Inadmissibility of civil revision for new evidence where factual premise was previously known and excluded from judicial competence

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 28 decembrie 2020, sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Buzău, prin primar, Instituţia Prefectului Judeţului Buzău şi Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, revizuirea sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2005.

A susţinut revizuentul că la 17 decembrie 2020 a intrat în posesia unor înscrisuri, documente aflate în arhiva Primăriei Municipiului Buzău printre aceste înscrisuri regăsindu-se şi documentul denumit «Proces-Verbal» încheiat la 14 octombrie 1952 de Secţiunea Financiară Oraş Buzău, Circa l, Matricola 855, pentru contribuabilul B., domiciliat în str. x, document în care se atestă suprafeţele impozabile pentru construcţii, respectiv 118 mp (64 mp clădire + 54 mp dependinţe) şi o schiţă reprezentând construcţiile existente.

Prin sentinţa civilă nr. 183 din 21 februarie 2006, definitivă, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia civilă în dosarul nr. x/2005, sentinţă a cărei revizuire se cere, instanţa a stabilit o valoare estimată a imobilului, format din construcţie în suprafaţă de 110 mp şi terenul intravilan în suprafaţă de 44 mp, la suma de 159.043,82 RON.

La 5 ianuarie 2021, revizuentul A. a depus la dosar următoarele înscrisuri: încheierea din 29 iunie 2005, încheierea din 16 noiembrie 2005, permis nr. 5066/11/IV.1935, raport de expertiză tehnică judiciară.

Arată că în încheierea din 29 iunie 2005 este consemnată susţinerea Primăriei municipiului Buzău:

"Reclamantului deşi i s-a cerut acte doveditoare pentru expropriere nu a colaborat, nu a depus acte cu privire la construcţie astfel încât dacă se va admite proba cu expertiza, expertul nu are ce evalua."

Precizează revizuentul că înscrisurile anexate la cererea de revizuire au fost găsite în arhiva Primăriei Municipiului Buzău, entitate implicată în procesul de soluţionare a cererilor (notificărilor) privind retrocedarea imobilelor confiscate abuziv.

La 7 ianuarie 2021, în susţinerea cererii de revizuire, revizuentul A. a depus, la dosar, în copie, adresa din 9 februarie 2006 emisă de Direcţia Economică din cadrul Primăriei municipiului Buzău, adresă în care se precizează că, "în dosarele preluate de la Administraţia Finanţelor Publice Buzău nu se regăseşte dosarul imobilului, care să conţină documente anterioare anului 1990, fapt precizat prin adresa nr. x/23.12.2005 transmisă de Direcţia Economică."

A arătat că adresa a fost emisă la 9 februarie 2006, iar sentinţa, a cărei revizuire se cere, a fost pronunţată la 21 februarie 2006.

Aşa cum a arătat în cererea de revizuire, la 17 decembrie 2020 a găsit în arhiva Primăriei municipiului Buzău (Direcţia Finanţe Publice Locale Municipiul Buzău) documente care confirmă că suprafaţa clădirilor supusă impozitării era de 118 mp.

În situaţia în care documentele prezentate în susţinerea cererii de revizuire ar fi fost prezentate de Primăria municipiului Buzău în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 sau instanţei, consideră revizuentul că alta ar fi fost soarta dosarului.

Precizează că potrivit art. 4 din Decretul nr. 18/1952 pentru stabilirea impozitelor şi taxelor locale, act normativ în vigoare de la 1 ianuarie 1952 până la 31 decembrie 1981, fiind abrogat şi înlocuit prin Decret 425/1981, "Se supun anual impozitului pe clădiri: casele de locuit, clădirile fabricilor şi uzinelor, depozitele, localurile comerciale, teatrele şi tot felul de alte clădiri cu dependinţele lor, aparţinând instituţiilor bugetare, întreprinderilor şi organizaţiilor de orice fel din sectorul socialist, cum şi persoanelor fizice şi juridice din sectorul particular.".

