Clarification of judgment dispositivo: classification of legal interest and limits of Art. 2811 CPP

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2021

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă sub nr. x/2016, petenţii reclamanţi A., B. au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 832/A/11.07.2018 pronunţată de această instanţă, cu privire la natura dobânzii legale acordate, în sensul de a se menţiona expres în dispozitiv că este vorba de dobânda legală penalizatoare.

În motivare, petenţii au arătat că dispozitivul deciziei nu precizează expres natura dobânzii legale, iar aceste aspecte se pun în discuţie în cadrul unei contestaţii la executare, astfel încât se impune lămurirea dispozitivului potrivit celor arătate.

Ori de câte ori este vorba de neîndeplinirea unei obligaţii la scadenţă, dobânda legală datorată este penalizatoare, iar nu remuneratorie iar, în condiţiile în care în speţă instanţa a reţinut că este vorba de o neexecutare culpabilă a unei obligaţii la scadenţă, dobânda legală acordată este dobândă penalizatoare. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, prin decizia nr. 832/A/11.07.2018, definitivă prin decizia nr. 1158/04.06.2019 a Înaltei Curţi, că dobânzile legale sunt datorate începând cu data punerii în întârziere, care este considerată data introducerii acţiunii, respectiv 20.01.2010, atât în ceea ce priveşte suma datorată de pârât cu titlu de contravaloare a sultei în valoare de 6.417.669 euro, cât şi pentru celelalte sume datorate de apelantul-pârât reprezentând contravaloarea parcului Bordei care nu se mai poate restitui în natură. Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că simpla expirare a termenului în care trebuia executată obligaţia nu îl pune pe debitor în întârziere, aceeaşi concluzie impunându-se în cazul neexecutării imediate sau într-un termen rezonabil; în speţă, s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că obligaţia nu a fost executată până la data introducerii acţiunii în rezoluţiune şi că aceasta reprezintă data punerii în întârziere. Instanţa a reţinut că, la sumele datorate de pârât, se adaugă dobânda legală începând cu data de 20.01.2010, data introducerii cererii de chemare în judecată, întrucât la acel moment debitorul a fost pus în întârziere.

Petenţii au arătat că, din considerentele deciziei nr. 832/2018, menţinută prin decizia nr. 1158/04.06.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă fără putinţă de tăgadă că este vorba de neîndeplinirea obligaţiei asumate la scadenţă, respectiv până cel târziu la data de 20.01.2010, dobânda legală fiind acordată începând cu această dată, când s-a apreciat că pârâtul a fost pus în întârziere, ca sancţiune pentru respectiva neexecutare. În aceste condiţii, atât dobânda legală aferentă sumei de 69.312.000 euro care reprezintă contravaloarea Parcului Bordei, cât şi dobânda aferentă sultei de 6.417.669 euro, este dobândă penalizatoare.

De asemenea, susţin că pârâta-debitoare a formulat contestaţie la executare invocând faptul că, în dispozitivul deciziei nr. 832/11.07.2018, nu se precizează natura dobânzii şi că nu ar fi vorba de o dobândă penalizatoare, ci de o dobândă remuneratorie, precum şi că numai din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti s-ar putea pune problema unei dobânzi penalizatoare.

Este, însă, vădit neîntemeiată susţinerea pârâtei-debitoare în sensul că în speţă ar trebui să se aplice dobânda remuneratorie. Dobânda remuneratorie este cea datorată de debitor înainte de scadenţă, pentru folosinţa sumei de bani. Or, în speţă, instanţa a acordat dobânda legală pentru perioada ulterioară scadenţei, respectiv începând cu data de 20.01.2010 - data introducerii acţiunii reprezintă data până la care pârâta trebuia să îşi îndeplinească obligaţia şi data punerii în întârziere, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Bucureşti. Câtă vreme nu este vorba de o dobândă datorată de debitor înainte de scadenţă nu poate fi vorba de dobândă remuneratorie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, art. 1535 C. civ., art. 2811 C. proc. civ.

