Interdiction of spouse: abrogated evidentiary-error appeal ground and unmet procedural formalities

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a înaintat la 10 februarie 2003 Tribunalului Iași cererea de punere sub interdicție formulată de petentul P.E. împotriva soției sale, P.O. concluzionând că nefiind întrunite concluziile prevăzute de art. 142 C. fam. nu se impune punerea sub interdicție a numitei P.O.

Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 400 din 12 iunie 2003 a respins acțiunea.

S-a reținut în motivarea acestei soluții că între părți există o stare conflictuală, că s-a pronunțat o sentință de divorț din vina ambilor în anul 2002 și, ca urmare 2 copii minori au fost încredințați mamei, s-a mai constatat că pârâta nu suferă de afecțiuni care să-i diminueze discernământul, din contră ea fiind aceea care a crescut 5 copii în condițiile în care neînțelegerile frecvente în mariajul soților P. au fost generate de consumul de alcool al reclamantului.

Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 99 din 26 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 400/2003.

Instanța de apel a reținut că soluția este legală și temeinică situația de fapt bine stabilită, că tendințele suicidale consemnate în două bilete de ieșire din spital s-au produs pe fondul unui conflict conjugal și nici actele medicale nici concluziile Parchetului nu impun punerea sub interdicție.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs criticând soluție instanței de apel pentru că aceasta a interpretat greșit (eronat) probele administrate în cauză și că nu cuprinde motivele reale pe care se sprijină.

S-a mai solicitat o analiză aprofundată a materialului probator administrat în cauză.

Recursul este neîntemeiat.

În primul rând este de observat că recursul nu este structurat în forma prevăzută de art. 3021 pct. 3 C. proc. civ., în sensul de a cuprinde motivele în drept pe care se sprijină în detalierea expresă a acestora formulată de art. 304 C. proc. civ.

Motivările de fapt pentru care se critică soluția din apel s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 pentru că se invocă împrejurarea că nu sunt arătate argumentele pe care se sprijină soluția și, respectiv art. 304 pct. 11 în sensul că s-au interpretat eronat anumite probe administrate.

Cât privește art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că decizia nr. 99/2003 este bine motivată cu argumentarea soluției de respingere a apelului, respingere care s-a bazat pe o analiza corectă a probelor administrate ( declarații de martori, anchete, opinii, acte medicale). Acest motiv este nefondat.

Punctul 11 al art. 304 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000 astfel că la data introducerii recursului nu se mai putea invoca ca motiv de recurs aprecierea eronată a probelor administrate.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.E. împotriva deciziei nr. 99 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.