Astfel, suprafaţa impozabilă de 118 mp reprezintă casa de locuit şi dependinţele. Nu erau supuse impozitării celelalte construcţii (magazii, coteţe, ş.a.) necesare bunei funcţionări a gospodăriei.

În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 272 din 11 martie 2021 a Tribunalului Buzău, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2005.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele:

În speţă, A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunţate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2005, motivat de faptul că la 17 decembrie 2020 a intrat în posesia unor înscrisuri, pe care le consideră înscrisuri noi, în accepţiunea art. 322 pct. 5 C. proc. civ., documente aflate în arhiva Primăriei Municipiului Buzău şi anume un «Proces-Verbal» încheiat la data de 14 octombrie 1952 de Secţiunea Financiară Oraş Buzău, Circa l, Matricola 855, pentru contribuabilul B., domiciliat în str. x, document în care se atestă suprafeţele impozabile pentru construcţii, respectiv 118 mp (64 mp clădire + 54 mp dependinţe) şi o schiţă reprezentând construcţiile existente. Consideră că acestea, dacă ar fi fost cunoscute de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire o solicită, ar fi fost determinante în soluţionarea cauzei pentru că dovedesc o suprafaţă a construcţiilor preluate de către stat de 118 mp şi nu doar 110 mp cât s-a reţinut prin sentinţa mai sus menţionată.

Cercetând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în speţa de faţă, tribunalul a constatat că nu este îndeplinită cerinţa ca înscrisul acum exhibat să fie un înscris nou, în accepţiunea dată acestei noţiuni de textul de lege mai sus redat.

Astfel, revizuentul tinde la modificarea sentinţei a cărei revizuire o solicită în sensul ca la evaluarea bunului imobil (construcţii) a cărui retrocedare a cerut-o şi pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri prin sentinţa amintită, să se ia în calcul o suprafaţă de 118 mp construiţi şi nu doar de 110 mp, aşa cum s-a procedat de către Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2005.

Or, chiar dacă înscrisul, în sensul de document, este nou şi nici revizuentul şi nici instanţa nu au cunoscut despre existenţa lui, informaţia pe care el o conţine şi care interesează pentru soluţionarea cererii de revizuire nu este nouă întrucât aceeaşi suprafaţă a clădirilor, 118 mp, este menţionată şi în Extrasul din matricola de impuneri clădiri Sfat Popular oraş Buzău pentru perioada 1958-1961, înscris aflat la dosar apel şi pe care se găseşte menţiunea că a fost eliberat cetăţeanului A. sub nr. x/din 11.05.2006.

Rezultă cât se poate de clar că revizuentul a avut cunoştinţă încă din anul 2006 despre suprafaţa construcţiilor de 118 mp şi s-a aflat în posesia unui înscris ce dovedea acest lucru, înscris de care nu s-a folosit.

Tribunalul a apreciat că nu poate fi considerat înscris nou un alt document care ar furniza aceeaşi informaţie cu cel pe care revizuentul îl deţine încă din anul 2006 pentru că, în economia textului art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi faţă de cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la admisibilitatea căilor extraordinare de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, o asemenea interpretare ar deschide calea unui apel mascat cu consecinţe asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice, oricând partea putând să aducă în sprijinul unei cereri de revizuire un înscris de care nu a înţeles să se folosească la judecata cauzei în fond sau în căile ordinare de atac.

Aşadar, reţinând că înscrisul exhibat în cererea de revizuire de faţă nu este un înscris nou pentru că furnizează aceeaşi informaţie pe care o furniza şi un alt înscris de care revizuentul îl deţine din anul 2006, tribunalul a constatat inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva sentinţei civile nr. 272 din 11 martie 2021 a Tribunalului Buzău, secţia I civilă, revizuentul A. a declarat apel.