Intimatul pârât Municipiul Bucureşti, prin primar general, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii, ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta excede obiectului firesc al cererii de lămurire dispozitiv, în sensul art. 2811 din vechiul C. proc. civ., scopul real al reclamanţilor fiind acela de modificare a cererii de chemare în judecată/modificare a deciziei nr. 832/A/11.07.2018 a Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin încheierea de şedinţă din 13.09.2021 pronunţată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis cererea de lămurire dispozitiv, în sensul că a constatat că dobânda legală la care se face referire în cuprinsul acestuia este dobânda legală penalizatoare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin decizia civilă a cărei lămurire se cere, reclamanţii B. şi A. au fost obligaţi să restituie în deplină proprietate şi posesie pârâtului imobilul în litigiu; a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, la plata, către reclamanţi, a contravalorii imobilului teren situat în Bucureşti şi în B-dul x nr. 110-112, de 69.312.000 euro, în echivalent în RON la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data introducerii acţiunii - 20.01.2010 până la data plăţii efective a sumei; a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, la plata, către reclamanţi, a dobânzii legale aferente sumei de 6.417.669 euro la plata căreia a fost obligat cu titlul de sultă prin sentinţa nr. 1309/05.07.2011, începând cu data introducerii acţiunii - 20.01.2010 până la data plăţii efective a sumei.

Petenţii au invocat împrejurarea că lipsa menţiunii privind natura dobânzii legale acordate prin dispozitiv a generat dificultăţi la executare, întrucât debitorul a contestat, în cadrul procedurii de executare, modul de calcul al dobânzii în raport de natura acesteia.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, prin dispozitivul deciziei, a fost acordată dobânda legală aferentă sumelor la plata cărora a fost obligat pârâtul prin hotărâre, începând cu data introducerii acţiunii, 20.01.2010, până la data plăţii efective a sumei, dobânda fiind acordată, conform considerentelor, pentru neîndeplinirea obligaţiei la scadenţă, de la data punerii în întârziere.

A mai constatat instanţa că indicarea, de către reclamanţi, a unui anumit mod de calcul al dobânzii, nu obligă instanţa să acorde acest mod de calcul şi nu reprezintă o modificare a obiectului cererii. Astfel, reclamanţii nu au solicitat, nici prin cererea iniţială, nici prin cererea precizatoare, o dobândă pentru perioada anterioară împlinirii scadenţei, pe parcursul procesului nu s-a discutat despre o astfel de natură a dobânzii, iar prin hotărârea judecătorească, instanţa s-a pronunţat asupra capătului de cerere în discuţie fără a depăşi limitele învestirii astfel cum au fost acestea fixate prin cererea introductivă, prin cererile şi apărările părţilor.

Împrejurarea că partea a expus un anumit mod de calcul pentru dobânda solicitată nu schimbă natura juridică a acesteia, care rezultă din fundamentul raportului juridic litigios şi nu din regulile de calcul arătate de parte. Astfel cum s-a arătat, cererea iniţială, cea precizatoare, precum şi hotărârea judecătorească au avut în vedere acelaşi fundament al cererii de acordare a dobânzii, nefiind făcută nicio modificare sub acest aspect.

Instituirea unor reguli de evaluare prin O.G. nr. 13/2011 în funcţie de clasificarea dobânzilor nu poate conduce la concluzia că o astfel de clasificare nu exista anterior acestui act normativ.

Potrivit art. 523 din C. civ. din 1864, fructele civile sunt chiriile caselor, dobânzile sumelor exigibile, venitul rentelor. Fructele civile, având un caracter remuneratoriu, nu se confundau cu dobânda datorată pentru neplata unei obligaţii la scadenţă.

Astfel, anterior C. civ. nou şi a O.G. nr. 13/2011, în dreptul material se făcea diferenţa de natură juridică între dobânda reprezentând suma de bani stabilită, de exemplu, în contractul de împrumut cu dobândă, pe care debitorul împrumutat o datorează creditorului împrumutător pentru folosinţa temporară a sumei de bani împrumutate, şi dobânda reprezentând suma de bani ce reprezintă daunele-interese moratorii pe care le datorează debitorul pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin simpla întârziere în executarea obligaţiei sale având ca obiect plata unei sume de bani.

Este adevărat că în cadrul raportului juridic execuţional civil se vor efectua operaţiunile de calcul a dobânzii, însă natura juridică acesteia reprezintă o chestiune care a fost stabilită în cadrul considerentelor hotărârii judecătoreşti pronunţate în cauză, care a analizat raportul de drept material dintre părţi.

