Suppression of recourse against final appeal decisions in restitution cases under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

La data de 3 decembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. x din data de 23 octombrie 2018 emisă de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de validare şi la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 5 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B., prin care aceasta a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamantă.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1886 din data de 30 august 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei de compensare pentru suprafaţa de teren liber 247,5 mp, 94,49 mp, teren ocupat de construcţii şi retrocedat în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995 şi imobil construcţie în suprafaţă de 255,57 mp, retrocedat în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, toate imobilele fiind situate pe str. x, municipiul Piteşti, cu un punctaj de 2.003.877 şi a obligat pe pârâtă la plata contravalorii cheltuielilor de judecată, respectiv, onorariu expert 1.500 RON şi onorariu avocat 2.000 RON.

La data de 20 septembrie 2019 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a formulat cerere de îndreptare eroare materială şi, în subsidiar, dacă instanţa nu va admite cererea de îndreptate, a solicitat completarea sentinţei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 decembrie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererile de îndreptare eroare materială/completare a sentinţei civile nr. 1886 din data de 30 august 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2018.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin decizia civilă nr. 1435A din data de 2 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul principal formulat de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi apelul incident formulat de apelanta-reclamantă A., a schimbat, în parte, sentinţa civilă apelată, în sensul că a obligat pe pârâtă să emită decizie de compensare pentru 370.502 puncte pentru imobilul ce face obiectul dispoziţiei nr. 3623 din data de 29 noiembrie 2005, a respins cererea de obligare a intimatei la plata onorariului de expert, în cuantum de 1.500 RON, ca neîntemeiată, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A admis apelurile formulate de apelanta-reclamantă A. şi de apelanta-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor formulate împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 20 decembrie 2019, în contradictoriu cu intimata-intervenientă B. şi a schimbat în tot încheierea de şedinţă, în sensul că a respins cererile de îndreptare eroare materială ca rămase fără obiect.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs reclamanta A..

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 4 februarie 2021 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fişa Ecris (aflată la fila. 1 din dosarul de recurs).

Prin rezoluţia din data de 8 februarie 2021, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Procedura derulată în recurs:

Prin raportul întocmit în cauză la data de 16 iunie 2021, s-a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia nr. 1435A din data de 2 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care a apreciat că prezenta cale de atac este inadmisibilă.

Celelalte părţi nu au depus puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 noiembrie 2021, s-a fixat termen în vederea analizării admisibilităţii în principiu a prezentei căi de atac, la data de 7 decembrie 2021, fără citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2021, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a reţinut cauza în pronunţare asupra acesteia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În condiţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele.

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă acţiunea prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. x din data de 23 octombrie 2018 emisă de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de validare şi la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, incidentă în cauză, la art. 33 şi 34 reglementează procedura soluţionării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii.

Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data formulării prezentei acţiuni, prevede că:

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar la alin. (4) al aceluiaşi articol se stipulează că hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt supuse numai apelului.

Ca atare, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 este supusă numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Prin decizia civilă nr. 1435A din data de 2 noiembrie 2020, ce face obiectul prezentei căi de atac, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a soluţionat apelul declarat de reclamantă, epuizându-se astfel căile de atac recunoscute de lege în materia acţiunilor întemeiate în drept pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, rezultă că decizia ce face obiectul prezentei căi de atac, respectiv decizia nr. 1435A din data de 2 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse doar apelului.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1435A din data de 2 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.