Nullity of notarial authentication and cadastral registration: timeliness of public-order exceptions and admissibility of cassation grounds

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 29.05.2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Notar Public B., constatarea nulităţii absolute a cererii de înscriere la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa prin Biroul de Cadastru şi Publicitate Medgidia nr. x/02.06.2014, depusă şi semnată de pârât, în calitate de mandatar, precum şi constatarea stingerii clauzelor şi efectelor juridice ale încheierii de autentificare nr. 654/30.05.2014 de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 73/26.01.2017, prin neapelare, respectiv 27.02.2017, prin care a fost numit tutore al numitului C.. Reclamantul a mai solicitat a se constata nulitatea absolută a actelor semnate de pârât prin încălcarea Legii nr. 18/1991 şi constatarea existenţei titlului de proprietate valabil pe numele C., precum şi constatarea nulităţii actelor semnate de către C. şi C. în faţa notarului public pentru lipsa de discernământ în momentul semnării.

Prin sentinţa civilă nr. 1434/11.10.2018, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei; a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Constanţa.

2. Sentinţa Tribunalului Constanţa

Prin sentinţa nr. 1036/18.04.2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârât prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului cu privire la capătul de cerere constând în anularea cererii înregistrată la OCPI Constanţa sub nr. x/02.06.2014 şi a respins acest capăt de cerere din acţiune ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului cu privire la capătul de cerere constând în anularea încheierii de autentificare nr. 634/30.05.2014; a respins acest capăt de cerere, ca neîntemeiat; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Prin sentinţa nr. 2146/25.09.2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins cererea de lămurire a hotărârii nr. 1036/2019 şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată; a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamant; a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea stingerii clauzelor şi efectelor juridice ale încheierii de autentificare nr. 645/30.05.2014 emisă de pârât, ca neîntemeiat.

3. Decizia Curţii de Apel Constanţa

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, prin decizia nr. 20/C/04.03.2020, prin care s-a respins apelul reclamantului împotriva sentinţei, ca nefondat.

Prin decizia nr. 145/C/30.09.2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare a deciziei nr. 20/C/2020; în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. civ., a aplicat petentului o amendă judiciară de 250 RON; a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a aceleiaşi decizii; în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. civ., a aplicat petentului o amendă judiciară de 250 RON.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul.

Prin cererea de recurs împotriva deciziei nr. 20/C/04.03.2020, reclamantul A. a susţinut că prin nedepunerea întâmpinării de către pârât în termenul prevăzut de art. 208 alin. (2) C. proc. civ., în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acesta a decăzut din dreptul de mai propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, acest aspect fiind reţinut prin sentinţa nr. 1434/2018.

În aceste condiţii, recurentul a apreciat că excepţiile invocate de pârât prin întâmpinarea depusă în dosarul secţiei civile a tribunalului nu trebuiau judecate, inclusiv cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului faţă de capătul întâi al cererii de chemare în judecată.

A susţinut că întrucât prin judecarea apelului, instanţa de control judiciar a ajuns eronat la aceeaşi soluţie cu cea a tribunalului, atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 şi 7 C. proc. civ.

A criticat decizia şi sub aspectul potrivit căruia instanţa de apel nu a identificat faptul că ambele secţii ale tribunalului nu au comunicat completarea petitului iniţial din 09.10.2018, ceea ce face incident motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ.. A mai susţinut că în cadrul apelului nu s-a identificat faptul că instanţa de fond a amânat succesiv pronunţarea cauzei şi nu s-a verificat dacă în ECRIS apare înregistrat pe data de 26.03.2019 un document intitulat încheiere - amânare iniţială a pronunţării, învederând şi faptul că măsura dispusă la 10.04.2019 nu îndeplineşte condiţiile unei încheieri de amânare a pronunţării.

A solicitat analizarea, de către instanţa de recurs, a unor alineate din decizia atacată, pe care le-a considerat contradictorii, respectiv cele de la filele x, fiind contrazise de considerentele tribunalului din încheierea de şedinţă din 29.01.2019.

Recurentul a arătat că prin controlul efectuat asupra legalităţii sentinţei tribunalului, curtea de apel nu a identificat faptul că prin cererea de completare a dispozitivului hotărârii, o parte din cererea de chemare în judecată (capătul 2) a găsit dezlegare pe fond la data de 25.09.2019, prin sentinţa civilă nr. 2146.

