Appeal against constitutional court referral declared inadmissible in utility debt dispute

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, la data de 18 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. nr. x Braşov a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei totale de 7.283,87 RON, din care suma de 4.167,08 RON reprezintă cheltuieli de întreţinere pentru perioada martie 2015 - aprilie 2018, iar suma de 3.116,79 RON reprezintă penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Braşov:

Prin sentinţa civilă nr. 8115 din data de 19 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Braşov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. nr. x Braşov în contradictoriu cu pârâta B. şi a obligat pârâta la plata sumei de 4.167,08 RON reprezentând cheltuieli de întreţinere pentru perioada martie 2015 - aprilie 2018, fiind respinse restul pretenţiilor ca neîntemeiate. Totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

I.3. Decizia pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 1011/Ap din data de 27 octombrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. nr. x Braşov împotriva sentinţei civile nr. 8115 din data de 19 septembrie 2019 pronunţate de Judecătoria Braşov în dosarul nr. x/2018 şi a încheierilor pronunţate în acelaşi dosar, pe care le-a păstrat.

I.4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă:

Prin decizia civilă nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de recurenta-pârâtă B. şi, în consecinţă:

În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituţională a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 94 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ.

A respins cererea formulată de recurenta-pârâtă B. având ca obiect suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

A admis excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta pârâtă, invocată din oficiu şi, în consecinţă: a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1011/Ap din data de 27 octombrie 2020 şi a încheierilor de şedinţă pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2018.

I.5. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva decizie nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs petenta B., invocând prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, arătând că prezenta cale de atac vizează o eventuală respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi de suspendare a judecăţii.

Ulterior, a depus motivarea recursului formulat cu privire la soluţia dată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

În esenţă, a susţinut că această instanţă a nesocotit şi a aplicat greşit legea, atât dispoziţiile Legii nr. 47/1992 şi ale C. proc. civ., cât şi ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României, nesesizând Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate reală pe care a invocat-o, ci cu o altă excepţie de neconstituţionalitate, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu o respingere mascată sau cu o nesoluţionare reală şi la obiect a cererii sale.

A arătat că, în loc să sesizeze Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, curtea de apel a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., excepţie pe care nu a ridicat-o, după cum nici instanţa nu a invocat-o şi nici nu a pus-o în discuţia părţilor.

Recurenta-petentă a mai susţinut şi că a atacat şi criticat, în mod legitim, caracterul impredictibil şi multiplu interpretabil al textului de la art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., prin raportare la drepturile fundamentale specifice ale unui imens grup de cetăţeni ai României, respectiv al celor aduşi în situaţia de consumatori vulnerabili financiar în raport cu serviciile/utilităţile publice de locuit.

A mai arătat că, în cauză, curtea de apel a denaturat şi schimbat excepţia pe care a invocat-o, încălcând prevederile Legii nr. 47/1992, cât şi principiul disponibilităţii, prevederile C. proc. civ. şi ale Constituţiei României.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia reală invocată, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. raportat la art. XVIII din Legea nr. 2/2013, precum şi înlăturarea motivării instanţei în ceea ce priveşte argumentele ce susţin constituţionalitatea art. XVIII din Legea nr. 2/2013, inserate la paginile 5, 6 şi 7 din decizia recurată, străine de excepţia de neconstituţionalitate a art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., care conţine sediul materiei în cauză.

Totodată, recurenta-petentă a depus şi cerere motivată de recurs împotriva deciziei nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în ceea ce priveşte respingerea, nejudecarea cererii sale de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În motivarea acestui recurs, recurenta-petentă a susţinut că, având în vedere că tribunalul a reţinut că nu este ultima instanţă, întrucât are calea recursului şi se poate adresa instanţei de recurs, a formulat în termen legal recurs motivat, astfel că, în speţă, curtea de apel este instanţa la care se referă prevederile art. 267 din TFUE, competentă şi obligată să aplice cu prioritate acest articol şi să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu cererea sa.

Apreciind că, în speţă, curtea de apel a aplicat şi interpretat greşit legea, recurenta-petentă a solicitat admiterea recursului, casarea/desfiinţarea/modificarea hotărârii recurate în partea atacată, cu consecinţa sesizării Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, conform cererii formulate.

I.6. Apărările formulate în cauză:

Intimata A. nr. x Braşov nu a formulat întâmpinare.

I.7. Procedura desfăşurată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2018*, la data de 6 octombrie 2021, iar, prin rezoluţia din 11 octombrie 2021, a fost fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2021.

La data de 16 noiembrie 2021, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a judecăţii în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, precum şi a celorlalte aspecte puse în discuţie la acel termen.

