Nosocomial infection moral damages: appellate court’s failure to concretely evaluate duration and extent of prejudice vitiates reasoning

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 17.01.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, urmare a suferinţei de natură fizică şi psihică ce i-a fost cauzată de infectarea produsă în unitatea spitalicească cu microbii clostridium difficile şi stafilococ auriu.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 655 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 1349 şi art. 1357 C. civ.

Pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila a formulat cerere de chemare în garanţie a B..

2. Sentinţa Tribunalului Brăila

Prin sentinţa nr. 829/25.11.2019, Tribunalul Brăila, secţia I civilă a respins, ca nefondată, acţiunea; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila în contradictoriu cu S.C. B..

3. Decizia Curţii de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 89/A/02.10.2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o, în parte, numai în ceea ce priveşte soluţia dată pe cererea principală şi, în consecinţă, a admis, în parte, acţiunea; a obligat pârâtul Spitalul de Urgenţă Brăila la plata, către reclamantul A., a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat intimatul-pârât la plata, către apelant, a 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi 1000 RON cheltuieli de judecată de la fond.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

A susţinut recurentul că au fost încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care stabilesc obligaţia instanţei de a preciza motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, precum şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor şi dezvoltarea corespunzătoare a raţionamentului judiciar care a determinat pronunţarea soluţiei, în cauză aceste cerinţe nefiind îndeplinite.

Recurentul a arătat că, deşi s-a reţinut ca fiind dovedită existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, prejudiciul moral încercat, dar şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, aspecte care au condus la admiterea acţiunii, instanţa a acordat daune morale aferente numai perioadei sfârşitul lunii decembrie - 18 februarie 2015, enumerând generic criteriile ce trebuie avute în vedere la dimensionarea prejudiciului, fără a face însă, o analiză proprie şi concretă a acestora.

A susţinut că instanţa de apel nu a analizat evoluţia stării sale de sănătate şi simptomele prezentate care erau determinante pentru stabilirea momentului infectării cu cei doi germeni.

A precizat că în mod normal, după o operaţie de colecist, un pacient se poate vindeca în câteva luni, dar în cazul său, urmare a infectării cu cele două bacterii, starea i-a fost sever afectată, în sensul că la internarea la Spitalul Militar Central Bucureşti diagnosticul a fost "şoc toxico-septic, şoc hipotensiv", afecţiuni care i-au pus viaţa în pericol.

A menţionat că din practica medicală ataşată dosarului rezultă că în condiţiile în care un pacient este sub tratament intens cu antibiotic cei doi germeni nu se pot determina, însă în cazul său, în care în perioada 3 decembrie 2014 - 27 ianuarie 2015 nu i s-a mai administrat niciun antibiotic, deşi starea sa de sănătate se înrăutăţea vizibil, se putea determina contaminarea, dar nu s-au efectuat investigaţiile bacteriologice necesare.

În continuare, recurentul a prezentat debutul bolii, care a dus la efectuarea intervenţiei chirurgicale, evoluţia stării sale de sănătate şi demersurile pe care le-a întreprins, arătând că urmare a infestării cu cei doi germeni în organismul său s-au produs o serie de afecţiuni, care au necesitat un tratament medicamentos extrem de scump, pe o perioadă îndelungată, precum şi investigaţii medicale pe care trebuie să le facă pe tot parcursul vieţii, schimbându-i-se astfel total stilul de viaţă, fiindu-i afectată capacitatea de muncă (a fost nevoit să închidă societatea comercială de care se ocupa).

În acest context, întregul comportament al reclamantului a necesitat schimbări, nemaiavând voie să facă efort de niciun fel, iar din cauza evoluţiei negative a stării de sănătate a fost pensionat medical, cu o pensie socială de 800 RON.

Instanţa de apel a menţionat că suma de 10.000 RON daune morale este cea considerată rezonabilă "din analiza actelor depuse şi chiar a susţinerilor apelantului", lipsind însă, raţionamentul judiciar care a determinat pronunţarea acestei soluţii pe aspectul cuantificării prejudiciului.

5. Procedura filtru

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 12.05.2021, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport formulat în termen legal, intimatul-pârât a arătat că această instituţie nu a avut niciun aport la infectarea recurentului-reclamant, iar obligaţia de despăgubire revine societăţii de asigurare chemate în garanţie.