Instanţa a mai reţinut că, chiar dacă nu este în sine o neclaritate a dispozitivului, din motivarea hotărârii rezultând clar natura dobânzii acordate, având însă în vedere împrejurarea că această natură este contestată în procedura de executare şi acceptând că denumirea "dobândă" reprezintă o noţiune a cărei accepţiune poate include cele două categorii menţionate, atare împrejurare poate conduce la existenţa unor dificultăţi la executare, situaţie faţă de care cererea de lămurire a fost admisă în sensul că s-a constatat că dobânda legală la care se face referire în cuprinsul acestuia este dobânda legală penalizatoare.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimatul Municipiul Bucureşti, prin primar general, formulând următoarele critici:

- Instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., respectiv în cauză nu există o dispută cu privire la tipul dobânzii aplicabile (remuneratorie sau moratorie), pentru a fi necesară o lămurire a dispozitivului, decizia a cărei lămurire se solicită cuprinde toate elementele necesare pentru punerea sa în executare, iar petenţii nu au întâmpinat niciun impediment când au solicitat încuviinţarea executării silite. Chiar instanţa care a analizat cererea de lămurire a apreciat în sensul că soluţia este luată "chiar dacă nu este în sine o neclaritate a dispozitivului", astfel încât a fost lămurit un dispozitiv care nu conţinea niciun element de ambiguitate. Natura dobânzii, perioada pentru care o dobândă penalizatoare ar curge conform titlului, sunt aspecte ce ţin de raportul juridic execuţional şi de modalitatea de aplicare a prevederilor art. 628 alin. (2) C. proc. civ., iar pretenţiile părţilor privind stabilirea în concret a naturii şi cuantumului dobânzilor legale acordate prin titlu nu pot fi tranşate pe calea lămuririi dispozitivului. Recurentul a formulat, la rândul său, o cerere de lămurire dispozitiv soluţionată de aceeaşi instanţă, în aceeaşi compunere, prin încheierea din 10.12.2018, care a fost respinsă cu motivarea că "pretinsele dificultăţi la executare nu sunt generate de modul în care a fost redactat dispozitivul" şi că aspectul învederat de petent, respectiv modalitatea în care operează în concret repunerea în situaţia anterioară din perspectiva executării obligaţiilor "...se referă la executarea în concret a hotărârii judecătoreşti şi nu reprezintă o neclaritate a dispozitivului". Din compararea celor două încheieri privind lămurirea aceluiaşi dispozitiv rezultă inconsistenţa şi părtinirea motivărilor.

Un alt aspect învederat de către recurent este acela al existenţei puterii de lucru judecat cu privire la faptul că dispozitivul deciziei nr. 832/A/2018 este suficient de clar pentru a putea fi pus în executare. În acest sens, prin decizia nr. 1158/04.06.2019 pronunţată în prezentul dosar, prin care s-a respins inclusiv recursul declarat de Municipiul Bucureşti împotriva încheierii din 10.12.2018, Înalta Curte a reţinut că "sub aspectul determinării şi întinderii obligaţiilor fiecărui litigant, nu există nicio neclaritate, iar dispoziţiile date instanţa de apel sunt precise, clare, nu comportă dificultăţi de interpretare şi nici nu sunt contradictorii".

- Prin admiterea cererii de lămurire dispozitiv au fost înfrânte dispoziţiile art. 132 alin. (1) raportat la art. 2811 C. proc. civ., principiul disponibilităţii şi principiul rolului activ.

În acest sens, recurentul arată că scopul evident al cererii de lămurire dispozitiv este acela al modificării cererii de chemare în judecată şi respectiv de reformare a deciziei nr. 832/A/2018, întrucât prin cererea de lămurire petenţii au solicitat instanţei să se pronunţe pe un aspect care nu a format obiectul învestirii acesteia (dobânda legală penalizatoare).

- Hotărârea recurată este dată cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile reglementat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 3,4,5 din Legea nr. 71/2011, deoarece a permis o aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 şi ale art. 1535 C. civ., în condiţiile în care raportul juridic dedus judecăţii a fost şi este guvernat de dispoziţiile vechiul C. civ.