3. Hotărârea pronunţată de instanţa de apel în revizuire

Prin decizia civilă nr. 1862/16.09.2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 272 din 11 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a analizat cerinţele prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 şi a reţinut, în esenţă, că în cazul de faţă înscrisurile prezentate de revizuent ca fiind noi, anume «Procesul-Verbal» încheiat la data de 14 octombrie 1952 de Secţiunea Financiară Oraş Buzău, Circa l, Matricola 855, pentru contribuabilul B., domiciliat în str. x, document în care se atestă suprafeţele impozabile pentru construcţii, respectiv 118 mp (64 mp clădire + 54 mp dependinţe) şi o schiţă reprezentând construcţiile existente, nu îndeplinesc condiţia de a fi nou descoperite. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei a reieşit că revizuentul a avut cunoştinţă încă din anul 2006 despre suprafaţa construcţiilor de 118 mp şi s-a aflat în posesia unui înscris ce dovedea acest lucru, înscris de care nu s-a folosit.

În plus, textul de lege stabileşte în mod clar ca înscrisul nou să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, or, în cazul de faţă, revizuentul nu a dovedit incidenţa unei astfel de împrejurări.

Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanţe cu caracter substanţial şi convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr. 52854/1999, pct. 52, CEDO -2003-X; cauza Stanca Popescu împotriva României nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009).

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul arată, în motivarea deciziei, instanţa de apel s-a referit la documentul denumit "Extras din matricola impuneri clădiri C.. Oraş Buzău anii 1958-1961 str. x, emis de Direcţia Judeţeană Buzău a Arhivelor Naţionale la 11 mai 2006 sub nr. x.

Precizează că sentinţa atacată cu revizuire a fost pronunţată la 21 februarie 2006, anterior datei la care revizuentul a intrat în posesia documentului eliberat la 11 mai 2006 de Arhivele Naţionale şi, prin urmare, acesta nu putea fi avut în vedere de instanţa fondului.

Arată că extrasul din matricola impuneri clădiri a fost folosit, totuşi, în apel, instanţa de apel reţinând, în motivarea deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006, pronunţate în dosarul nr. x/2006 că:

"Pe de altă parte, extrasul din matricola impuneri pentru anii 1958-1961 eliberat de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului, depus de apelant în apel, nu poate schimba soluţia instanţei de fond, întrucât potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 13, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are competenţă de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubire".

În susţinerea cererii de revizuire, pentru a dovedi demersurile făcute în faţa instituţiilor publice pentru furnizarea de informaţii referitoare la imobilul din Buzău str. x (fostă str. x şi str. x), pentru termenul de judecată din 14 ianuarie 2021, la Tribunalul Buzău, a fost depusă la dosar adresa din 9 februarie 2006, emisă de Direcţia Economică din cadrul Primăriei municipiului Buzău, adresă în care se precizează că, "în dosarele preluate de la Administraţia Finanţelor Publice Buzău nu se regăseşte dosarul imobilului, care să conţină documente anterioare anului 1990, fapt precizat prin adresa nr. x/23.12.2005 transmisă de Direcţia Economică.".

Prin adresa din 5 iulie 2021, Primăria Municipiului Buzău, infirmă cele comunicate la 9 februarie 2006 şi confirmă că în arhiva Direcţiei Finanţe Publice Locale a existat încă din 1 noiembrie 1999 documentele intrate în posesia revizuentului la 17 decembrie 2020.

Precizează că Primăria Municipiului Buzău a fost entitatea desemnată de lege pentru soluţionarea în procedură administrativă a notificărilor (cererilor de retrocedare) formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, putând astfel să se considere şi faptul că înscrisurile doveditoare au fost "reţinute de partea potrivnică".

Prin notele scrise depuse la 19 noiembrie 2021, revizuentul a mai arătat că prin decizia nr. 3145 din 13 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a statuat că "poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea hotărârii numai un înscris care a existat la data când s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi pe care partea nu l-a putut prezenta instanţei pentru că a fost reţinut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forţă majoră şi care este apt să conducă, prin el însuşi, la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situaţie fundamental deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţă ca determinantă în darea soluţiei.".

În cazul de faţă, situaţia fundamentală deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţa care dat hotărârea a cărei revizuire se cere este suprafaţa construcţiilor pentru care s-au acordat despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.