6. Apărări formulate în cauză

La data de 19.02.2021, în termen legal, intimatul-pârât Spitalul Judeţean de Urgenţă Brăila a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea criticilor formulate de reclamant. Intimatul-pârât s-a referit la aspecte privind fondul litigiului, arătând că, în baza tuturor aspectelor privind starea de sănătate a recurentului, fapta şi legătura de cauzalitate sunt inexistente, astfel încât se impune pronunţarea unei hotărâri prin care să se menţină soluţia tribunalului, din perspectiva strictă "a realităţii obiective".

La data de 11.03.2021, în termen legal, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, învederând că prin actul depus nu se face nicio referire la motivele de recurs, intimatul-pârât reiterând aspectele menţionate în faţa instanţelor de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile formulate în cauză, Înalta Curte, în majoritate, constată caracterul fondat al acestora potrivit următoarelor considerente:

Este întemeiată susţinerea recurentului conform căreia deciziei instanţei de apel îi lipseşte, sub aspectul cuantumului daunelor morale, motivaţia care să justifice adoptarea soluţiei, printr-o analiză punctuală, raportată la datele concrete ale speţei. De asemenea, atunci când referirea se face la elemente rezultate din probele administrate, argumentele instanţei sunt prezentate de o manieră contradictorie, inaptă să sprijine, prin rigoare şi acurateţe juridică, soluţia în ce priveşte întinderea despăgubirilor morale.

Astfel, deşi stabileşte în mod corect legătura de cauzalitate între ilicitul identificat în infecţia nasocomială care a determinat îmbolnăvirea reclamantului (infestarea, din cauza condiţiilor din Spitalul judeţean Brăila, cu stafilococ auriu MRSA şi cu clostridium difficile toxina A şi B) şi prejudiciul de ordin afectiv produs acestuia, în acelaşi timp, instanţa de apel limitează în timp efectele prejudiciului moral la intervalul de timp cuprins între "perioada sfârşitul lunii decembrie 2014 (data primei externări din Spitalul Brăila) - 18 februarie 2015 (data externării din Spitalul Militar, spital în care s-a descoperit infectarea cu cei doi germeni şi a fost administrat tratament adecvat).

Aceasta, în condiţiile în care, făcând în continuare referire la obligaţia ce incumbă intimatului-pârât, de a asigura reparaţia prejudiciului moral, Curtea de apel reţine ca fiind indubitabil faptul că "bunul mers al vieţii reclamantului a fost afectat", ceea ce presupune plata unei sume de bani care măcar să atenueze, dacă nu poate înlătura integral, suferinţele psihice încercate de persoana infestată.

Aşadar, pe de o parte, instanţa consideră că suferinţele fizice şi psihice pentru care se datorează despăgubiri morale s-ar limita la un interval de două luni (cuprins între două externări din spital) şi pe de altă parte, recunoaşte că urmare a infectării intraspitaliceşti a fost afectată însăşi viaţa reclamantului, consecinţele nefiind aşadar limitate la intervalul de timp menţionat.

În continuare, expunând argumentele dimensionării, într-un anumit cuantum, a despăgubirilor, instanţa prezintă, cum corect susţine recurentul, considerente de ordin general, aplicabile ca atare în orice speţă din această materie, referitoare la importanţa valorilor lezate şi gradul de afectare, consecinţele negative pe plan fizic şi psihic, afectarea situaţiei familiale, profesionale şi sociale.

Atunci când face referire la situaţia particulară a reclamantului, instanţa de apel enunţă faptul că trebuie avute în vedere "toate aspectele arătate de acesta atât în primă instanţă, cât şi prin cererea de apel", vizând "internările la care s-a ajuns, numărul de zile de internare şi ulterior, de îngrijiri medicale, traumele suferite şi gravitatea acestora, intervenţiile medicale de la Spitalul Militar, eforturile depuse pentru recuperare, suferinţa emoţională încercată din cauza îmbolnăvirii (depresia), dar şi durata necesară înlăturării acesteia, diminuarea capacităţii de muncă".

Făcând referire la toate aceste elemente, instanţa doar le enumeră, fără să realizeze vreo evaluare în concret a lor, pe planul consecinţelor produse şi în acelaşi timp, contrazicând premisa de la care a pornit, a limitării efectelor negative resimţite de persoana prejudiciată la un interval de numai două luni.