Prin prisma pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., recurentul a criticat considerentele deciziei privind anularea certificatului energetic nr. 122/2014, ca fiind netemeinice şi nelegale, fiind contrazise de conţinutul convenţiei în care este confirmat faptul că actul notarial are la bază respectivul certificat.

Recurentul a apreciat că norma imperativă de motivare a apelului conform art. 488 C. proc. civ. nu este interzisă, astfel încât a invocat acest temei juridic de casare a hotărârii, sens în care considerentele curţii de apel potrivit cărora art. 488 este aplicabil în recurs sunt eronate, făcând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (2) din cod.

A mai susţinut că dispozitivul deciziei nu cuprinde toate motivele cererii de apel care nu au fost analizate punctual, decizia fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 890/2005 şi ale Legii nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la cererea de chemare în judecată, prin probatoriul depus şi prin invocarea nulităţii absolute, motiv de casare prevăzut de pct. 4 al art. 488 C. proc. civ.

În continuare, recurentul a prezentat verificările pe care a solicitat a se efectua de către instanţa de apel, considerând că prin respingerea pe fond a cererii de introducere forţată a Primăriei Medgidia, fără ca instanţa să se pronunţe separat asupra acesteia, respectiva cerere nu a găsit dezlegare (motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ.).

Prin prisma motivului de casare prevăzut de pct. 4 al art. 488 C. proc. civ., recurentul a susţinut că încheierea din 10.04.2019 a fost întocmită cu încălcarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (art. 128 şi art. 129 alin. (1) şi (2).

Recurentul a mai solicitat ca instanţa de recurs să analizeze o serie de alineate ale deciziei atacate, cu referire la cele de la filele x.

A susţinut că argumentele instanţei de apel sunt contrazise de certificatul fiscal pe care 1-a depus ca mijloc de probă prin cererea de chemare în judecată, iar ca temei juridic a precizat că pârâtul nu a respectat art. 80 alin. (5) din Legea nr. 36/1995 şi a solicitat a se dispune reevaluarea tuturor probelor din dosar pentru faptul că nu au fost evaluate corect sau nu au fost evaluate deloc. A mai solicitat ca în cadrul recursului să fie dispusă proba cu interogatoriul pârâtului şi a depus probe noi în susţinerea motivelor de casare invocate.

A invocat, de asemenea, excepţia incompatibilităţii absolute a completului care a soluţionat apelul, cu aplicarea art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., având în vedere că membrii completului au dat soluţii în dosarul nr. x/2015, astfel încât se nasc îndoieli referitoare imparţialitatea acestora.

În final, recurentul a invocat autoritatea de lucru judecat prin decizia nr. 13/2019 din dosarul nr. x/2019, recurs în interesul legii.

Prin motivele de recurs împotriva deciziei nr. 145/C/30.09.2020, reclamantul a susţinut că instanţa de apel nu a dat dezlegare cererii conform art. 444 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa art. 488 pct. 8 din cod.

A arătat că prin cererea de completare a deciziei civile nr. 20/C/2020 a solicitat a se analiza de către instanţă probatoriul, iar curtea de apel a apreciat greşit şi nu a analizat raportul de expertiză medico-legală din care reiese clar existenţa afecţiunilor psihiatrice (art. 488 pct. 7 C. proc. civ.).

A precizat că în dovedirea lipsei de discernământ la momentul semnării încheierii de autentificare a solicitat ataşarea dosarului nr. x/2016, precum şi constatarea nulităţii absolute a actelor semnate de pârât prin încălcarea Legii nr. 18/1991, H.G. nr. 890/2005, art. 2017 alin. (1) şi art. 2015 C. civ. (art. 488 pct. 4 şi 8 C. proc. civ.).

A solicitat expres, în susţinerea cererii de recurs, ataşarea dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Medgidia, urmând a fi analizată şi sub aspectul autorităţii de lucru judecat decizia civilă nr. 1742/24.11.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.).

A invocat şi excepţia incompatibilităţii absolute completului de judecată, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., considerând că se impune şi pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru lămurirea acestor aspecte conform art. 519 din cod.