Cererea de lămurire tinde la aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.G. nr. 13/2011 şi art. 1535 C. civ. nou, care nu sunt aplicabile prezentului litigiu, în condiţiile în care reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată în care s-a făcut trimitere expresă la prevederile O.G. nr. 9/2000, raportul juridic fiind născut şi guvernat de vechiul C. civ., iar O.G. nr. 13/2011 fiind adoptată în urma calificărilor făcute de noul C. civ.

- În cauză au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 1088 C. civ. vechi şi O.G. nr. 13/2011. Chiar dacă s-ar aprecia că dobânzile acordate prin titlu ar avea caracter penalizator, acesta nu intervine automat şi nu poate interveni de la data cererii de chemare în judecată (20.01.2010), întrucât chiar şi sub imperiul O.G. nr. 13/2011 dobânda penalizatoare se datorează doar de la data la care suma devine exigibilă, iar nu de la data naşterii dreptului la reparaţie.

Prin titlu dobânda nu a fost acordată pentru neîndeplinirea unei obligaţii la scadenţă şi nici nu a existat o punere în întârziere pentru neplata unei sume de bani. Aceste aspecte nu au format obiectul judecăţii, părţile nu au pus concluzii asupra lor iar instanţa nu s-a pronunţat în sensul că dobânda este datorată de la scadenţă. Astfel, obligaţia avută în vedere de instanţă pentru a tranşa litigiul nu a fost aceea de plată a unei sume de bani, ci o obligaţie cuprinsă în clauza 6.8 din contractul de schimb cu sultă care prevedea emiterea unui PUZ cu anume caracteristici pentru Satul Francez. Aşadar, punerea în întârziere nu a avut ca obiect plata unor despăgubiri băneşti, ci neexecutarea unei obligaţii contractuale asumate prin clauza menţionată. Dreptul la dobânzi şi dreptul de a primi contravaloarea sultei şi a Parcului Bordei s-a născut la data promovării acţiunii, până la pronunţarea deciziei nr. 832/A/2018 aceste drepturi au fost disputate, creanţa nefiind certă nici sub aspectul întinderii şi nici al temeiniciei, fiind afectată de condiţia/posibilitatea de rezolvire (sau nu) a contractului de către instanţă. Atât vreme cât debitul principal (contravloarea sultei şi a Parcului Bordei) nu a fost cuantificat de către instanţă iar dobânzile nu au fost acordate printr-o hotărâre judecătorească susceptibilă de executare silită, sumele aferente nu au un caracter cert, lichid şi exigibil. Abia la data la care hotărârea judecătorească devine executorie, creanţa pretinsă în justiţie dobândeşte caracter cert şi exigibil, putând fi calculate dobânzi penalizatoare în înţelesul art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Caracterul remuneratoriu sau penalizator al dobânzii depinde şi de înţelegerea părţilor, intervenită după data pronunţării titlului executoriu. În speţă, Municipiul Bucureşti a încheiat un contract de tranzacţie cu soţii B. la data de 10.03.2020, completat cu două acte adiţionale, prin care Municipiul Bucureşti s-a obligat a plăti voluntar şi integral obligaţiile cuprinse în mai mult tilturi executorii (printre care şi decizia a cărei lămurire se solicită), în mai multe tranşe. Astfel, dobând penalizatoare nu se datorează de la data cererii de chemare în judecată, ci de la data scadenţei contractuale agreate de părţi. Ca atare, aprceierea instanţei că dispozitivul deciziei nr. 832/A/2018 necesită lămuriri în sensul că dobânda datorată este penalizatoare încalcă şi principiul libertăţii de voinţă la încheierea actelor juridice, prin aceea că invalidează acordul de voinţă al părţilor cu privire la scadenţa obligaţiilor de plată din titlu.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii (petenţi) nu au formulat întâmpinare, aceştia depunând la dosar concluzii scrise.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al acestora, în limitele celor ce vor fi arătate.

Sunt îndreptăţite criticile recurentului prin care a pretins o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. în legătură cu decizia civilă nr. 832/A/11.07.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, dată fiind lipsa oricăror neclarităţi sau impedimente la executare a căror sorginte să se regăsească în dispozitivul acesteia.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Procedura lămuririi înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, ca alternativă la contestaţia la executare având acelaşi obiect (art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.), a fost reglementată drept procedură pusă la dispoziţia părţii interesate pentru cazurile când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar ori este contradictoriu, ceea ce poate genera dificultăţi la executare.

