Scope of contractual penalty clause limiting liability to specific prejudicial acts versus general document submission obligations

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2022

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş la data de 20.02.2019 sub nr. dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 246.948 euro reprezentând daună penală contractuală pentru ultimii trei ani anterior depunerii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Prin sentinţa nr. 1247/2019, Judecătoria Curtea de Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Argeş

Prin sentinţa nr. 321/29.09.2020, Tribunalul Argeş, secţia civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei cuprinse între anul 2005 şi 20.02.2016; a respins cererea având ca obiect aceste pretenţii ca fiind prescrisă; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca nefondată; a luat act că pârâta a învederat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti

Prin decizia nr. 2524/02.06.2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., învederând următoarele:

-Instanţa nu a definit clar ce înţelege prin contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta prezentul contract. Mai mult, nici pârâta, în apărare, nu a definit şi/sau exemplificat ce înţelege prin contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta prezentul contract. Din punctul de vedere al reclamantului finanţator, contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta prezentul contract sunt toate contractele sau documentele care au ca obiect prestaţia artistică, pentru a cărei dezvoltare s-a ocupat şi a finanţat, conform cap. II, art. 1, urmând ca pârâta-beneficiară să obţină venituri şi conf. cap IV, art. 1, să plătească finanţatorului, procent din venitul realizat. Este clar că pentru reclamantul-finanţator prin "afectare", se înţelege afectarea veniturilor. Că este aşa, rezultă chiar din prevederile Actului Adiţional, art. 5, unde părţile au stipulat expres faptul că pârâta nu se va angaja la servicii gratuite fără acordul scris al finanţatorului;

-Instanţa nu a ţinut cont că, fiind un contract de angajament între două părţi, finanţator şi beneficiar, pârâta-beneficiar nu avea dreptul să hotărască singură ce contract sau document afectează prezentul contract, ci trebuia să pună la dispoziţie finanţatorului toate contractele, angajamentele şi împreună să hotărască ce document afectează prezentul contract. Finanţarea a fost făcută cu scopul asigurării bazei financiare pentru studii în vederea afirmării în domeniul artistic. Orice act artistic susţinut de pârâta-beneficiar şi nedeclarat reclamantului-finanţator constituie afectarea prezentului contract;

-Din cuprinsul scrisorii adresate reclamantului, din data de 21.06.2001, la care instanţa face referire, reiese faptul că obţinerea bursei de 10.350 lire sterline/an, timp de 4 ani, la Colegiul Regal de Muzică din Londra se datorează pârâtei, excluzând importanţa reclamantului, care a finanţat şi realizat, pe banii săi, zeci de casete video, pentru promovare şi obţinerea de bursă în străinătate. Pârâtei i-a revenit obligaţia de a trimite o singură casetă la Colegiul Regal de Muzică din Londra, restul casetelor au fost expediate de către reclamant. La momentul respectiv, pârâta îl asigura pe reclamant de încrederea în acesta, de faptul că "nu vor apărea probleme în relaţia contractuală" (scrisoarea pârâtei anexată la dosar). Tot în această scrisoare, după toate mulţumirile şi asigurările de încredere, pentru drumul deschis spre afirmare, de către reclamant, prin susţinere şi finanţare, pe care aceasta doar trebuia să păşească, strecoară şi intenţia de a renunţa la contract. În capitolul III art. 1 din contract este stipulat:

"Finanţarea lunară se va efectua numai la solicitarea beneficiarului, în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării".Astfel, în anul 2007, pârâta contestă contractul de angajament, considerandu-l un "act imoral", instanţa apreciind însă că este un act juridic licit şi moral care poate să-şi producă efectele;

-Instanţa, în mod greşit, a reţinut că pârâta nu ar fi semnat vreun angajament care să afecteze acest contract de finanţare, întrucât nu a definit acest tip de angajament. Din punctul de vedere al reclamantului şi ceea ce s-a avut în vedere când s-a elaborat prezentul contract, numai contractele şi documentele care nu au ca obiect prestaţiile artistice şi care nu au legătură cu obiectul prezentului contract (prestaţia artistică), nu pot afecta contractul, în rest toate contractele şi documentele care au legătură cu actul artistic afectează prezentul contract;

-Nepunerea la dispoziţie finanţatorului a contractelor de prestaţii artistice şi implicit venitul anual, cele mai importante documente pentru respectarea obligaţiei principale CAP IV din contract, este motivul activării clauzei penale. Afectarea contractului, potrivit contractului de angajament, decurge din faptul că nu au fost puse la dispoziţie începând cu anul 2005, nici un contract încheiat pentru prestaţii artistice, în condiţiile în care se afirmă, în anul 2012, la Înalta Curte de Justiţie din Londra UK, că locul de muncă este la Opera House Gylderbourne şi venitul net este de 18.000 lire sterline pe an, iar dacă pârâta-beneficiar, nu ar fi ignorat cu bună ştiinţă decizia nr. 306/R/2009, privind valabilitatea contractului de angajament şi ar fi pus la dispoziţie finanţatorului toate documentele şi veniturile solicitate, conform prezentului contract, finanţatorului revenindu-i, conform cap IV, art. 1 din prezentul contract, un procent de 10% din venitul anual, adică 1800 lire sterline (plata făcându-se în USD), nu ar fi fost motiv să se activeze clauza penală cap. VI, art. 5;