5. Apărările formulate de părţi

Intimaţii Municipiul Buzău şi Instituţia Prefectului Judeţului Buzău au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

De asemenea, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formula întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 304 C. proc. civ. şi, în subsidiar, respingerea recursului.

Recurentul-revizuent a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimaţi şi admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, stabilindu-se termen la 9 decembrie 2021.

La termenul din 9 decembrie 2021, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la recurs şi apărările din întâmpinări.

Cu privire la excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor din recurs în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ., invocată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, se constată că aspectele prezentate de revizuent, ce fac referire la faptul că înscrisul este nou, a fost reţinut de partea potrivnică şi ar fi avut caracter determinant în darea soluţie, pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizate.

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia nulităţii recursului.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, se reţine că recurentul-revizuent a invocat incidenţa motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii"-, însă în dezvoltarea acestuia se aduc critici sub aspectul nelegalităţii deciziei atacate din perspectiva încălcării şi aplicării greşite a legii.

În consecinţă, criticile cu referire la soluţia de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, pentru argumentul neîntrunirii condiţiilor legale vizând înscrisul de care revizuentul s-a prevalat, în sensul de a fi nou, de a fi reţinut de partea potrivnică şi de a avea caracter determinant, în accepţiunea art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., vor fi analizate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Este de menţionat că legiuitorul, prin dispoziţiile art. 322 din C. proc. civ., a reglementat revizuirea ca o cale extraordinară de atac prin care se tinde la retractarea unei hotărâri care are beneficiul autorităţii de lucru judecat, aşa încât motivele care permit un atare demers trebuie privite ca unele de excepţie, respectiv ca unele care sunt de strictă interpretare şi aplicare.

În speţă, recurentul-revizuent a invocat, ca temei al cererii de revizuire exercitate împotriva unei hotărâri definitive, motivul reglementat prin art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., normă conform căreia revizuirea poate fi cerută "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţei pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Admisibilitatea unei cereri de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I din C. proc. civ. implică îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să fi existat la data judecăţii şi să fi fost descoperit după data pronunţării hotărârii judecătoreşti; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi şi să aibă caracter determinant, adică să fi fost apt a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată; imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată să fie datorată fie reţinerii înscrisului de către partea potrivnică, fie imposibilităţii de înfăţişare dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În raport de circumstanţele cauzei, recurentul-revizuent a pretins nelegalitatea deciziei atacate în considerarea conţinutului probator al înscrisurilor noi - "Procesul-Verbal" încheiat la 14 octombrie 1952 de Secţiunea Financiară Oraş Buzău, Circa l, Matricola 855, pentru contribuabilul B., domiciliat în str. x, document în care se atestă suprafeţele impozabile pentru construcţii, respectiv 118 mp (64 mp clădire + 54 mp dependinţe) şi o schiţă reprezentând construcţiile existente -, pe care instanţa de fond, în opinia recurentului-revizuent, ar fi trebuit să le aibă în vedere ca relevante în determinarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul în litigiu, în condiţiile în care înscrisurile respective dovedeau că suprafaţa construcţiilor confiscate era mai mare decât suprafaţa pentru care s-a stabilit "valoarea estimată" prin sentinţa Tribunalului Buzău a cărei revizuire se cere.

În condiţiile în care s-a invocat caracterul determinant al înscrisurilor pe care recurentul şi-a fundamentat cererea de revizuire, era imperios necesar a se stabili dacă acestea au caracter hotărâtor în economia litigiului supus procedurii revizuirii, condiţie de legalitate necesar a fi întrunită în lumina dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Ţinând seama de consecinţele severe care se produc în cazul revizuirii unei hotărâri judecătoreşti definitive, anume retractarea acesteia şi rejudecarea căii de atac în care fusese pronunţată, instanţa de revizuire trebuia să verifice dacă înscrisurile invocate conţin date noi şi au forţă probantă prin ele înseşi, adică sunt apte să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată prin sentinţa civilă nr. 183 din 21 februarie 2006 a Tribunalului Buzău.

