Territorial jurisdiction for execution contest: exclusive competence of the court that authorized compulsory execution

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 8 februarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea tuturor actelor de executare din dosarul execuţional nr. x/2020 al B. şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. x pronunţate de Judecătoria Cluj-Napoca; admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită; întoarcerea executării silite; reducerea proporţională a onorariului executorului judecătoresc.

A solicitat, de asemenea, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2899 din data de 27 aprilie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, de regulă, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, astfel cum rezultă din art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte felul competenţei, instanţa a reţinut că, din analiza art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a stabilit că aceasta are un caracter imperativ, de ordine publică, cererea urmând a fi adresată, în primul rând, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Aşadar, a apreciat că, prin urmare, competenţa teritorială stabilită de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu este una alternativă, astfel încât reclamantul să aibă posibilitatea de a alege între mai multe instanţe care sunt, deopotrivă, competente; legiuitorul a impus ordinea imperativă a instanţelor considerate competente, care vor fi sesizate de către persoana care doreşte să sesizeze instanţa de executare cu soluţionarea unei cereri.

În lumina acestor considerente, a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea instanţei de la sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7631 din data de 27 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 714 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., reţinând şi incidenţa art. 112 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Astfel, a reţinut că, întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toţi debitorii, neputând fi divizată între instanţele în raza cărora îşi au sediul aceştia, iar instanţa care a încuviinţat executarea silită a titlului creditorului, ca şi instanţă de executare competentă teritorial, este Judecătoria Cluj-Napoca, aşa cum reiese din încheierea din data de 17 noiembrie 2020, dată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Cluj-Napoca, cea din urmă judecătorie menţionată este competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, având ca obiect contestaţie la executare, iar nu Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

A mai arătat că, în acord cu această interpretare este şi decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut şi incidenţa art. 112 C. proc. civ., precum şi a celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată contestatorul Ministerul Justiţiei împotriva executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. x/2020 al B..

Contestaţia la executare este de competenţa instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speţă, Judecătoria Cluj-Napoca, prin încheierea de şedinţă nr. 11138/CC din data de 17 noiembrie 2020, pronunţată de în dosarul nr. x/2020, a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitorilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Cluj, formulată de petentul B., prin executor judecătoresc C., la cererea creditoarei A..

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare".

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Cluj-Napoca, care a încuviinţat executarea silită.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.