-Buna-credinţă a reclamantului se reflectă în asigurarea bazei financiare pentru pregătire profesională, meditatori cu palmares internaţional, cazare şi condiţii speciale la Consevator, materiale didactice, recuzită, publicitate internaţională prin casetele realizate - care au dus la obţinerea bursei din Londra, etc. Reaua-credinţă a pârâtei se reflecta în contestarea contractului de angajament, lipsa de comunicare cu reclamantul, nerespectarea obligaţiilor contractuale, răspunsuri neadevărate, contradictorii privind contractele încheiate pentru prestaţii artistice.

5. Apărările formulate în cauză

În termen legal, la data de 04.10.2021 (data poştei) intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ., arătând că recurentul deduce judecăţii, pe calea recursului, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate de către instanţa de control judiciar.

În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că recurentul nu a indicat care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, nu a indicat şi nu a depus documente care să aibă legătură sau care să afecteze contractul de angajament (deşi îi revine sarcina probei), iar toate înscrisurile depuse de către acesta nu sunt conforme cu originalul.

Nu există nicio clauză contractuală în care toate prestaţiile artistice ale pârâtei să fie condiţionate de acordul scris al reclamantului, iar instanţa nu avea obligaţia să definească ce înţelege prin contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta contractul de angajament.

Recurentul-reclamant şi-a întemeiat pretenţiile pe art. 5 din contractul de angajament, care obliga beneficiarul să solicite acordul scris al finanţatorului privitor la semnarea de contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta contractul, iar nu pe dispoziţiile art. 3 şi 4 din contract care obligă beneficiarul să prezinte finanţatorului orice document solicitat ce are legătură cu contractul şi orice câştig realizat în perioada studiilor.

Calculul efectuat de către reclamant în ceea ce priveşte suma solicitată este pur aleatoriu şi nu are nicio legătură cu clauza contractuală prevăzută la cap. VI art. 5 alin. (2) din contract.

Recurentul nu motivează şi nu dovedeşte cum a fost afectat fiecare an financiar pentru care solicită dauna penală contractuală.

Solicită respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, referitor la excepţia de nulitate pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de recurs reglementate de art. 488 C. proc. civ., astfel cum a fost invocată prin întâmpinare, se constată că aspectele deduse judecăţii vizează aplicarea greşită a normelor de drept material în interpretarea efectelor unei clauze contractuale, critică ce se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât excepţia de nulitate nu poate fi reţinută.

Prin recursul formulat, reclamantul se arată nemulţumit de soluţia instanţei de apel, de respingere a solicitării sale privind acordarea de daune interese în temeiul clauzei penale inserate în cuprinsul contractului încheiat între părţi la nivelul anului 1999, argumentând că instanţa nu a definit clar ce înţelege prin contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta contractul în discuţie, nu a ţinut cont că pârâta nu avea dreptul să hotărască singură ce contract sau document afectează prezentul contract, ci trebuia să pună la dispoziţie finanţatorului toate contractele, angajamentele şi să hotărască împreună asupra acestui aspect, şi că în mod greşit a reţinut că pârâta nu ar fi semnat vreun angajament care să afecteze contractul de finanţare.

Se reţine că între părţi, respectiv recurentul-reclamant, în calitate de finanţator şi intimata-pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de angajament nr. x/29.01.1999, prin care recurentul s-a obligat să asigure pârâtei (beneficiara contractului) baza financiară pe perioada studiilor în ţară şi în străinătate, în vederea afirmării în domeniul artistic ca solist vocal de muzică cultă, până în momentul începerii activităţii profitabile, dar nu mai târziu de anul 2004, în schimbul obligaţiei acesteia de a achita recurentului (finanţatorul), din venitul realizat anual, un procent, în funcţie de venitul realizat la sfârşitul anului financiar, după începerea activităţii profitabile, procentul de plată către finanţator fiind stabilit la sfârşitul fiecărui an financiar, dar nu mai târziu de 31 martie.

Prin demersul judiciar, recurentul a solicitat activarea clauzei penale inserate în art. 5 din Capitolul VI din contract, potrivit căreia "Beneficiarul va solicita acordul scris al finanţatorului, privitor la semnarea de contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta prezentul contract. Nerespectarea acestei clauze se va sancţiona cu 50% din venitul unui an financiar, ales de finanţator".

Susţine recurentul că intimata-pârâtă ar fi încălcat această dispoziţie contractuală prin încheierea unor contracte a căror natură a fost aceea "de a afecta" contractul de finanţare în sensul prevăzut mai sus, iar instanţa de apel nu ar fi analizat ori nu ar fi explicitat, în soluţia de respingere a apelului, ce înţelege prin noţiunea de acte care să afecteze contractul de angajament. Mai arată recurentul că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-au încheiat astfel de acte.