5. Procedura filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17.05.2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport formulat în termen legal, recurentul a arătat că actul procedural este întocmit corect şi reflectă în sinteză cererile de recurs formulate. A arătat că menţine excepţia autorităţii de lucru judecat invocată prin memoriul de recurs cu privire la lipsa de discernământ a lui C. la momentul semnării încheierii nr. 654/30.05.2014. Referitor la recursul împotriva deciziei nr. 145/C/2020 solicită reanalizarea cererii de recurs. Solicită judecata în lipsă.

6. Apărări formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 20/C/04.03.2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele argumente:

Prin critica subsumată motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul pretinde că tribunalul în mod eronat a admis excepţiile invocate de pârât prin întâmpinarea depusă cu depăşirea termenului legal, iar curtea de apel în mod greşti a menţinut această soluţie. Recurentul susţine că întâmpinarea a fost formulată cu depăşirea termenului legal, iar excepţiile formulate în cadrul acesteia nu mai puteau fi analizate, lucru reţinut chiar prin sentinţa de declinare nr. 1434/11.10.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Critica este nefondată.

Contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că prin sentinţa de declinare menţionată nu s-a reţinut că întâmpinarea s-a formulat în afara termenului legal, ci că o asemenea ipoteză nu are relevanţă în ceea ce priveşte invocarea excepţiilor de ordine publică cum este excepţia de necompetenţă materială cu care instanţa fusese investită.

Astfel, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., "Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, conform art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat".

În raport de textele textele legale menţionate, concluziile instanţei care a pronunţat sentinţa de declinare nu au fost în sensul că întâmpinarea este în afara termenului, ci că excepţia de necompetenţă materială este o excepţie de ordine publică în a cărei invocare nu are relevanţă momentul formulării întâmpinării.

De altminteri, contrar susţinerilor recurentului, întâmpinarea formulată cu prilejul înregistrării cauzei la Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost formulată în termenul legal, situaţie faţă de care soluţiile pronunţate de instanţele anterioare sub acest aspect sunt legale.

În acest sens, se reţine că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual Notarial B. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 29.05.2018 şi a fost comunicată pârâtului la data de 05.06.2018, conform dovezii de comunicare de la dosar.

Termenul legal de 25 de zile pentru formularea întâmpinării s-a împlinit la data de 02.07.2018 (zi lucrătoare de luni), prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până la prima zi lucrătoare care urmează".

Termenul de depunere a întâmpinării calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte) s-a împlinit la data de 01.07.2018 (zi liberă de duminică), dar a fost prorogat la data de 02.07.2018 (zi lucrătoare de luni), conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de cele arătate, întâmpinarea despre care recurentul susţine că a fost formulată în afara termenului, a fost transmisă prin poştă la data de 02.07.2018 (data plicului), în termenul de 25 de zile prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, excepţiile procesuale formulate prin actul procedural în mod corect au fost avute în vedere de către instanţă, iar recursul se constată a fi nefondat.

Celelalte aspecte învederate de către recurent reprezintă chestiuni care ţin de situaţia de fapt şi de reevaluarea de probatorii şi nu reprezintă critici care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 145/C/30.09.2020 a aceleiaşi instanţe, Înalta Curte reţine că acesta este nul, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus şi motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca aspectele deduse judecăţii să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres şi limitativ reglementate.

În consecinţă, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

În speţă, se constată că recurentul nu expune critici care să poată fi încadrabile în textul legal menţionat, întrucât prin cererea de recurs critică neanalizarea, de către instanţă, a raportului de expertiză medico-legală şi arată că a solicitat ataşarea unor dosare. Or, prin decizia atacată s-au soluţionat cereri de lămurire şi completare a deciziei nr. 20/C/2020.

Nici invocarea excepţiei incompatibilităţii absolute completului de judecată, ca motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., nu constituie o critică subsumabilă respectivului text de lege, o atare susţinere putând a face eventual a face obiectul unei cereri de recuzare a completului înainte de soluţionarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 20/C din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă şi va anula recursul declarat de acelaşi reclamant împotriva deciziei nr. 145/C din 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 20/C din 4 martie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 145/C din 30 septembrie 2020 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.