Territorial competence of enforcement court to hear contestation against execution despite alternative competent jurisdictions

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 23.11.2020, sub numărul x/2020, contestatorul Ministerul Finantelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestaţie la executare împotriva actelor de executare emise de B. "B." în dosarul execuţional nr. x/2020, a executării silite înseşi precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. x din 19.10.2020 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2020. Totodată, s-a solicitat admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Prin întâmpinarea formulată la 14.0.2021, intimatul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, faţă de împrejurarea că instanţa de executare este care a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite, respectiv Judecătoria Cluj Napoca. Pe fondul cauzei, s-a soluţionat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3017 din 7 aprilie 2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în speţă, procedura execuţională contestată a fost demarată la cererea intimatului creditor privind pe debitorii Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrată pe rolul B. la data de 08.10.2020, sub nr. x/2020, cerere în temeiul căreia, organul de executare silită a sesizat Judecătoria Cluj Napoca cu o cerere de încuviinţare a executării silite,

Încuviinţarea executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. x pronunţată în data de 19.10.2020, în dosarul nr. x/2020.

Odată fixată competenţa în favoarea unei instanţe de executare în maniera expusă anterior, deci, deopotrivă competentă teritorial, raportat la sediul unuia dintre debitorii obligaţi prin titlul executoriu şi împotriva căruia a fost demarată procedura execuţională contestată, o modificare sub acest aspect ar putea interveni în cadrul fazei de executare silită doar în situaţia în care încuviinţarea executării silite s-a dispus de către o instanţă de executare necompetentă teritorial, întrucât o eventuală necompetenţă a instanţei de executare se subsumează neregularităţilor susceptibil de a fi cenzurate pe calea unei contestaţii la executare. Or, în cauză nu este în discuţie o atare neregularitate, astfel că instanţa care a încuviinţat executarea silită este instanţa de executare competentă să soluţioneze toate incidentele care survin fazei de executare silită, deci inclusiv contestaţiile la executare care au această natură juridică, aspect reglementat univoc în textul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., iar debitorii împotriva cărora fost demarată procedura execuţională nu beneficiază de un nou drept de opţiune între instanţele care, în abstract, ar fi putut dobândi calitatea de instanţă de executare.

De altfel, Judecătoria Cluj Napoca a fost instanţa de executare care a soluţionat contestaţia la executare împotriva procedurii execuţionale contestate în prezenta cauză, formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 5916 din 24 septembrie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că, instanţa de executare ar putea fi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti (competentă potrivit sediului contestatorului) sau o altă instanţă, printre care şi Judecătoria Cluj Napoca (competentă în raport de debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor).

În aplicarea art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform art. 116 din acelaşi cod, alegerea dintre instanţele deopotrivă competente aparţine reclamantului, care în speţă este, în mod evident, contestatorul.

În nici un caz nu se poate considera că reclamantul este executorul judecătoresc, fiind evident că în contestaţia la executare executorul judecătoresc nu are o atare calitate. Totodată, nu există niciun motiv pentru a se considera că în cazul contestaţiilor la executare reclamantul nu beneficiază de dreptul prevăzut la articolul 116 C. proc. civ.

Interpretarea potrivit căreia executorul judecătoresc este cel care are alegerea între mai multe instanţa de executare deopotrivă competente, alegere pe care debitorii nu mai pot contesta, decât în măsura în care executorul judecătoresc ar alege o instanţă necompetentă, nu poate fi primită în condiţiile în care poate duce la inechităţi profunde în situaţii cum este cea din speţa de faţă, în care debitorul care a determinat executorul judecătoresc să aleagă instanţa căreia să-i ceară încuviinţarea executării silite nici măcar nu este parte în contestaţia la executare. O atare interpretare ar permite creditorului să aleagă uşor instanţa de executare, introducând fictiv în executarea silită un debitor care să aibă domiciliul în circumscripţia teritorială a instanţei aleasă de către creditor, ceea ce nu poate fi acceptat.

Din aceste considerente, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că:

"Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.".

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, prin încheierea civilă nr. x din 19.10.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj Napoca a încuviinţat executarea silită demarată la cererea creditorului A., împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, în temeiul titlurilor executorii sentinţa civilă nr. 66/2008 a Curţii de Apel Oradea, decizia civilă nr. 343/R/2010 a Curţii de Apel Oradea şi încheierea din 29.01.2020 a Curţii de Apel Oradea.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă din 19 octombrie 2020 a Judecătoriei Cluj Napoca, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, revine acestei instanţe care a încuviinţat executarea silită, ca instanţă de executare, potrivit principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunţat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Câtă vreme nu există o situaţie de excepţie dată de lege în competenţa altei instanţe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reţinând decizia pronunţată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2021.