Jurisdiction for objection to debt enforcement against multiple debtors: unity of the enforcement court principle

Şedinţa publică din data de 14 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestatia la executare formulată la data de 10.03.2021 şi înregistrată pe rolul Judecatoriei sectorului 5 Bucuresti sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Finantelor a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea actelor de executare emise de B. în dosarul execuţional nr. x/2020, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 61/2021 din 07.01.2021, pronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020; admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 4970 din 4 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a se hotărî astfel, această instanţă a constatat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 714 alin. (1) şi ale art. 651, precum şi, prin analogie, a celor ale art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care cererea priveşte mai mulţi pârâţi se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, executarea silită având o cauză unică, comună pentru toţi cei trei debitori.

Instanţa a reţinut că executarea silită contestată a fost pornită la cererea creditoarei - intimate A. împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice (contestatorul din prezenta cauză), Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Totodată a reţinut că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 61/07.01.2021, în dosarul nr. x/2020 (dosar Judecătoria Oradea).

Această instanţă a apreciat că Judecătoria Oradea este competentă să soluţioneze contestaţia la executare, faţă de alegerea de competenţă făcută de executorul judecătoresc prin sesizarea instanţei cu cererea de încuviinţare a executării silite. De altfel, executorul judecătoresc funcţionează în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, având competenţa teritorială reglementată de prevederile art. 652 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, prin sentinţa civilă nr. 4268 din 20 septembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În argumentarea acestei soluţii procesuale, a reţinut că, în condiţiile în care intimata are calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Beiuş, devin incidente şi prevederile art. 127 din C. proc. civ., însă trebuie recunoscută şi posibilitatea contestatorului Ministerul Finanţelor Publice de a sesiza instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul, conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Pe cale de consecinţă, raportat la considerentele arătate, s-a apreciat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, unde se afla sediul debitorului care, de altfel, a investit această din urmă instanţă cu judecarea contestaţiei la executare.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare, formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 333/E/2020 al BEJ B., de către debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

Dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând instanţa competentă a soluţiona contestaţia, prevăd că aceasta se introduce la instanţa de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanţa de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilităţii şi predictibilităţii determinării acestei instanţe.

În speţă, în cadrul dosarului execuţional nr. x/2020 al BEJ B. s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea în favoarea creditoarei A. - în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 37/2008 pronunţată de Curtea de apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia nr. 943/2010-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea, lămurită prin încheierea din 11.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008.

Prin încheierea civilă nr. 61 din 07.01.2021, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu menţionat.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 61 din 07.01.2021 a Judecătoriei Oradea, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine acestei judecătorii, instanţă care a încuviinţat cererea de executare silită.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

De altfel, conform Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea, ca instanţă de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2021.