Unauthorized hotel music use: venue set at Constanța Tribunal over Bucharest, claim proceeds.

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. x/2020, la data de 20 octombrie 2020, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - A. a chemat în judecată pe pârâta cu B. S.R.L., solicitând ca: să fie obligată pârâta la plata sumei de 5.214,00 RON (la care se adaugă TVA) X 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din decizia C.. nr. 120/2016, reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual pentru perioada: 1 noiembrie 2017 - 31 martie 2020 şi respectiv 1 iunie 2020 - 30 septembrie 2020, în temeiul art. 1.349 C. civ., pentru unităţile nedeclarate la A., respectiv D. clasificat 3, Recepţia şi Restaurantul din cadrul hotelului, unităţi situate în Constanţa, judeţul Constanţa; să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.172,26 RON X 3, ca urmare a încălcării dispoziţiilor pct. 3.12 din decizia C.. nr. 120/2016, reprezentând penalităţi de întârziere aferente sumelor solicitate pe capătul anterior al cererii, calculate la remuneraţia fără TVA până la data de 25 septembrie 2020, conform dispoziţiilor deciziei C.. nr. 120/2016 şi în continuare până la data achitării remuneraţiei menţionate mai sus; să fie obligata pârâta să încheie autorizaţii/licenţe neexclusive cu A. pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial/de comerţ/fonogramelor sau a reproducerilor acestora şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual în toate spaţiile administrate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 427 din data de 18 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Pentru a hotărâ astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut că locul unde s-a produs prejudiciul în sensul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi considerat locul unde trebuie făcută plata, iar competenta se stabileşte potrivit unui reper previzibil, care, în domeniul faptei ilicite nu poate fi locul situării persoanei păgubite, această interpretare echivalând cu posibilitatea reclamantului de a alege instanţa competentă.

A constatat că reglementarea naţională o urmăreşte pe cea cuprinsă în art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 44/2001, iar potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, locul în care s-a produs prejudiciul este locul în care faptul ilicit s-a manifestat.

Totodată, a reţinut că, în speţă, acţiunea ilicită s-a manifestat prin derularea activităţii fără solicitarea autorizaţiei, nefiind cazul ca, în prezentul dosar, cele două "locuri" - al producerii faptului ilicit şi al producerii prejudiciului - să fie diferite.

Ca atare, a declinat competenţa în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul pârâta, constatând că fapta ilicită care face obiectul acţiunii şi asupra căreia trebuie să dispună instanţa este comunicarea operelor artiştilor interpreţi reprezentaţi de reclamantă fără autorizaţia legală, prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, ca mijloc pentru desfăşurarea activităţilor de cazare şi administrare a unui restaurant.

A apreciat că fapta ilicită, constând în omisiunea solicitării autorizaţiei şi a plăţii sumelor de bani aferente se consumă la sediul pârâtei.

I.2.2. Prin sentinţa civilă nr. 4005 din data de 10 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Astfel, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a făcut aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reţinând că, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente din punct de vedere teritorial mai multe instanţe, alegerea între acestea revenind reclamantului potrivit art. 116 C. proc. civ.

A constatat că, în speţă, locul săvârşirii faptei ilicite (comunicarea publică fără drept a operelor muzicale sau fonogramelor) este distinct de locul producerii prejudiciului, acesta din urmă fiind cel de la sediul reclamantei (locul plăţii), adică acolo unde se produc efectele faptei prejudiciabile; mai exact, locul producerii prejudiciului este locul în care se face plata/încasarea sumelor cu titlu de remuneraţii pretinse de către reclamant în calitate de organism de gestiune colectivă.

În consecinţă, a apreciat că, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine Tribunalului Bucureşti, prima instanţă sesizată de reclamant conform principiului disponibilităţii, ca instanţă a locului producerii prejudiciului, întrucât pentru fapta ilicită reclamată se impută un prejudiciu constând în drepturi reprezentând remuneraţie datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru radiodifuzarea de către postul de televiziune a fonogramelor de comerţ şi publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, a căror plată trebuie făcută în contul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi Tribunalul Constanţa, secţia I civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe făcând aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la locul producerii prejudiciului.

Astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut că locul săvârşirii faptei ilicite, ce coincide cu cel al producerii prejudiciului, este de la sediul pârâtei, în timp ce, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a apreciat că locul săvârşirii faptei ilicite este distinct de locul producerii prejudiciului, acesta din urmă fiind cel de la sediul reclamantei (locul plăţii).

În speţă, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru fapta de comunicare publică de fonograme sau de reproduceri ale acestora şi de prestaţii artistice din domeniul audiovizual, fără autorizarea prealabilă din partea organismului de gestiune colectivă şi fără plata remuneraţiilor cuvenite titularilor ale căror drepturi sunt gestionate de către reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală, situaţie în care sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

Fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, reclamantul poate alege între instanţele competente, conform art. 116 C. proc. civ.

