Territorial jurisdiction for execution objections: exclusivity of the court that authorized enforcement over debtor's domicile under uniform interpretation of CCP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction between two courts, ruling that the court which issued the order authorizing compulsory enforcement (Court of Iași) has exclusive territorial competence to hear the objection to execution, thereby reversing the lower court’s initial declination and assigning the case back to the Iași court. The dispute arose when a public finance debtor filed an objection to execution against acts performed by a public enforcement bureau, challenging the validity of a notification and summons issued in connection with an enforcement file previously authorized by the Iași court; however, the debtor argued that jurisdiction should belong to the court of the debtor’s domicile (Suceava Court), citing the territorial rule that the enforcement court is determined by the debtor’s location. The High Court rejected this argument, relying on the mandatory interpretation established in Decision No. 20/2021 for the protection of law, which clarified that for objections to execution filed by one of the debtors, the competent court is the one that authorized the compulsory enforcement of the executive title, overriding the general rule that jurisdiction follows the debtor’s domicile under Article 651 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 714 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for execution objections: exclusivity of the court that authorized enforcement over debtor's domicile under uniform interpretation of CCP: A reţinut instanţa că, întrucât intimata-creditoare A. are calitatea de grefier la Judecătoria Suceava, iar prin încheierea din 11.02.2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019 a fost încuviinţată executarea silită, aceasta din urmă este instanţa de executare competentă prin raportare la art. 127 C. proc. civ. aplicabile, ca judecătorie de acelaşi grad cu cea sesizată şi aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 07.01.2021 sub nr. x/2021, contestatoarea DGFP Iaşi-AJFP Suceava a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea înştiinţării şi a somaţiei din 15.12.2020 emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2019, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, precum şi suspendarea provizorie a executării silite.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C. proc. civ.
II. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 2246/25.05.2021, Judecătoria Suceava a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
A reţinut instanţa că, întrucât intimata-creditoare A. are calitatea de grefier la Judecătoria Suceava, iar prin încheierea din 11.02.2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019 a fost încuviinţată executarea silită, aceasta din urmă este instanţa de executare competentă prin raportare la art. 127 C. proc. civ. aplicabile, ca judecătorie de acelaşi grad cu cea sesizată şi aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Prin sentinţa nr. 9311/13.09.2021, Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Suceava, a constatat conflictul negativ şi a înaintat dosarul pentru soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Faţă de aceste prevederi, în litigiile având ca obiect contestaţie la executare competenţa teritorială este una exclusivă, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. ce reglementează necompetenţa de ordine publică.
În atare condiţii, întrucât la momentul sesizării organului de executare debitorul contestator în prezenta cauză, avea sediul legal în raza teritorială a Judecătoriei Suceava, în Suceava, judeţul Suceava, instanţa competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria Suceava.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., întrucât creditoarea A. are calitatea de intimată, fiind aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Nu prezintă relevanţă faptul că Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită, instanţa de executare fiind determinată de sediul debitorului, iar nu de instanţa ce încuviinţează executarea silită.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele argumente:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competenţă este o contestaţie la executare formulată împotriva actelor de executare silită efectuate de către BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2019
Se observă că instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situaţia particulară a speţei.
Conform deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu, este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în speţă, prin încheierea din 11.02.2020 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, a fost încuviinţată executarea silită iniţiată de BEJ B. pentru creditoarea A..
Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi cum în cauză încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de Judecătoria Iaşi, în favoarea acesteia se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.