Territorial jurisdiction for insurance claims after assignment of receivables: application of special insurance rules vs. general monetary claim venue

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin contestaţia la executare înregistrată în data de 03.03.2021 pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., şi intervenientul forţat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.527,21 RON reprezentând diferenţă pretenţii raportate la cuantumul despăgubirilor în dosarul de daună x, la plata dobânzilor legale şi la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1025-1032 C. proc. civ., art. 1350, art. 1568-1578 C. civ., art. 11, art. 21 din Legea nr. 132/2017, Norma ASF nr. 20/2017.

La data de 14.04.2021 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiei necompetentei teritoriale a instanţei, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa nr. 6768/02.06.2021, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

A reţinut instanţa că reclamanta este cesionara unui drept de creanţă, a dobândit acest drept de la persoana prejudiciată şi doreşte obligarea terţului cedat la plata creanţei, fără ca raporturile dintre cesionar şi terţul cedat să mai fie guvernate de dispoziţiile speciale de competenţă din materia asigurării de răspundere civilă. Din momentul cesiunii dreptului de creanţă, cesionarul a dobândit o creanţă simplă împotriva unui terţ cedat cu privire la plata unei sume de bani fiind fără importanţă originea creanţei. Astfel, având în vedere sediul pârâtei din Bucureşti, instanţa a constatat că instanţa competentă este Judecătoria Sector 3 Bucureşti.

Prin sentinţa nr. 8742/07.09.2021, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A reţinut instanţa că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opţiunea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Prin raportare la locul unde s-a produs riscul asigurat (Municipiul Timişoara), instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara, conform art. 115 C. proc. civ., incident în cauză chiar dacă pretinsa creanţă a fost cesionată, dreptul la despăgubire derivând dintr-un contract de asigurare.

Având în vedere că alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revenea reclamantului, alegere ce nu ar putea fi cenzurată prin admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale, problema competenţei a fost definitivată prin introducerea acţiunii pe rolul Judecătoriei Timişoara, competenţa aparţinând acestei instanţe.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantei A. S.R.L. de a i se acorda o diferenţă bănească raportat la dosarul de daună deschis urmare a producerii unui accident rutier în care a fost implicat autoturismul numitei D., solicitare pe care reclamanta a formulat-o în calitate de cesionară a creanţei în valoare de 3210,61 RON reprezentând costurile reparaţiei autovehiculului (creanţă preluată de la proprietara autovehicului avariat, numita D.). Suma menţionată a fost preluată prin contractul de cesiune de creanţă nr. x/22.01.2021.

Autoturismul condus de către persoana vinovată de producerea accidentului era asigurat prin poliţa de asigurare RCA, valabilă la data producerii accidentului, emisă de către pârâta B. S.A..

Ca atare, raporturile în funcţie de care se determină competenţa în prezenta cauză, nu sunt cele din contractul de cesiune de creanţă, ci sunt raporturile din cadrul contractului încheiat cu asigurătorul de daună.

În acest sens, sunt incidente dispoziţiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:1.domiciliul sau sediul asiguratului; 2.bunurile asigurate, 3.locul unde s-a produs riscul asigurat."

Fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune astfel cum este reglementat de art. 116 C. proc. civ. ("Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente") şi a înţeles să investească instanţa de la locul riscului asigurat, în speţă Judecătoria Timişoara, ca instanţă în raza căreia s-a produs accidentul rutier care a determinat promovarea prezentului demers judiciar.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 1028 C. proc. civ., conform cărora competenţa de a soluţiona cererile de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.