Dificultăţile la executare a căror depăşire/înlăturare se urmăreşte pe calea acestei proceduri trebuie să existe în mod obiectiv, să fie reale, neputând fi identificate cu simplele contestări formulate de părţi, inerente oricărei proceduri contradictorii, care îşi pot găsi rezolvare/răspuns în dispoziţiile legii, în chiar hotărârea ce constituie titlu executoriu (în dispozitiv sau considerentele acesteia) ori în celelalte acte de procedură îndeplinite în cauza părţilor.

Adresându-se instanţei ce a pronunţat hotărârea a cărei punere în executare se urmăreşte, decizia civilă nr. 832A/11.07.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, petenţii A. şi B. au solicitat lămurirea dispozitivului acesteia cu privire la natura dobânzii legale acordate, în sensul de a se menţiona expres în dispozitiv că este vorba de dobânda legală penalizatoare.

Cererea lor a fost întemeiată, între altele, pe dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 şi a fost justificată prin aceea că intimatul Municipiul Bucureşti a formulat contestaţie la executare prin care, întrucât dispozitivul hotărârii nu preciza natura dobânzii legale acordate, a susţinut că ar fi vorba despre dobânda legală remuneratorie, iar nu despre cea penalizatoare.

Aşadar, cererea de lămurire a dispozitivului dedusă judecăţii, nu identifica neclarităţi ori dispoziţii potrivnice în hotărâre care să genereze dificultăţi/impedimente reale în executare (petenţii înşişi afirmând în cuprinsul acesteia că, din considerentele deciziei nr. 832/2018, menţinută prin decizia nr. 1158/4.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă netăgăduit că este vorba despre neîndeplinirea obligaţiei asumate la scadenţă, respectiv, cel mai târziu la 20.01.2010), contestările venite din partea debitorului nefiind apte să justifice în sine necesitatea lămuririi hotărârii întrucât dispoziţia, oricât de clară ori completă a unei hotărâri, nu constituie o garanţie absolută împotriva contestărilor.

Esenţial de stabilit în primirea unei atare cereri, din punct de vedere al existenţei unui interes legitim de a recurge la această procedură, era pentru instanţă de a observa dacă aspectele contestate îşi găseau lămurire în hotărârea instanţei ori dacă, dimpotrivă, era vorba despre neclarităţi/contradicţii ce impuneau intervenţia sa clarificatoare.

Or, sub acest aspect, instanţa învestită cu soluţionarea cererii a stabilit că este, neîndoielnic, vorba despre dobânzi pentru întârzierea în executare, aspect dedus din considerentele hotărârii (fundamentul acordării fiind neîndeplinirea obligaţiei asumate la scadenţă, respectiv la data punerii în întârziere a debitorului) şi din dispozitivul acesteia (data acordării care este data introducerii acţiunii, 20.01.2010). De altfel, primind cererea, chiar aceasta admite că nu este vorba în sine despre o neclaritate a dispozitivului, din motivarea hotărârii rezultând clar natura dobânzii acordate.

Înalta Curte mai reţine că, primind cererea de lămurire a dispozitivului, instanţa si-a justificat soluţia prin aceea că s-ar impune clarificarea naturii dobânzii acordate - chestiune care, potrivit acesteia, rezidă din considerentele hotărârii şi nu ţine de dreptul execuţional, spre deosebire de calculul acestei dobânzi - motivat de faptul că această natura a fost contestată în procedura de executare.

Însă, instanţa ar fi trebuit să observe că, ceea ce face în mod real obiectul disputei între părţile raportului juridic execuţional, este nu natura în sine a dobânzii acordate prin hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat, natură care ar fi fost, de altfel, nerelevantă cât timp dispozitivul preciza explicit şi fără dubiu intervalul de timp pentru care aceasta avea a fi calculată (indiciu lămuritor inclusiv asupra naturii dobânzii). În realitate, diferenţele de opinii între părţi există în ceea ce priveşte calculul dobânzilor datorate, calcul care poate fi diferit şi influenţat funcţie de natura dobânzii şi de regimul juridic aplicabil acesteia (în particular, în măsura în care s-ar reţine incidenţa O.G. nr. 13/2011 asupra regimului juridic al acesteia).

