunie 2021, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat, în favoarea secţiei I-a civile a acestei instanţe, competenţa de soluţionare a apelului, având în vedere obiectul şi natura litigiului.
În esenţă, la pronunţarea soluţiei, această instanţă a reţinut că determinant în stabilirea competenţei materiale procesuale a celor două secţii este criteriul ce ţine de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesionişti. Concluzia este determinată de interpretarea dată în soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este obligatorie pentru instanţe şi care a statuat astfel:
"competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare".
S-a mai avut în vedere că prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a Civilă.
Stabilind criteriul de departajare a competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti, s-a apelat, aşadar, la un criteriu ce ţine de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesionişti să fie atribuite secţiei a II-a Civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluţionate în continuare de secţia I civilă. Astfel cum se subliniază în doctrină, stabilirea competenţei în raport de obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de competenţa materială procesuală.
Apelul a fost înregistrat pe rolul secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti la data de 5 iulie 2021, sub nr. x/2018, care, în şedinţa din 9 noiembrie 2021, a pus în discuţie competenţa funcţională a soluţionării litigiului.
Prin încheierea din 9 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, invocată din oficiu; a declinat, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa soluţionării apelului declarat de reclamantul Municipiul Piteşti împotriva sentinţei civile nr. 444/2 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2018, intimaţi fiind pârâta S.C. A. S.R.L. şi chemata în garanţie C. S.A.; a constatat că există conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza pentru a soluţiona conflictul de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa a reţinut că, faţă de obiectul judecăţii, cauza este una ce se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu acte îndeplinite în exercitarea activităţii sale obişnuielnice, profesioniste, iar faţă de data înregistrării cererii, respectiv 26 ianuarie 2021, şi de Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 dată de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.
De asemenea, instanţa a reţinut că în cauză nu se poate vorbi despre o câştigare a competenţei faţă de instanţa civilă, în condiţiile în care în cadrul Tribunalului Vâlcea nu există secţii distincte, specializate, în vreme ce, în cadrul Curţii funcţionează secţii specializate în tipuri distincte de litigii, doar în cadrul acestei instanţe punându-se problema competenţei prevăzute de art. 129 alin. (2) pct. 2 şi art. 130 C. proc. civ.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
Ceea ce a determinat ivirea prezentului conflict de competenţă a fost interpretarea diferită a celor două secţii civile ale aceleiaşi instanţe cu privire la obiectul dedus judecăţii.
Soluţionând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 18 din 2016, a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare, competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, s-a reţinut că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.
Pornind de la interpretarea obligatorie dată de instanţa supremă, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, potrivit Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzelor se determină după natura şi obiectul litigiului, neavând nicio relevanţă calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.
Este de menţionat că în motivarea deciziei pronunţate în soluţionarea recursului în interesul legii se precizează că "..toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (...), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale".
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 09.02.2018 la B., încheiat între S.C. C. S.A., în calitate de vânzător, şi pârâta S.C. A. S.R.L., în calitate de cumpărător.
Se reţine astfel că natura şi obiectul pricinii sunt civile, în analiza cererii cu care a fost învestită instanţa în prezenta cauză neprezentând importanţă faptul că părţile antrenate în cauză au calitate de profesionişti.
Aşadar, litigiul de faţă nu are legătură cu specificul activităţii comerciale desfăşurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate şi nu are natura unui litigiu cu profesionişti.
Mai mult, în această cauză a fost pronunţat un regulator de competenţă, anume sentinţa civilă nr. 375/F- C. civ. din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, care a stabilit competenţa în favoarea secţiei civile, la nivel de primă instanţă, hotărâre care se opune cu autoritate de lucru judecat.
Aşa fiind, faţă de considerentele precedente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.