Definitive status of appellate decisions and the bar on recourse against rulings on motions for annulment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the defendant against the Court of Appeal's decision that had rejected his motion for annulment as late, thereby confirming the finality of the lower court's rulings which ordered the defendant to pay principal debts and contractual late payment penalties to the plaintiff city authorities. The underlying civil dispute concerned the enforcement of a concession contract for public services, where the plaintiffs claimed unpaid principal sums and interest for the periods 2010–2013 and 2014–2015; the first instance partially granted the claim while rejecting the defendant's counterclaim, the appellate court initially modified the judgment to require the return of land parcels but was subsequently reversed by the Court of Appeal, which dismissed the appeal and restored the original liability for payment. The decisive legal basis was the principle of definitiveness of appellate judgments under Articles 483(1) and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, which establishes that decisions rendered on appeal are final and not subject to further appeal; consequently, because the motion for annulment targeted a final appellate decision, the resulting decision on the motion for annulment was also final and barred from any subsequent recourse, rendering the appeal inadmissible under Article 457(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Definitive status of appellate decisions and the bar on recourse against rulings on motions for annulment: The underlying civil dispute concerned the enforcement of a concession contract for public services, where the plaintiffs claimed unpaid principal sums and interest for the periods 2010–2013 and 2014–2015; the first instance partially granted the claim while rejecting the defendant's counterclaim, the appellate court initially modified the judgment to require the return of land parcels but was subsequently reversed by the Court of Appeal, which dismissed the appeal and restored the original liability for payment. The decisive legal basis was the principle of definitiveness of appellate judgments under Articles 483(1) and 634(1)(5) of the Code of Civil Procedure, which establishes that decisions rendered on appeal are final and not subject to further appeal; consequently, because the motion for annulment targeted a final appellate decision, the resulting decision on the motion for annulment was also final and barred from any subsequent recourse, rendering the appeal inadmissible under Article 457(1).
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021
I. Circumstanţele cauzei:
I.1. Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 22 aprilie 2015, reclamanţii Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari, în contradictoriu cu pârâtul A., au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 28.004,60 RON actualizată până la data plăţii efective în funcţie de prevederile contractuale, compusă din 20.640,38 RON reprezentând debit principal aferent anilor 2010-2013 (contravaloare concesiune datorată de debitor conform contractului de cesiune nr. x din data de 15 iunie 2009) şi 7.364,22 RON reprezentând accesorii pentru întârzierea la plată aferentă anilor 2010-2013, conform art. 9 din contract. Totodată, au solicitat şi plata majorărilor de întârziere conform art. 9 din contract, începând cu data de 7 martie 2014 şi până la data plăţii efective.
Prin cererea de judecată ce face obiectul dosarului conex nr. x/2016, reclamanţii Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari, în contradictoriu cu pârâtul A., au solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 16.804,34 RON, ce urmează a se actualiza până la data plăţii efective în funcţie de prevederile contractuale, compusă din 13.410,80 RON reprezentând debit principal aferent perioadei ianuarie 2014- decembrie 2015 (contravaloarea concesiune datorată de debitor conform contractului de concesiune nr. x din data de 4 ianuarie 2006) şi 3.393,54 RON, reprezentând accesorii pentru întârzierea la plată aferentă perioadei aprilie 2014- noiembrie 2015.
I.2. Hotărârea pronunţată de Judecătoria Constanţa, secţia civilă:
Prin sentinţa civilă nr. 13115 din data de 22 noiembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A admis în parte cererea de chemare în judecată din dosarul principal, pârâtul-reclamant fiind obligat la plata către reclamanţii-pârâţi a sumei de 1.619,3 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 24 ianuarie 2011, a sumei de 2.953,8 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 18 ianuarie 2012 şi a sumei de 3.099,60 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 7 februarie 2013.
A obligat pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanţii-pârâţi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi, de la scadenţa fiecăreia dintre facturile enumerate şi până la data plăţii integrale a debitului principal, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi, aferente facturii nr. x din data de 19 februarie 2010, de la data scadenţei acesteia şi până la data de 19 septembrie 2013.
A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant A., în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari, ca neîntemeiată.
A admis în parte cererea de chemare în judecată în dosarul conex nr. x/2016, pârâtul-reclamant A. fiind obligat la plata sumei de 3.148,199 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 11 februarie 2014 şi a sumei de 3.169,8 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din data de 10 februarie 2015.
A obligat pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanţii-pârâţi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,06% pe zi, de la scadenţa fiecăreia dintre facturile enumerate şi până la data plăţii integrale a debitului principal.