Cu ocazia deliberărilor, având în vedere precizările formulate de către recurenta-petentă, a constatat că aceasta a declarat recurs împotriva soluţiei date cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin decizia nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, precum şi un recurs distinct, îndreptat împotriva aceleiaşi decizii, ce vizează soluţia dată cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Prin urmare, a repus cauza pe rol şi a fixat un nou termen de judecată la data de 7 decembrie 2021, cu citarea părţilor, în vederea discutării admisibilităţii recursului declarat de recurenta B. în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, precum şi cu referire la soluţia dată cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2021, recurenta-petentă B. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009, respectiv teza potrivit căreia:

"dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză".

Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-petentă împotriva deciziei civile nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în privinţa soluţiilor date cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, urmând ca, în raport de soluţia dată acestei excepţii, să aprecieze asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 340/2009, respectiv teza potrivit căreia:

"dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză".

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă:

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul formulat de recurenta-petentă B. împotriva deciziei recurate în ceea ce priveşte soluţia dată de curtea de apel cererii de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992:

"(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".

Ca atare, din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze calea de atac a recursului în mod expres doar pentru situaţia în care instanţa a apreciat că excepţia este inadmisibilă şi, prin urmare, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nerecunoscând posibilitatea atacării hotărârii prin care instanţa a admis o atare solicitare.

În speţă, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin decizia recurată, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României formulată de recurenta-petentă B. şi, în consecinţă, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituţională a României în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. c) din C. proc. civ.

Totodată, a respins cererea formulată de recurenta-petentă B. având ca obiect suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Astfel, în raport de soluţia dată de curtea de apel, de admitere a cererii formulate de recurenta-petentă şi de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi de prevederile legale anterior evocate, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nefiind o hotărâre prin care instanţa să fi constatat inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă, s-a reţinut îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din acelaşi act normativ.

Sunt lipsite de efect susţinerile recurentei-petente potrivit cărora curtea de apel, în realitate a respins cererea de sesizare cu excepţia pe care a invocat-o şi a sesizat Curtea Constituţională cu o altă excepţie, în condiţiile în care, în dispozitivul decizie recurate, s-a menţionat că a fost admisă cererea formulată de către recurenta-petentă, iar prezenta instanţă nu poate fi legal învestită decât cu recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care o atare cerere a fost respinsă.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei formulate de recurenta-petentă B., până la soluţionarea excepţie de neconstituţionalitate, Înalta Curte constată că nici această soluţie nu este supusă recursului, în condiţiile în care, au fost abrogate, prin Legea nr. 177/2010, dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă".

Ca atare, cum legea nu prevede posibilitatea suspendării judecării litigiului până la soluţionarea excepţie de neconstituţionalitate, iar art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 reglementează calea de atac a recursului doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, nu se poate reţine că legea, în cadrul procedurii speciale privind excepţia de neconstituţionalitate, recunoaşte calea de atac a recursului împotriva unei soluţii de respingere a cererii de suspendare formulate de către parte în considerarea sesizării instanţei de contencios constituţional.

Referitor la recursul declarat de recurenta-petentă împotriva deciziei atacate, în ceea ce priveşte respingerea/nejudecarea cererii sale de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Înalta Curte reţine că, în speţă, curtea de apel nu a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ci, prin încheierea de şedinţă din data de 6 mai 2021, a apreciat că prin cererea formulată de către parte, intitulată cerere prealabilă, sunt vizate chestiuni care au legătură cu fondul pricinii, precum şi că se impune cu prioritate soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocate din oficiu, şi că, în funcţie de modul de soluţionare a acestei excepţii, se va păşi sau nu la judecarea pricinii.

Ca atare, Înalta Curte constată că şi recursul declarat de recurenta-petentă împotriva deciziei recurate în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este admisibil, în condiţiile în care o atare soluţie nu se regăseşte în cuprinsul deciziei nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, cu privire la care a fost formulată calea de atac.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată de către recurenta-petentă, se reţine că, în teoria şi practica judiciară, s-a conturat opinia conform căreia cererile accesorii, formulate într-o cale de atac neprevăzută de lege, nu vor putea fi analizate, deoarece nu învestesc instanţa.

Dacă nu s-ar proceda astfel, pe de o parte, s-ar ajunge în situaţia în care, într-o cale de atac inadmisibilă, s-ar deschide posibilitatea formulării unor cererii care ar avea ca singur rezultat prelungirea duratei procesului, iar, pe de altă parte, instanţa s-ar pronunţa asupra unei chestiuni invocate într-o cale de atac cu care nu a fost legal învestită, ceea ce nu este permis.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) teza "dacă aceasta este necesară pentru pronunţarea unei hotărâri în cauză" din Legea nr. 340/2009 este invocată de către recurenta-petentă într-o cale de atac - recurs - inadmisibilă, situaţie în care această excepţie nu poate fi analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta B. împotriva deciziei nr. 337/R din data de 9 septembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2021.