Astfel, se reţine că suferinţa emoţională încercată din cauza îmbolnăvirii (prin infectarea intraspitalicească) presupune o durată necesară înlăturării acesteia - care nu poate fi încadrată, aşadar, în intervalul indicat iniţial, cuprins între două externări din spital - precum şi faptul că actele medicale depuse la dosar au relevat împrejurarea că "incidentul a dus la o diminuare a capacităţii de muncă" (evident, tot o consecinţă care îşi prelungeşte efectele în timp, neputând fi limitată la intervalul indicat iniţial de instanţă ca relevant în analiza despăgubirilor morale).

De asemenea, deşi arată că în stabilirea prejudiciului moral, instanţa ţine seama de "actele de la dosar şi de susţinerile apelantului", aceasta nu face nicio referire la aspectele învederate de parte în legătură cu afectarea vieţii sale după infectarea cu cei doi germeni, în sensul că "a fost nevoit să-şi schimbe întregul comportament şi stil de viaţă, fără posibilitatea de a mai depune efort, cu o stare de sănătate fragilă, transformat fiind dintr-o persoană activă într-un pensionar cu pensie de boală".

În consecinţă, se va constata, potrivit celor arătate anterior, că decizia din apel nu e susţinută de argumente care să justifice soluţia adoptată, pe aspectul cuantumului daunelor morale, cu respectarea exigenţelor motivării, astfel cum rezultă ele din dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. (respectiv, indicarea "motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor").

Pe de o parte, considerentele sunt, în principal, unele cu caracter general, fără analiză punctuală în raport cu susţinerile părţii şi ca atare, inapte să fundamenteze soluţia.

Pe de altă parte, atunci când se face referire la datele speţei, considerentele deciziei din apel sunt unele contradictorii, întrucât limitează consecinţele negative produse la intervalul cuprins între decembrie 2014- februarie 2015 (ca premisă a analizei pretenţiei de despăgubire), pentru ca apoi, cu trimitere la elementele cauzei care trebuie avute în vedere să reţină că a fost vorba de "eforturi depuse pentru recuperare, de suferinţa emoţională şi durata necesară înlăturării acesteia, de diminuarea capacităţii de muncă", criterii care, în mod evident, nu se situează în intervalul temporal menţionat, ca fiind cel în interiorul căruia s-ar fi produs efectele negative supuse comensurării pe planul prejudiciului afectiv.

În realitate, prin modalitatea de abordare a acestei chestiuni, decizia din apel creează şi se bazează pe confuzia dintre prejudiciul ale cărui efecte sunt limitate în timp - asemenea prejudiciului instantaneu, ale cărui consecinţe dăunătoare se produc dintr-odată sau într-o perioadă foarte scurtă de timp - şi prejudiciul succesiv, în cazul căruia consecinţele dăunătoare se produc continuu sau într-o perioadă mai îndelungată de timp.

Fără să tranşeze, în raport cu susţinerile părţii şi probele administrate, natura prejudiciului moral pretins - pentru a face o evaluare corespunzătoare - instanţa reţine, deopotrivă, că este vorba de unul limitat la un anumit interval (folosind ca elemente temporale două date de externare din spital) pentru ca apoi, într-o prezentare a elementelor care se constituiau în criterii de evaluare, să facă referire la aspecte care dimpotrivă, relevă o producere a consecinţelor negative dincolo de limita temporală menţionată.

De aceea, se va constata că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul căruia recursul va fi admis, casată decizia şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate, admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 89/A din 2 octombrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.

OPINIE SEPARATĂ, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

În dezacord cu opinia majoritară, consider că soluţia legală ce se impunea în privinţa soluţionării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 89A/2.10.2020 pronunţată de Curtea de apel Galaţi era cea a respingerii sale ca nefondat.

Unicul motiv pentru care acesta a criticat soluţia instanţei de apel a fost acela întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamantul susţinând exclusiv teza nemotivării deciziei atacate, în argumentarea ideii unei subdimensionări a despăgubirii acordate pentru repararea prejudiciului moral suferit, prin indicarea faptului că decizia enumeră doar generic criteriile ce trebuie avute în vedere pentru acordarea daunelor morale, lipsindu-i o analiză proprie şi o examinare în concret a aspectelor pentru care apelantul urmează să fie recompensat.

La această afirmaţie - ea însăşi de ordin general şi lipsită de orice particularizări - se rezumă critica reclamantului susţinută pe motivul legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., observându-se că, în continuarea expunerii, respectiv atunci când critică lipsa unei analize asupra evoluţiei stării de sănătate şi simptomelor prezentate de reclamant, se înţelege că ceea ce se contestă, în realitate, este situaţia de fapt a cauzei şi stabilirea mai extinsă a legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, de vreme ce se afirmă că aceste elemente erau determinate pentru stabilirea momentului infectării cu cei doi germeni, iar contextul criticii era cel al recunoaşterii în apel a consecinţelor păgubitoare pentru perioada sfârşitul lunii decembrie-18 februarie 2015.