Contrar argumentelor dezvoltate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel este corectă, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada celor afirmate, respectiv a existenţei unor contracte încheiate de către intimata-pârâtă, care să fi afectat contractul de finanţare a cărui nerespectare se pretinde că s-ar fi realizat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a precizat că "îşi fundamentează pretenţiile" pe prevederile clauzei prevăzute în Contractul de Angajament, Cap. VI, art. 5.

Această clauză stipulează că se va solicita acordul scris al finanţatorului cu privire la "semnarea de contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta prezentul contract", fiind limitată astfel categoria de acte pe care intimata-pârâtă era obligată să le aducă la cunoştinţa finanţatorului sub sancţiunea activării clauzei penale, la cele ipotetic prejudiciabile.

Deşi nu s-a explicitat în contract care este înţelesul acestei sintagme, prin motivele de recurs s-a precizat că, din punctul de vedere al recurentului, această noţiune (de contracte sau documente ce au legătură şi pot afecta contractul) vizează toate contractele sau documentele care au ca obiect prestaţia artistică, cu impact asupra veniturilor la care finanţatorul ar fi îndreptăţit.

Este de observat astfel că, deşi pretenţiile recurentului-reclamant se întemeiază pe o clauză contractuală care vizează strict o categorie de acte ce ar putea afecta contractul de bază (de finanţare), respectiv care să fie în legătură cu acesta şi să îl afecteze, în realitate circumscrie motivului de recurs o chestiune ce nu are corespondent în clauza contractuală ce i-a legitimat demersul şi a cărei activare a pretins-o pentru a obţine despăgubiri.

Astfel, susţinerea criticii nu se fundamentează pe temeiul juridic invocat chiar de către recurentul-reclamant, respectiv art. 5 din Cap. VI din contract, ci reprezintă obiectul unei alte clauze contractuale şi anume art. 3 din Cap. VI, conform căruia "Beneficiarul se obligă să prezinte finanţatorului orice document solicitat care are legătură cu prezentul contract".

În realitate, recurentul-reclamant suprapune clauzele contractuale la care se referă într-o modalitate nepermisă de cadrul procesual pe care tot el l-a stabilit. Recurentul nu poate pretinde, astfel cum susţine prin motivele de recurs, că noţiunea de "afectare a contractelor" vizează toate contractele ce au ca obiect prestaţia artistică, obligaţie care este stipulată în art. 3, Cap. VI din contract, întrucât nu acesta este temeiul juridic care să fi fost invocat prin acţiune.

Art. 5, Cap. VI din contract, în temeiul căruia a fost învestită instanţa vizează anumite contracte, respectiv doar cele care ar putea afecta, prin încheierea lor, contractul de bază şi doar în legătură cu acestea se pot manifesta pretenţiile şi criticile recurentului.

Asemenea contracte pot fi, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, cele cu titlu gratuit de natura celor prevăzute în Actul adiţional încheiat la data de 05.07.2000 în care, la pct. 5 s-a prevăzut că beneficiarul nu se va angaja la servicii gratuite fără acordul scris al finanţatorului, în privinţa cărora s-a prevăzut expres obligaţia intimatei de a obţine acceptul finanţatorului în vederea încheierii lor.

Aşadar, nu toate contractele încheiate de către intimată sunt supuse acordului finanţatorului, ci numai cele obiect al unei alte clauze contractuale (de genul celor menţionate de pct. 5 din Actul adiţional la contract încheiat la data de 05.07.2000), conform temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, dar a căror existenţă nu a fost dovedită pentru a atrage activarea clauzei penale, aşa cum s-a pretins.

Pe de altă parte, recurentul reproşează instanţei de apel că nu a analizat şi nu a precizat ce înţelege prin asemenea contracte, care să afecteze contractul de finanţare, fără să rezulte însă că la dosar s-ar fi depus vreun înscris din care să rezulte încheierea, de către intimata-pârâtă, a unor convenţii, contracte, acte, etc. de genul celor afirmate de către recurentul-reclamant. În acest sens, chiar recurentul-reclamant arată, prin cererea de recurs, că "...a depus toate diligenţele necesare, pe cale amiabilă şi juridică, pentru obţinerea contractelor sau documentelor încheiate de pârâtă, ce au legătură şi pot afecta contractul, dar nu a reuşit să coopereze cu pârâta". Astfel, chiar recurentul recunoaşte că nu a identificat acele documente despre care susţine că ar fi fost încheiate cu încălcarea clauzei contractuale invocate, situaţie faţă de care critica privind faptul că instanţa de apel nu ar fi analizat, în abstract, sintagma menţionată, nu poate fi primită.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este caracterizată de aspecte de nelegalitate, în cauză nefiind încălcată dispoziţia contractuală dedusă judecăţii.

Având în vedere soluţia asupra recursului şi faptul că intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (3500 RON) şi contravaloarea transport (200 RON) pentru care a depus acte doveditoare, se constată că recurentul este parte căzută în pretenţii în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi va fi obligat să plătească acesteia suma de 3700 RON cheltuieli de judecată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2524 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3700 RON în favoarea intimatei-pârâte B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2524 din 2 iunie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3700 RON în favoarea intimatei-pârâte B..

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 19 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.