Conflictul negativ de competenţă a fost generat de determinarea diferită a locului producerii prejudiciului de către instanţele care s-au dezînvestit reciproc de soluţionarea cauzei.

Prin decizia nr. 21 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1114 din data de 23 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 9 şi art. 116 C. proc. civ., s-a statuat că sintagma "loc al producerii prejudiciului" în acţiunile în pretenţii formulate de organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, având ca obiect obligarea utilizatorilor de a achita remuneraţiile cuvenite pentru comunicarea publică/radiodifuzarea neautorizată a fonogramelor de comerţ sau publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora şi/sau a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual corespunde locului săvârşirii faptei ilicite, iar nu celui al efectuării plăţii prejudiciului.

În motivarea acestei decizii, s-a reţinut că, faţă de modalitatea de săvârşire a faptei ilicite şi de felul în care se produce prejudiciul în astfel de speţe, locul în care apare consecinţa negativă asupra patrimoniului supus reparaţiei nu poate fi înţeles decât în sensul locului săvârşirii faptei vătămătoare.

Astfel, instanţa supremă a constatat că prejudiciul se reflectă în patrimoniul titularilor de drepturi conexe, chiar dacă în numele acestora acţionează organismul de gestiune colectivă (în baza unui mandat legal, iar nu ca persoană îndreptăţită la plata remuneraţiei).

În acelaşi timp, a arătat că locul producerii prejudiciului nu poate fi acela în care pierderea pecuniară este resimţită de organismul de gestiune colectivă, ci acela în care se săvârşeşte fapta ilicită, întrucât aceasta este însoţită de un prejudiciu produs instantaneu; prejudiciu este instantaneu şi cert din chiar momentul săvârşirii faptei ilicite, întrucât acela este momentul în care se aduce atingere drepturilor patrimoniale ale altor persoane prin utilizarea lucrărilor acestora fără autorizaţie şi fără plata remuneraţiei corespunzătoare.

De asemenea, a mai reţinut şi că strâns legată de locul unde se săvârşeşte fapta ilicită este şi determinarea cuantumului prejudiciului, câtă vreme această cuantificarea se realizează prin luarea în considerare a suprafeţei spaţiului în care a avut loc utilizarea neautorizată, astfel că, raţiunea identificării locului producerii prejudiciului ca fiind acela al săvârşirii faptei ilicite îşi are fundamentul şi în considerente de bună administrare a justiţiei, respectiv a probelor necesare soluţionării cauzei, regăsite ca atare acolo unde s-a produs comunicarea publică neautorizată.

Totodată, a constatat că, în sensul aceleiaşi interpretări, al identificării sau suprapunerii locului producerii prejudiciului cu cel al săvârşirii faptei ilicite este şi reglementarea comunitară, respectiv norma art. 5 pct. 3 din Regulamentul nr. 44/2001 (care prevede că, în materie delictuală şi cvasidelictuală, competenţa aparţine instanţelor de la locul unde s-a produs sau riscă să se producă fapta prejudiciabilă), care a fost în mod constant interpretată în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în sensul în care aceasta vizează locul materializării prejudiciului.

Astfel, a reţinut că:

"Prin urmare, concluzia potrivit căreia locul producerii prejudiciului este identic cu locul săvârşirii faptei ilicite constând în realizarea comunicării publice de opere protejate în absenţa autorizării prealabile şi a plăţii remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi/executanţi sau producătorilor de fonograme concordă şi cu raţionamentele juridice dezvoltate în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene; pierderea patrimonială survine chiar în locul în care a fost săvârşită fapta ilicită şi a avut loc încălcarea dreptului conex de autor, prin producerea unui prejudiciu instantaneu, astfel că stabilirea competenţei în funcţie de acesta răspunde şi cerinţelor de facilitare a administrării probelor şi de organizare utilă a justiţiei. În acelaşi timp, sediul/domiciliul reclamantului ori cel al băncii la care acesta are un cont deschis, ca loc în care se reflectă efectele patrimoniale ale faptei ilicite sau în care are loc plata, sunt nerelevante din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., neputând constitui nici loc al săvârşirii faptei ilicite şi (...) nici loc al producerii prejudiciului".

În speţă, Înalta Curte constată că fapta ilicită care se impută pârâtei este aceea de comunicare publică de fonograme sau de reproduceri ale acestora şi de prestaţii artistice din domeniul audiovizual, fără autorizarea prealabilă din partea organismului de gestiune colectivă şi fără plata remuneraţiilor cuvenite titularilor ale căror drepturi sunt gestionate de către reclamant, locul săvârşirii acesteia fiind D. clasificat 3, Recepţia şi Restaurantul din cadrul hotelului, unităţi situate în Constanţa, judeţul Constanţa.

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 21 din 27 septembrie 2021 pronunţate în recurs în interesul legii, reţinând că şi locul producerii prejudiciului, ce coincide cu cel al săvârşirii faptei ilicite, este în localitatea Constanţa, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.