Late-filed appeal in action for compensation of judicial error by prosecutor; inadmissible cross-appeal

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2019 sub nr. x/2019 pe rolul Judecătoriei Focşani reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, Ministerul Finanţelor Publice-Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, obligarea acestora la plata sumei de 51446 RON reprezentând contravaloare bunuri materiale confiscate.

La data de 25.06.2019 pârâtul Statul Român a depus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi faţă de dispoziţiile art. 36 C. proc. civ.

La data de 18.10.2019 reclamantul a depus completare la acţiune (intitulată cerere reconvenţională) solicitând obligarea părâţilor la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat.

La data de 14.01.2020 Judecătoria Focşani a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a instanţei (faţă de temeiul juridic al cererii principale Legea nr. 554/2004) şi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale cu privire la completare.

Prin sentinţa nr. 849/14.02.2020, Judecătoria Focşani a respins, ca neîntemeiate, excepţia necompetenţei materiale cu privire la primul capăt de cerere (daunele materiale) având în vedere şi precizările reclamantului în sensul că eronat şi l-a întemeiat pe Legea nr. 554/2004; a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la daunele morale cu formarea unui nou dosar la acelaşi complet; a admis excepţia necompetenţei materiale pentru acest ultim capăt de cerere invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2020.

2. Sentinţa Tribunalului Vrancea

Prin sentinţa nr. 170/18.06.2020, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor şi a DGRFP Vrancea, invocată de pârâtul Statul Român, ca neîntemeiată; a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Decizia Curţii de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 134/A/10.12.2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondată, excepţia tardivităţii apelului incident al pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor; a respins, ca nefondate, apelul principal declarat de reclamantul A. şi pe cel incident, declarat de pârât, împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs principal, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât a respins acţiunea cu motivarea că acoperirea prejudiciului creat printr-o eroare judiciară săvârşită cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a procurorului nu se poate dispune decât pe o cale specială a răspunderii prevăzută de art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Recurentul arată însă că a solicitat instanţei să analizeze cererea din perspectiva dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, cu trimitere la art. 541 şi 538-539 C. proc. pen., fiind trimis în judecată penală dintr-o gravă neglijenţă şi o culpă ce au determinat încălcarea normelor de drept material şi procesual.

Recurentul a făcut trimiteri generale la noţiunea de eroare judiciară astfel cum a fost cristalizată în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a precizat că îşi întemeiază solicitările şi pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. rap. La art. 276 alin. (6), art. 541 C. proc. pen.

A mai arătat recurentul că a dovedit existenţa unui prejudiciu material şi moral prin trimiterea sa în judecată penală în mod eronat, situaţie faţă de care se impune repararea acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 96 dinLegea nr. 303/2004.

Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea.

Cu titlu prealabil, recurentul-pârât a arătat că actuala sa denumire este aceea de Ministerul Finanţelor, sens în care solicită modificarea citativului.

În susţinerea recursului incident, pârâtul a arătat că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, această soluţie fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

Întrucât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 C. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală, în cauză nu poate fi figura, în calitate de pârât, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

În condiţiile în care apelul reclamantului a fost respins ca urmare a faptului că acoperirea prejudiciului creat printr-o eroare judiciară săvârşită cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţăm a procurorului nu se poate dispune în baza răspunderii civile reglementate de art. 1349 C. civ., iar recurentul nu a uzitat de procedura prevăzută de art. 96 din Legea nr. 303/2004, rezultă că instanţa de apel a stabilit în mod greşit cadrul procesual prin raportare la norma juridică specială. Astfel, instanţa a înţeles să analizeze excepţia în temeiul unei prevederi legal (legea specială) iar fondul, în temeiul dreptului comun, aşa cum a fost indicat de către reclamant.

5. Apărări formulate în cauză

Prin întâmpinarea la recursul principal formulată în termen legal, recurentul-pârât a invocat nulitatea căii de atac pentru neîncadrarea criticilor formulate în cazurile expres reglementate de art. 488 C. proc. civ., reclamantul reiterând apărări din cadrul motivelor de apel prin care nu pot fi identificate critici care să poată fi supuse analizei instanţei de recurs.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat şi a arătat că, raportat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost indicat de către reclamant, respectiv art. 1349 C. civ., în mod corect instanţele anterioare au concluzionat că acoperirea prejudiciului creat printr-o eroare judiciară săvârşită cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă a procurorului nu se poate dispune pe acest temei juridic, ci în baza art. 96 din Legea nr. 303/2004, a cărei procedură specială nu a fost urmată de către reclamant.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei de nulitate a recursului principal, înlăturarea apărărilor formulate prin actul procedural şi admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat.

Recurentul-reclamant a formulat şi "răspuns la recursul incident", prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului, despre care a arătat că are calitate procesuală pasivă în cauză. A mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii pârâtului, căruia îi incumbă obligaţia de a repara prejudiciul moral şi material produs reclamantului prin trimiterea eronată şi nelegală în judecată penală.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul principal al reclamantului este tardiv, iar recursul incident al pârâtului este neavenit, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468 alin. (2)-(4), precum şi cele ale art. 469 se aplică corespunzător".

Potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar apel, decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 14.01.2021, recursul fiind transmis prin poştă la data de 23.02.2021, în condiţiile în care termenul de exercitare a căii de atac s-a împlinit la data de 15.02.2021 (zi lucrătoare de luni).

Rezultă că recursul reclamantului se situează în afara termenului de 30 de zile de la comunicare astfel cum este reglementat de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., sens în care acesta a fost tardiv declarat şi va fi respins ca atare, aspectul tardivităţii fiin prioritar celorlalte aspecte procedurale vizând timbrajul şi încadrarea în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În ce priveşte recursul incident al pârâtului, art. 491 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător".

Art. 472 alin. (2) C. proc. civ. aplicabil şi în cazul recursului reţine că "Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect".

Cum în cauză recursul principal este tardiv, recursul incident va rămâne fără efect, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 134/A din 10 decembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă şi va respinge, ca neavenit, recursul incident declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 134/A din 10 decembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Respinge, ca neavenit, recursul incident declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.