Din această perspectivă, contrar susţinerilor recurentului-revizuent, în analiza caracterului determinant şi a aptitudinii de a provoca o schimbare a soluţiei adoptate prin sentinţa menţionată, în mod corect curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., câtă vreme înscrisurile de care se prevalează recurentul-revizuent nu atestă o situaţie juridică nouă, întrucât această suprafaţă a clădirilor, 118 mp, este menţionată şi în Extrasul din matricola impuneri clădiri Sfat Popular oraş Buzău pentru perioada 1958-1961, înscris aflat la dosar apel şi pe care se găseşte menţiunea că a fost eliberat cetăţeanului A. sub nr. x din 11.05.2006.

Prin urmare, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta că revizuentul a avut cunoştinţă încă din anul 2006 despre suprafaţa construcţiilor de 118 mp, iar situaţia de fapt cu privire la suprafaţa construcţiilor nu era una nouă.

De altfel, aspectele invocate în prezenta cerere de revizuire au fost invocate în apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 183/21.02.2006, a cărei revizuire se cere, făcând obiectul cenzurii instanţei de apel.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 183/21.02.2006 a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva dispoziţiei nr. 218/10.05.2006 emisă de Primăria Buzău, dispoziţie prin care s-a stabilit valoarea estimativă a imobilului la suma de 104.830,645 RON, a fost anulată această dispoziţie, în sensul că a fost stabilită valoarea estimată a imobilului format din construcţie şi teren aferent de 64 mp situat în Buzău, str. x, la suma totală de 159.043,82 RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Apelul formulat împotriva acestei sentinţe de reclamant a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia nr. 283/10.10.2006, care a reţinut că, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 13, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are competenţa de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, instanţa de apel reţinând că "pe de altă parte, extrasul din matricola de impunere pentru anii 1958-1961, eliberată de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Statului, depusă de apelant în apel, nu poate schimba soluţia instanţei de fond, întrucât, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - art. 13 - stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor."

În condiţiile în care aspectul invocat de revizuent - o suprafaţă mai mare a construcţiilor de 118 mp, faţă de 114 mp, cât a reţinut instanţa de fond - a fost analizat de instanţa de apel în cadrul soluţionării apelului reclamantului A., ce a invocat critici inclusiv cu privire la acest aspect, înscrisurile invocate de revizuent nu pot avea un caracter hotărâtor pentru a determina o altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa a cărei revizuire se cere, situaţia de fapt, pretins nouă de revizuent, fiind cunoscută şi făcând deja obiectul analizei în litigiul în care a fost dată hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ceea ce se tinde în realitate revizuentul, prin intermediul cererii de revizuire, cât şi a motivelor de recurs invocate, nu este valorificarea unor înscrisuri noi, determinante, care să releve o altă situaţie de fapt decât cea stabilită iniţial, ci o reluare a judecăţii, cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat.

Mai mult decât atât, suma stabilită de instanţa de fond ca valoare estimată, reprezenta, de fapt, valoarea imobilului care a făcut obiectul contestaţiei la momentul expertizării şi respectiv a întocmirii raportului de către expert, iar la momentul pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor nu era atributul instanţei, ci al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum erau în vigoare la 21 februarie 2006, astfel încât, nici sub acest aspect, înscrisurile invocate de revizuent nu puteau avea caracter determinant.

În consecinţă, este de prisos a fi analizate criticile prin care recurentul-revizuent susţine că înscrisurile evocate au fost reţinute de către partea potrivnică, câtă vreme cerinţele impuse de art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. trebuie satisfăcute în mod cumulativ.

În aceste condiţii, în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale acestei căi de atac, anume aceea ca înscrisurile prezentate să fie înscrisuri noi şi de a avea caracter determinant.

În considerarea acestor argumente de fapt şi de drept, constatând că nu este dovedită incidenţa cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va menţine decizia atacată şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1862 din 16 septembrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2021.