În aceeaşi idee - a contestării situaţiei de fapt a cauzei avută în vedere de instanţa de apel în angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, dedusă din analiza probatoriilor administrate - se afirmă că era firească sancţionarea unităţii spitaliceşti (şi) pentru perioada 3.12.2014-27.01.2015, dată fiind lipsa investigaţiilor bacteriologice (din colecţia purulentă evacuată chirurgical).

Tot la o cu totul altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel se raportează reclamantul şi pe parcursul celor cinci pagini ale memoriului său de recurs, atunci când atribuie infectării intraspitaliceşti produse cu stafilococul auriu MRSA şi cu clostridium difficile toxina A şi B, atât consecinţa îmbolnăvirii sale cu boala Crohn, dar şi toată evoluţia nefavorabilă a stării de sănătate cu debut încă de la data primei intervenţii chirurgicale (26.11.2014) sau necesitatea celei de-a doua intervenţii chirurgicale pentru înlăturarea fistulei intestinale, pentru a conchide că instanţa de apel şi-ar fi nesocotit obligaţia legală de a motiva hotărârea (dedusă din cuprinsul dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.), dată fiind lipsa unei referiri concrete la toate consecinţele decurgând din această situaţie de fapt şi stare afectată a sănătăţii sale.

Or, raportat la acest conţinut al memoriului, el însuşi succint şi formal motivat, care excelează doar prin expunerea unei situaţii de fapt cu totul străine aceleia reţinută de instanţa de apel, în puterea ei de apreciere a probelor, primirea unui atare recurs nu s-ar putea realiza decât cu depăşirea limitelor de învestire, de care instanţa de recurs este ţinută în judecata sa, observându-se că teza nemotivării deciziei este sprijinită în mod indirect şi exclusiv pe o situaţie de fapt neavută în vedere la judecarea cauzei.

Deşi ceea ce s-a acuzat a fost absenţa din considerentele deciziei atacate a unei analize proprii şi a examinării în concret a aspectelor pentru care apelantul urmează să fie recompensat, consider că hotărârea conţine atare analiză, redată în punctul în care se arată elementele avute în vedere de instanţă la stabilirea întinderii despăgubirii (paragraful 3, fila x a hotărârii), analiză care, desigur, se integrează concluziei sale anterioare cu privire la fapta prejudiciabilă şi legătura de cauzalitate care a putut fi stabilită între aceasta şi urmările produse (instanţa de apel stabilind că suferinţa încercată de reclamant anterior datei de 28.12.2014 nu a fost determinată de infecţia nosocominală, ci de boala Crohn şi de cele asociate acesteia, după cum nici afecţiunile pentru care reclamantul a fost tratat după externarea din Spitalul Militar Bucureşti nu îşi au etiologia în infecţia nosocomială). Aceste aspecte nu mai pot fi, însă, nici criticate şi nici cenzurate în etapa recursului.

Deşi a trecut testul condiţiilor formale instituit prin procedura filtru, fiind admis în principiu, consider că recursul însuşi este mai nemotivat decât hotărârea pe care o critică sub pretextul unei evaluări formale, neparticularizate, a aspectelor avute în vedere cu prilejul cuantificării despăgubirii.

Este relevant, din punctul meu de vedere, faptul că enunţând chiar şi această unică critică, reclamantul nu o detaliază/argumentează pornind de la situaţia de fapt a cauzei stabilită de instanţa devolutivă de apel, ci enunţarea criticii are ca suport, în realitate, circumstanţele de fapt deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată, circumstanţe care nu au fost însă decât în mod parţial confirmate prin probele administrate.

Întrucât recursul presupune un control în legalitate a hotărârilor instanţelor de apel, prima şi cea dintâi consecinţă a acestei particularităţi este aceea că elementele de fapt definitiv stabilite în judecata acestora, nu mai pot fi supuse cenzurii în calea de atac a recursului nici în mod direct, dar nici pe calea ocolită a criticării unor pretinse vicii de legalitate care se sprijină pe circumstanţe de fapt exterioare celor validate prin cercetarea judecătorească înfăptuită în apel, aşa cum propune, în realitate, prezentul memoriu de recurs.