Deşi reţine că cele două tipuri de dobânzi - compensatorii şi moratorii - erau cunoscute şi sub reglementarea vechiul C. civ., curtea de apel afirmă incomplet că dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 au adus doar o clarificare sub aspect terminologic acestora (dobânzi legale remuneratorii, dobânzi legale penalizatoare), când, în realitate, dispoziţiile actului normativ menţionat au stabilit şi un nivel diferit al acestora, cele penalizatoare având un nivel mai ridicat, cum rezultă din conţinutul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) ale ordonanţei. Or, interesul major al clarificării naturii dobânzii legale acordate prin decizia nr. 832 A/11.07.2018 - cât timp dispozitivul precizează intervalul de timp pentru care acestea sunt datorate - rezidă în mod incontestabil în calculul diferit urmărit/prefigurat de părţi, căci altfel ar fi nerelevantă pentru aceştia denumirea dobânzii care se calculează la sumele de plată cu titlu de principal.

Însă, precum o spune corect de această dată curtea de apel, operaţiunile de calcul al dobânzii (care pot fi influenţate de elemente proprii litigiului ce a generat titlul executoriu, cum sunt regimul legal incident asupra acestora ori natura lor) intră în conţinutul raportului juridic execuţional şi în puterea de dispoziţie şi apreciere a instanţei de executare, iar nu a instanţei care a pronunţat hotărârea ce constituie titlu executoriu.

De aceea, nu se poate reţine nelegalitatea încheierii recurate sub motivul că instanţa s-ar fi pronunţat asupra unor elemente - natura dobânzii legale acordate prin decizia nr. 832A/11.07.2018 - care ar fi proprii raportului juridic execuţional civil, după cum nefondat a criticat recurentul.

Deşi este adevărat că stabilirea naturii dobânzii legale acordate prin hotărâre intră în căderea instanţei ce a pronunţat-o, aceasta fiind strâns legată de natura raportului juridic litigios dezlegat, este la fel de adevărat că interesul lămuririi deciziei nr. 832A/11.07.2018 a vizat în mod real, chiar dacă indirect sau îndepărtat, modul de calcul al dobânzii stabilite, adică al unui element care ţine de atribuţiile şi competenţele instanţei de executare. Acestui interes instanţa i-a dat curs prin consimţirea recurgerii la procedura prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., în afara raţiunilor pentru care ea a fost concepută şi dincolo de premisa legală care dă fundamentul unui atare demers - dificultăţile/impedimentele în executare, ale căror origini să stea în modul de scriere sau de înţelegere a dispoziţiei instanţei -, şi în considerarea acestui aspect se dovedeşte a fi nelegală încheierea recurată.

Astfel fiind, nu doar pentru că instanţa ce a pronunţat hotărârea o recunoaşte, ci pentru că în mod real nu era vorba despre o neclaritate sau o dispoziţie potrivnică a hotărârii nr. 832A/11.07.2018, care să genereze impedimente la executare (iar nu simple contestări venite din partea debitorului a căror clarificare era oferită de chiar hotărârea ce constituie titlu executoriu) şi care să justifice intervenţia instanţei, primirea cererii pretenţilor în acest conţinut (justificare şi temei legal) nu putea fi realizată într-o corectă aplicare a normei criticate, respectiv art. 2811 C. proc. civ.

În considerarea acestor argumente, care fac inutilă cercetarea celorlalte critici ale recursului formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (a căror incidenţă în cauză este reţinută în puterea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. şi în considerarea faptului că s-a criticat şi reţinut, potrivit celor de mai sus, greşita aplicare a unor dispoziţii de ordin procedural, art. 2811 C. proc. civ.) şi a art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte va admite calea de atac şi va casa încheierea recurată, urmând să respingă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 832/A din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pe de o parte, întrucât aceasta nu comportă lămuriri asupra înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului, pe aspectul indicat (natura dobânzii legale acordate), iar pe de altă parte întrucât regimul legal aplicabil acestor dobânzi nu poate fi altul decât cel determinat de elementele litigiului ce a generat titlul executoriu, regăsite în cuprinsul acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva încheierii de şedinţă din 13 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Casează încheierea recurată şi, în consecinţă, respinge cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 832/A din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.