Competence of enforcement court in multi-debitor execution: application of jurisdictional choice rules by analogy and territorial nexus of the executing judge

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 20.08.2021, sub nr. x/2021, petentul executorul judecatoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu decizia civilă nr. 94/22.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2017, definitivă şi irevocabilă, lămurită prin încheierea din 25.02.2020 a Curtii de Apel Iaşi, sentinţa civilă nr. 1268/10.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bacau în dosarul nr. x/2014, lămurită prin încheierea din 16.10.2015 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 222/13.03.2017 a Curţii de Apel Bacau, privind pe creditoarele B. şi C. şi pe debitorii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 666 procedură civilă.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 3957 din 01 septembrie 2021, Judecătoria Piatra- Neamţ a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 112 din C. proc. civ., în cazul pluralităţii de pârâţi, obligaţi accesoriu, cum este cazul în speţă, cererea se poate introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Coroborând cele două texte legale, aceasta instanţă a concluzionat că judecătorii creditori în cauză nu se pot prevala de dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. pentru a alege o altă instanţă decât aceea determinată de sediul debitorilor în cauză, ci aceştia sunt obligaţi să se adreseze instanţei de la sediul debitorului Ministrul Justiţiei, cu atât mai mult cu cât acesta este obligat în calitate de ordonator principal de credite, iar ceilalţi doi debitori în calitate de ordonatori secundari şi terţiari de credite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7452 din 22 septembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea acestei soluţii procesuale, a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. fiind competentă să soluţioneze cererea Judecătoria Piatra- Neamţ, instanţa de acelaşi grad cu cea competentă să soluţioneze cauza Judecătoria Iaşi, şi aflată în circumscripţia unei curţii de apel învecinate, faţă de alegerea de competenţă făcută de executorul judecătoresc prin "sesizarea" instanţei cu cerere de încuviinţare a executării silite.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ, pentru următoarele considerente:

Se constată că prezentul conflict negativ de competenţă a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanţe, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Piatra-Neamţ au interpretat dispoziţiile art. 651, 666 din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabileşte care este instanţa de executare, instanţă competentă a soluţiona pricina.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 20.08.2021, sub nr. x/2021, petentul executorul judecatoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu decizia civilă nr. 94/22.02.2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2017, definitivă şi irevocabilă, lămurită prin încheierea din 25.02.2020 a Curtii de Apel Iaşi, sentinţa civilă nr. 1268/10.11.2015 pronunţată de Tribunalul Bacau în dosarul nr. x/2014, lămurită prin încheierea din 16.10.2015 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 222/13.03.2017 a Curţii de Apel Bacau, privind pe creditoarele B. şi C. şi pe debitorii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi.

Aşadar, calitatea de debitori în prezenta cauză au Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi şi Ministerul Justiţiei.

Astfel, în cauză suntem în prezenţa unei executări silite pornite împotriva a trei debitori, doi dintre ei, anume Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, cu sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Iaşi şi unul - Ministerul Justiţiei - având sediul pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, ambele instanţe menţionate fiind deopotrivă competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, faţă de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. anterior redate.

Or, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, devin aplicabile prin analogie disp. art. 112 (1) din C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 116 din acelaşi act normativ alegerea de competenţă aparţine reclamantului (în speţă executorului judecătoresc care a sesizat instanţa de executare conform art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.).

În raport cu normele de competenţă în vigoare la data formulării cererii de încuviinţare a executării silite (art. 127 C. proc. civ.) şi, raportat la calitatea creditoarelor (judecători în cadrul Tribunalului Iaşi) Judecătoria Piatra Neamţ a devenit instanţă de executare, fiind instanţa judecătorească de acelaşi grad şi aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate celei în care îşi desfăşoară activitatea creditoarele, instanţa sesizată de către executorul judecătoresc.

În concluzie, reţinând incidenţa dispoziţiilor legale de la data formulării cererii de executare silită, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. şi faţă de alegerea de competenţă făcută de executorul judecătoresc prin "sesizarea" instanţei cu cerere de încuviinţare a executării silite, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Piatra - Neamţ.

Faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Piatra - Neamţ, ca instanţă de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.