A respins cererea reclamanţilor-pârâţi de obligare a pârâtului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
A fost încuviinţată achitarea către doamna expert B. a sumei de 800 RON reprezentând onorariu stabilit pentru efectuarea expertizei topografice.
I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă:
Prin decizia civilă nr. 658 din data de 4 aprilie 2019, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis apelul pârâtului A., a schimbat în parte hotărârea judecătoriei, în sensul că a admis cererea reconvenţională şi a obligat pe reclamanţii-pârâţi se predea pârâtului-reclamant reconvenţional diferenţa de teren concesionat, evidenţiată în raportul de expertiză judiciară efectuat de B., în perimetrele S4 în suprafaţă de 370 mp, delimitat de coordonatele 204-203-202-104 şi S4 în suprafaţă de 85 mp, delimitat de coordonatele 6-5-8-203-204. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A obligat pe intimaţi la plata către apelant a sumei de 9.492 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, fond şi apel.
A obligat pe apelant la plata către Stat a sumei de 1.095,41 RON reprezentând diferenţă de taxă judiciară de timbru datorată pentru calea de atac şi a dispus darea în debit a apelantului cu suma de 1.095,41 RON reprezentând diferenţă taxă judiciară de timbru datorată pentru calea de atac.
I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă asupra recursului:
Prin decizia civilă nr. 236C din data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii recursului.
A admis recursul formulat de recurenţii reclamanţi Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari împotriva deciziei civile nr. 658 din data de 4 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a casat decizia recurată şi, rejudecând, a respins apelul ca nefondat.
I.5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, asupra contestaţiei în anulare:
Prin decizia civilă nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a respins ca tardivă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari.
A obligat contestatorul către intimatul Oraşul Năvodari la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON.
I.6. Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul A..
I.7. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 22 iunie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la dosarul de recurs).
Prin rezoluţia din data de 23 iunie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
I.8. Procedura de filtru:
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit la data de 4 octombrie 2021, s-a reţinut că hotărârea atacată în prezenta cauză este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului, precum şi că, prin întâmpinare, intimaţii Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs faţă de dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar recurentul-contestator a depus punct de vedere prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii prezentei căi de atac, precizând că nu a formulat recurs, ci contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Totodată, recurentul-contestator a arătat că hotărârea atacată este rezultatul unei erori materiale, motiv pentru care a formulat contestaţie în anulare, care a fost înregistrată pe rolul a două instanţe de judecată - un exemplar al contestaţiei în anulare a fost reţinut de către Curtea de Apel Constanţa, constituindu-se dosarul nr. x/2021, şi un exemplar a fost trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formând obiectul prezentului dosar.
Celelalte părţi nu au formulat puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin rezoluţia din data de 20 octombrie 2021, a fost fixat termen la data de 7 decembrie 2021, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a prezentei căi de atac, termen la care Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare prin prisma excepţiei inadmisibilităţii recursului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Analizând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, faţă de cele susţinute de către recurentul-contestator prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, Înalta Curte reţine că învestirea sa cu soluţionarea prezentei căi de atac s-a realizat prin cererea depusă de către recurentul-contestator la data de 26 mai 2021, prin care partea a arătat că formulează recurs împotriva deciziei civile nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, astfel că, precizarea făcută ulterior de către recurentul-contestator, prin punctul de vedere la raportul întocmit în cauză, în sensul că a declarat contestaţie în anulare şi nu recurs, rămâne fără efect din perspectiva căii de atac cu care este învestită prezenta instanţă.
De altfel, chiar recurentul-contestator a arătat că pe rolul Curţii de Apel Constanţa se află dosarul nr. x/2021, ce are ca obiect contestaţia în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei 138C din data de 14 aprilie 2021 a aceleiaşi curţi de apel.
Ca atare, Înalta Curte constată că este învestită cu soluţionarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 138C din data de 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
În cauză. decizia recurată prin prezenta cale de atac a fost pronunţată de curtea de apel în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de recurentul-contestator împotriva deciziei civile nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimaţii Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari.
În conformitate cu prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Prin decizia civilă nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă s-a pronunţat asupra recursului declarat de reclamanţi Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari împotriva deciziei civile nr. 658 din data de 4 aprilie 2019 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Prin urmare decizia civilă nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015, împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare soluţionată prin decizia recurată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă.
Astfel, cum decizia nr. 236C din data de 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă atacată în cauză cu contestaţie în anulare este o hotărâre definitivă, şi decizia civilă nr. 138/C din data de 14 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 asupra contestaţiei în anulare, este o decizie definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 138C din data de 14 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.